1,535 matches
-
Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”: „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului! Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei. Această paternitate - asemenea celei dumnezeiești, pe care o reflectă - depășește, integrând-o, dualitatea sexuală. Sfântul Serafim, reluând o străveche recomandare monahală, îl
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Trecând într-un alt registru, vom susține că primul care s-a gândit că ar fi folositor pentru monahi și pentru mireni
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
ne lovim cu capul de zid, o luăm mereu și mereu de la capăt, ca niște copii legați la ochi care se joacă „de-a baba oarba”.[...] Hannah Arendt a scris: „Memoria, iar nu așteptarea, este cea care dă unitate și plenitudine experienței umane”. Grație marilor ei disidenți, grație intelectualilor critici, grație învățăturii lui Ioan Paul al II-lea, Polonia și-a asumat ceea ce Monica Lovinescu a formulat magistral în imperativul unei etici a neuitării. O etică în care iertarea nu justifică
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției[53] - această concepție ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gîndirea și mișcarea ecumenică Bisericii cea una după cum și Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu - doar Unul este!.... Așadar, în vremurile de astăzi, când suferințe și necazuri foarte
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
ne-o oferă. Și să nu uităm faptul că fără de jertfa Domnului Iisus Hristos, îndeosebi cea euharistică, nu putem face nimic. Tocmai de aceea se cere împlinită și împărtășită. Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul lui Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
consultat, a rezultat că, în ciuda tuturor eforturilor pe care sistemul comunist le-a făcut, de înăbușire a credinței și de descompunere interioară a persoanei umane, deținuții din închisorile comuniste au reușit să trăiască o viață în Iisus Hristos în toată plenitudinea ei. Demersul nostru introspectiv și retrospectiv printre oameni și fapte dintr-un timp al întunericului, când România a fost luată în stăpânire prin minciună și violență, de un sistem absolut demonic se vrea a fi o privire din perspectivă moral-creștină
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
nu înțelegea mare lucru, nefiind concentrată la ce spunea poeta în versurile sale, ci la ce-i spunea inima, și se uită la mama Gloria, să vadă dacă există vreo ameliorare în starea sa fizică. Credea că nu-i în plenitudinea minții dacă în inconștient își dorea ca în seara asta, Gloria să nu se simtă bine și să nu-i urmeze pe barcă. - ”Dar eu, oare mi-aș dori să mai merg pe vaporaș? Ce ar spune mama Gloria dacă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
dăruiască. A fost alegerea și hotărârea ei, indiferent ce va urma după aceasta. Era primul său iubit căruia a avut curajul să-i încredințeze nestemata sa, pentru a o prelucra, a o șlefui și a o reda iubirii în toată plenitudinea splendorii sale. - Ștefan, dacă până acum tu m-ai sărutat și eu doar ți-am răspuns, acum te rog să te apropii, să pot a te săruta și eu. Dacă vei dori să-mi răspunzi, este problema și voința ta
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
strămoșești. Tocmai această diversitate a obiceiurilor și tradițiilor marchează unicitatea poporului român. Acestea se întâlnesc în fiecare an pe cuprinsul țării atât la nunți, boteze, înmormântări, dar și cu ocazia unor sărbători religioase. Cel mai mult ele se manifestă în plenitudinea lor în perioada sfintelor sărbători de iarnă. Astfel sărbătoarea creștin ortodoxă, Moș Nicolae, constituie uvertura simfoniilor ce urmează la cumpăna dintre ani. Moșul este așteptat cu nerăbdare în special de copii, căci le aduce noaptea daruri pe care le lasă
AREALUL ROMÂNESC ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI (LOTRENII) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377859_a_379188]
-
nou, întreg și fragmentariu. Și nu e un merit în asta, ci un imens privilegiu colectiv, fiindcă i s-a îngăduit a avea șansa unică de a privi în cheie comparativă realitatea, de a admira valori cultural-științifice funciare în toată plenitudinea lor, ceea ce nu a însemnat, sub nicio formă, puțin lucru. Ba, aș spune, din contră. Mai bine sau deloc exploatat în sens benefic acest privilegiu, generația 1987-1991 se pare că e ultima care a privit cu responsabilitate profesia și viața
GENERAŢIA „CAPĂT DE INTERVAL” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375111_a_376440]
-
continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult depărțirea /delănțuind furtuni de spaime
