793 matches
-
fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem față lehamitei, plictisului și singurătății, că ne mimăm mulțumitor iluziile, că suportăm spectacolul prostiei colective și pe al tuturor paranoicilor care se simt axa lumii. 2003 1 Conferință ținută la cea de-a doua sesiune a Colegiului european de cooperare culturală, Luxemburg, 4-7
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reușești decât să mă chinuiești cu supravegherea și paza asta. Mi-e urât stând singur, ți-am mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești și mai mult plictisul. Prințul făcea aluzie la faptul că Lebedev, sub pretextul liniștii de care avea nevoie bolnavul, îi gonea pe toți ai casei, însă el în persoană, în aceste trei zile, intra la prinț aproape în fiecare clipă și, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se vor bucura să primească un tânăr remarcabil ca dumneavoastră, atunci, desigur, vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vă veți potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
potoli însuflețirea și veți vedea că totul e mult mai simplu... și, pe deasupra, asemenea cazuri, rare... provin, în opinia mea, parțial din saturația noastră, parțial din... plictis. — Chiar așa, chiar așa! strigă prințul. Ideea e admirabilă! Tocmai „din plictis, din plictisul nostru“, nu din saturație, ci, dimpotrivă, din sete... nu din saturație, aici ați greșit! Nu numai din sete, ci chiar dintr-un fel de ardere, dintr-o sete arzătoare!... Și... să nu credeți că motivele sunt atât de neînsemnate, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și vol.II, 10. La mai bine de trei decenii după apariția studiului lui Haxthausen, Anatole Leroy-Beaulieu va duce mai departe explicația acestuia, punând spiritul de sociabilitate al rușilor pe seama climatului aspru în care trăiesc: „Sufletul rus este melancolic. Dacă plictisul incurabil, ipohondria sau spleenul britanic sunt mai rare decât în Anglia, aceasta se explică prin faptul că, fiind mai aspru, climatul este cu mult mai puțin umid și mai puțin înnorat, dar poate și prin faptul că tristețea rusului este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să găsească un zâmbet și un răspuns potrivit fiecăruia. Îndoiala o cuprinde totuși. Nu a fost irațional din partea ei să-și pedepsească musafirii o zi întreagă cu lecturi? Le vâră pe gât frumuseți care se ofilesc pe măsură ce cresc oboseala și plictisul. S ar putea ca la sfârșit să-i apuce greața, că de indiferență au dat dovadă și până acum. Oftează nefericită. Nu e prima dată când se gândește că, în loc să ducă la un interes sporit pentru litere, lecturile astea publice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
disperare ce amintesc de Funes „el memorioso” al lui Borges, numai că textul lui Papini datează din 1930. „Să nu-ți Închipui că soarta celor ca mine e de invidiat”, Îi spuse contele lui Gog. „După vreo două secole, un plictis incurabil pune stăpânire pe nefericiții nemuritori. Lumea e monotonă, oamenii nu Învață nimic și, la fiecare generație, cad iarăși În aceleași erori și orori; evenimentele nu se repetă, dar se aseamănă... Se termină noutățile, surprizele, revelațiile. Pot să-ți mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este rutina zilnică. Mă întreb dacă orice rutină este detestabilă. Probabil că există și o rutină a nobilimii, a oamenilor bogați și importanți, care se complac într-o rutină a mișcării. Dar și aceasta se poate transforma într-una a plictisului: ce farmec mai are călătoria atunci când ți-o permiți când vrei, și pe unde vrei? Oare totul se poate transforma în obișnuință, chiar și fericirea? Mai este fericirea fericire dacă ea este prezentă tot timpul, devenind o stare rutinieră? Filosofia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e alta? Lipită de tocul ușii de la bucătărie, slabă, aproape o umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă, gata oricând să abandoneze totul, la modul cel mai serios cu putință, interesat mai mult de reușita unor partide de tenis decât de propriile lui examene, aproape că învățase cot la cot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai lungim așa. Și cum ea îl privi mirată, cu obrajii aprinși, ca de purpură, el continuă, să ne căsătorim adică. Cum sta așa, într-o parte, cu genele plecate, grele de-o lene interioară. Ovidiu părea a fi întruchiparea plictisului. Și tu ce zici? îl întrebă Carmina și-și privi unghiile. Ovidiu era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul. Își așeză a împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
