5,205 matches
-
unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într‑o mână, ca un căruțaș destoinic, Înfășurând ambele curele În palma sa mare, Într‑o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În picioarele goale pe scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte de identitate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu litere brodate „Dr. Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub bărbie. Dinții îi sunt cam îngălbeniți și ochii și-au pierdut albastrul strălucitor de odinioară. Spune: — Arată bine. Zic: — Cine? — Cățelușa dumneavoastră, zice el. Încă privindu-i chelia și ochii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie să vă tratați mai bine ostaticii. Ducele Vandalilor e lângă ea. Același Duce care a coborât aseară în pivniță și a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma unor ventuze, apoi tatuate cu nuanța uitată a unei piersici atinse de brumă. Frizura și hainele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei uitându-se la unii care se uitau la rândul lor la alții - le plăcea. Filmul la care se uitau soții Clark era vechi de cinci ani. Bărbații aveau favoriți lungi și femeile purtau cercei care atârnau și fard de pleoape de un albastru electric. Cine știe cât de vechi era filmul la care se uitau ei, dar soții Clark se simțeau mai bine știind că erau cu toții legați, ca într-o ghirlandă de floricele, dincolo de timp. Oamenii ăștia arătau cam de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Până când Dumnezeu ne-a pus să ne batem unii cu ceilalți, pentru tot restul istoriei. Reverendul Fără Dumnezeu pe scenă, cu sprâncenele pensate și trasate cu creionul în două arcuri gemene, sub care e un curcubeu strălucitor de fard de pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe-un scaun, apoi pe-o masă, și începe să cânte. Tot barul se uită la el, și Flint dă tot ce poate, mângâindu-și coapsele prin blugi. Cu ochii închiși, așa încât nu se vede decât fardul albastru strălucitor de pleoape. Și pata aia rujată cântă. Exact la momentul potrivit, Webber ridică mâna să-l ajute să coboare. Flint îi ia brațul ca o femeiușcă, dând încă din buze. I se văd acum și unghiile vopsite într-o roșu de acadea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist nu reușea s-o ajungă din urmă. Probabil că visa pentru că micuța Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana, Marc nici nu respira. Era atât de fericit că-l primise lângă ea, încât amuțise. Fata privea tăcută pe fereastră, simțind că o copleșește oboseala. Nu dormise deloc și acum legănatul ritmat al mașinii o făcea să-și scape pleoapele. Nu realiză când se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de feminitate. N-ai să le vezi, vreodată, bătând mingea cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fă-ți prieteni. Eu sunt de acord să faci tot ce vrei. Mulțumesc, domnule Escu. Ești foarte drăguț. În timp ce ea vorbea necontenit, Ștefan își făcu patul și își întinse oasele sub așternut. Binecuvântată clipă, după trei zile chinuite pe drumuri. Pleoapele i se lăsară peste ochii obosiți și adormi, visând la prețurile pe care avea să le afișeze a doua zi la depozit. Fata îl privea neputincioasă, cu atâtea dureri nespuse, cu sufletul încărcat de resentimente și o adâncă suferință. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă dată, răspunse Ștefan. În timp ce așteptau să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină de viață a lui. Deschise ochii pe neașteptate. Ștefan îi văzu pleoapele ridicate și nu realiză că această cortină, ridicată după atâtea și atâtea așteptări, înseamnă împlinirea rugilor lui fierbinți. Privea în ochii ei negri cu adorație, cu gândurile împrăștiate în amintirile unei vieți trecute. Luana îi zâmbi, știind că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul BERKELEY. Pleoapele Închise Îi tremurau ușor, de parcă ar fi fost tulburat de vise teribile. 6 Într-o bună zi, la puțină vreme după ce Împlinise treisprezece ani, Adam a fugit de acasă. S a trezit În zori și s-a hotărât să plece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ai habar de nimic? De douăzeci de ani luptăm pentru asta! — N-au fost cu toții răi. și, În orice caz, numele meu este cel al tatălui meu, iar el e la fel de indonezian pe cât ești și dumneata. Din și-a strâns pleoapele și s-a plesnit peste frunte, o dată și tare. Lui Adam i-ar fi părut bine să știe că-l doare. N-o fi și el unul dintre albii care-și fac iluzii! Sper că nu crezi toate prostiile pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era altceva decât plăcuta căldură din insule, parfu mată de vânturile suflate dinspre mare pe sub fâșiile rotitoare ale norilor, mai degrabă un soi de mortăciune cleioasă care i se lipea de piele pe tot corpul, o simțea până și pe pleoape. Umbra săracă din becak nu făcea față acelei agresiuni și nu simțea nici o adiere. I se părea că e strâns tot mai tare de gât. și-a tot mijit privirea, nu se simțea În stare să se confrunte cu imaginea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
naiv, nu pricepi nimic! S-o iau altfel. E mai bine să suferi din pricina cuiva pe care-l urăști, sau din pricina cuiva pe care-l iubești? Însă, chiar pe când era iarăși arătat cu degetul, Adam a observat că Din avea pleoapele grele, că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus În evidență nasul fin și pomeții bine desenați. și-a strâns pleoapele și s-a frecat la ochi. E tare frumoasă, și-a zis Margaret. — Vă simțiți bine? a Întrebat Mick. Da, nu-i nimic, mi-a intrat un fir de praf În ochi. — Înțeleg că nu rămâi până la sfârșit la manifestație
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămânea doar rostogolirea potolită a tunetului. Tata zice că te duci la colegiul militar. O vreme Johan n-a zis nimic. S-a aplecat, i s-a scurs apă pe frunte, i-a intrat În ochi și și-a strâns pleoapele. Da, așa cred. S-a aplecat și Farah, și-a rezemat coatele pe genunchi și și-a pus bărbia În palme. Ești necăjit? El a clătinat din cap. Întunericul Îi convenea, știa că ea nu-i vede bine fața. Oricum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se umezise, ca și cum i-ar fi intrat praf În ochi. Margaret ar fi vrut să spargă tăcerea, Însă nu găsea cuvintele potrivite nici În indoneziană și nici În engleză. Îi căzuseră iar ochii pe fotografia celor doi președinți. Kennedy ținea pleoapele strânse din pricina luminii puternice, iar părul Îi era oarecum ciufulit de o boare de vânt. Sukarno avea ca Întotdeauna pe cap fesul negru, asortat de astă dată cu ochelari moderni de soare. Unul lângă altul, păreau să fie un școlar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dată. 29 Când Adam s-a trezit, Z nu mai era acolo. De cum a Întins mâna, pe jumătate adormit, spre locul unde fusese, a știut că n-o s-o mai găsească acolo. A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
plimba la fel, terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura solară. Se întinse pe canapea, trase peste ea învelitoarea pufoasă. Mai filtră critic de câteva ori aspectul încăperii, între o deschidere și alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală de hârtie uitată pe sticla biroului. Se așeză pe scaun și căută în grabă stiloul. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]