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”: „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului!... Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei sau darul facerii de minuni, pe care-l avea și Sfântul Nicodim. Andrei Scrima, în cartea sa „Despre Isihasm”, citându-l pe
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă, cercetarea Părinților o cronologie seacă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
Și atunci Numele, devenit Prezență, ne inspiră cuvintele, tăcerile, gesturile cu adevărat necesare. Celor care ajung în această „stare de rugăciune”, totul le este „înapoiat însutit”: „Ei cunosc transfigurarea erosului, căutată cu atâta disperare de adepții freudo-marxismului!... Percep cu o „plenitudine” extraordinară taina ființelor și a lucrurilor, fața ascunsă a lumii. Primesc harismele paternității spirituale, darul vindecării, darul proorociei sau darul facerii de minuni, pe care-l avea și Sfântul Nicodim. Andrei Scrima, în cartea sa „Despre Isihasm”, citându-l pe
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă, cercetarea Părinților o cronologie seacă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale îi lipsește profunzimea religioasă, fără rugăciune iubirea lui Dumnezeu nu se manifestă în toată plenitudinea ei, se deschide un abis între Dumnezeu și om” - Reliefează Părintele Ioan Bunea în cartea sa „Psihologia Rugăciunii”. Ținând seamă de faptul că, prin rugăciune omul pășește înaintea lui Dumnezeu, pentru a vorbi cu El despre sufletul său, despre desăvârșirea
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
-a luna). Clipele așteptării, sunt momente ale timpului edenic: Mi te-nchipui simplu: într-un balcon/ întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/ îmvăpăiată de flăcările amurgului/. (Fantezie), în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale, care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă: Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu. Imaginea omului nu este un lucru etern, cum nici Orașul din insula/ scufundată în inima mea, /nu
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original și vizionat doar din cer? Suflu încet și respir pe deplin că în sport ... alerg în ritm cu ... Citește mai mult Liniștea
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original și vizionat doar din cer? Suflu încet și respir pe deplin că în sport ... alerg în ritm cu ... IV. CUVÂNTUL, de Maria
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
remarcat protagonista Festivalului, poeta Renata Verejanu. Pe bună dreptate, Festivalul Internațional de Poezie Renata Verejanu trebuie să dăinuie, astfel cred, astfel simt și astfel gândesc și mă exprim. Intru promovarea valorilor naționale, intru perpetuarea luminii poetice, intru confirmarea și atingerea plenitudinii poeziei române din Basarabia. Nu cred, că participanții la acest distins Festival Internațional își îndreaptă așteptările spre premii, sunt sigură, ca toți muncesc, cu dăruire, pentru a avea un loc meritat printre ceilalți participanți ai festivalului, care au venit mai
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
uitării și zile ale marilor șovăieli și întunecări ale Duhului...zile și veac de întindere a beznelor celui rău!): ”Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălțând-o la o stare a cărei bogăție, plenitudine și fericire nici nu ne-o putem închipui (...) În Iisus Hristos, viața cea nouă, eschatologică, e realizată. Viața cea nouă nu este numai promisiune, ci este în El realizată, prezentă, deplină. Noi însă trăim mai departe în istorie, dar ochii
ÎNVIEREA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379266_a_380595]
-
glasu-ți dulce, mamă.( Trec anii). * Copilăria este adesea evocată, acest tărâm de basm unde sufletul nu cunoaște cernerea timpului. Aici totul este plin de vigoare, toate visele prind aripi, ” Să văd cum visul urcă înspre creste!”, nimic nu poate tulbura plenitudinea clipei și, călătorind cu gândul ”prin alte galaxii”..., ” Cu luna ai putea să te-nsoțești / Mergând spre întâlnirea-i efemeră; / Chiar de îți pare că te amăgești, / Copil fiind nu ai nici o barieră.” ( Copil fiind...). Dispunând de un limbaj elevat, imaginație
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
într-una totală, dumnezeiască aceasta este Învierea lui Hristos.” (Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om. Abisurile și culmile filosofiei. Studiu introductiv și traducere: Pr. prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, București, 2010, p. 86). Plenitudinea ființială, existențială și sensul tuturor celor create pulsează întru Mântuitorul. În învelișul de lumină al faptelor creștine întru Hristos, pilda devine veșmântul de aur al înfrumusețării creștinului ortodox. În acest context, în această conlucrare și comuniune, Biserica Ortodoxă are caracter
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea,/nu
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]