credea în vorbele lui tandre. Știa că sunt contrafăcute, că sunt clișee, nu credea decât în momentul acela când o iubea, cu un fel de disperare, de violență, atunci știa că și-a lepădat odată cu hainele și masca, regia, programarea, plictisul, disprețul, dorința de mărire, totul, știa că a rămas un simplu bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu zi, să-l boteze într-o zi, să-i spună "Vineri" și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai văzut? Întrebă Norman. — Da. Abia mă trezisem, visasem că fusesem salvat și zăceam În pat când am auzit pași și l-am văzut intrând În cameră. — Ai vorbit cu el? — Da. Arăta ciudat: era posomorât, afișa un soi de plictis. Norman Încuviință din cap. — Se vedea ușor că ceva nu era În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin, a fost creat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu pierdea ocazia de a tăcea În fața maeștrilor. L-am delectat apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui José Martí; cu puțin Înaintea celei de-a unsprezecea, a trebuit să-l lipsesc de plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din Catamarca, printr-un interesant fenomen de simpatie psihologică, pe care de nenumărate ori l-am observat și la alți pacienți. Cu proverbiala-mi lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urban, așa că se cuvine să vază orșice nas inedit, că dacă Îl asculți poa să-ți iasă altă capcană. Nu te obosi să caști fleoanca, că chiar și muștele dân lapte au Învățat că te duci d-a dura dă plictis, că io sunt veteran și am nas dă jurnalist mai mare ca râtu dă dulău pervers; nu mai târziu ca ieri m-au trimis la Burzaco, ca p-un coltuc dă bulcă uscat și adunat În hârtie dă ambalaj. Lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
compare sobra eleganță, fandarea și cosmoviziunea panoramică a scriitorului de mare anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ușa aia dă să-nvârte se hlizea niște maseri. La egzamenu dânainte m-a putut indentifica: io ieram domnu cu sacou huidumă, care duhnea a potol și Începuse s-o estoarcă pă doamna Mariana, iar ei, japonii dânainte. Dân puru plictis să halesc singurel și ca să arăt că pă bune ieram În fonduri, mi-am Înmulțit manifestările dă iubire și, nainte ca să mă pot răzgândi, toți În număr dă patru degusta d-acu o pudincă la masa lu mandezu. Tortul pascalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unei prietenii de trei decenii și mai bine? Și aceasta mai ales într-un timp discontinuu, care îți lasă impresia că s-au petrecut mai multe vieți... Prietenia noastră a început în timpul lung, palid, minimalizator al fostului regim, în acel plictis sub presiune constantă și îngustare de orizont. Fiecare trăia challenge-ul de a nu ajunge să se dizolve, entropic, în acea ambianță. Se știe că spațiul privat, al familiei și prietenilor, a fost o soluție compensatoare. Pentru mine, prietenia cu Gabriela
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
este unul al variației pe aceleași patru mari teme: călătoria, vânătoarea, pescuitul, actul însuși al povestirii și pe un număr la fel de restrâns de motive: suferința ascunsă produsă de o nedreptate socială, hoțul, haiducul sau străinul misterios, patima erotică & boierul seducător, plictisul provincial & satira mahalalei, a funcționarilor și a notabililor târgului și, în fine, motivul singuraticului (pădurar, vânător sau pescar). Aproape toate motivele enumerate mai sus implică o doză de însingurare socială, nemaivorbind de condiția însăși a personajelor. Raymond Queneau spunea undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Bacău sau mai știu eu în care mare oraș al țării. Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
primul birou al județului, glasul întâiului demnitar zice: "Joci tare, cucoană! Ți-ai pregătit toate pilele care să te ajute, la nevoie, să mă înfrunți. Frumos jucat, nimic de zis!" S-a lăsat liniștea. O liniște marcată de apatie și plictis. În fond, de ce ar trebui el s-o înfrunte pe această tovarășă, N.U.? Ca să-și pericliteze cariera? Ori, ferească..., și mai rău! Mai bine să lase totul baltă. Cine știe ce dandana ar mai putea să iasă?! Și de ce trebuie să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]