780 matches
-
află în opoziție cu trecutul conotat pozitiv. În Către Angelo Mai, vocea antică aparține părinților spirituali ai patriei 319, chipuri ideale ale glorioaselor vremuri apuse, a căror tăcere din prezent este relevanță pentru starea de decădere. Pentru a descrie inerția, plictisul și degradarea generalizată a valorilor din lumea contemporană Leopardi folosește epitetul brutto silenzio tăcerea urâtă. La polul opus, trecutul stă sub semnul energiei, al inteligenței și activității umane fecunde: În arenă / s-a coborât el singur, căci să zacă / atâta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
origine, cât și în traducerea lui Cesare Arici din 1818, care i-a prilejuit mai tarziu unele comentarii. Cugetările lui despre această operă vergiliană au ca subiect caracterul ei grecesc, singurătatea poetului latin, imaginile durerii sau cele ale naturii. Fericirea, Plictisul, Plăcerea, Durerea, Natura sunt fantasme ce anima Georgicele, prezente atât în Canturile leopardiene, cât și în unele poezii quasimodiene. Creionând portretul lui Vergiliu, Leopardi amintește, așa cum avea să facă și Quasimodo, singurătatea acestuia: Datorită minunatului rafinament al inteligenței sale, Vergiliu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
convenționalei succesiuni trecut-prezent-viitor: [...] în focul selenar, în recea combustrie a realului, se întâlnesc acum timpul punctat de sonul ceasor nicului și "noaptea amintirii", timpul ei dolorific, numenul de vis. E singurătatea măsurată în auz, revelată sieși prin incantarea urechii, un plictis de vrajă care obnubilează lumea, o muzică a solitudinii făcută din sonurile ce sunt ca o eroziune a realului: greieri, șoareci, și care din acest lent proces de neantizare dezlănțuie melancoliile ce-și organizează arhitectura lor de umbre" (ibidem, 25
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de formație științifică, admirator al lui Pascal Quignard, iubește verbul și Statul-providență și recurge la literatură pentru a înțelege lumea! Nu lipsit de interes ni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Aliide încearcă mereu să se apropie. De ce nu mă lasă în pace? Pute a ceapă. De ce întîrzie atîta englezii? Unde e America? Totul atîrnă de un fir de păr, nimic nu e sigur. Unde sunt fiicele mele, Linda și Ingel? Plictisul e mai mare decît poate fi suportat. Narațiunea e alertă ca cel mai bun roman polițist, iar cuvintele și imaginile evocate sfîrtecă măruntaiele cititorului, intriga intimistă, la început, centrată pe secrete de familie se extinde la scara unei lumi și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că multe dintre ingredientele epice sunt revendicate mai degrabă de horror-ul repulsiv decât de terror-ul anxios) sunt aglomerate, de-a valma, într-un roman cu intrigă metempsihotic-erotică, Adam și Eva (1925), considerat de G. Călinescu, într-un acces de plictis aproximativ, "un fel de poem metafizic" (1982: 735). Narațiunea are substrat filosofic-sentimental, însă eșafodajul, complex până la obositor, nu rezistă la o nouă lectură, suspansul fiind subminat de previzibilitatea geometriei actanțiale și de tezismul irespirabil al intrigii. Un exemplu în acest
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru a mai putea declanșa o reacție de răspuns (stimulare mult subnormală în raport cu ceea ce a devenit "normalitate" sub impactul publicității care exacerbează consumismul). Ne aflăm în fața unei opțiuni dramatice: școală versus mall. Când exagerarea unor stimuli ne aduce în pragul plictisului, pentru a putea relua ciclul este nevoie de schimbare adică de exagerarea altor stimuli: "Astfel, aproape tot ce purtăm astăzi este rezultatul acestui principiu al goanei după stimulare, acela al schimbării pentru a produce un șoc prin noutatea neașteptată. Ceea ce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
aplicate de psihologia copilului și de psihologia educației, cu accent pe fenomenologia proceselor psihice (studii aplicate și activități de concretizare), astfel încât să poată traduce cât se poate de fidel stările afective ale copilului (stările de motivare/demotivare, interes/dezinteres, curiozitate/plictis în raport cu nivelul și complexitatea conținuturilor utilizate în activitățile de învățare). 5.11. Copilul între supra și sub motivare Dacă stimularea este prea puternică, afirmă Desmond Morris, îți poți reduce răspunsul comportamental prin scăderea reacțiilor față de stimulii primiți. Principiul detașării în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o seară decide să strige adevărul, orice-ar fi. Are nevoie de un prieten. Acesta îi vorbește distrat, despre fleacuri. Mortul nu lasă, în urma sa, explicații. Accident, sinucidere, crimă. Lumea vorbește despre o dramă ascunsă. Mai curând... neatenția, indiferența lumii... plictis și oboseala frivolității. Își amintește, brusc, de iarna copilăriei, printre dealuri păduroase, sfârșitul femeii care își așteaptă, acolo, dezlegarea. Părăsit în singurătatea lumii, silit să fie, să devină, să se nască bărbat, egal cu ceilalți, aidoma lor. Frica îl întâlnește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
criză de maturizare, nu-mi suport maturitatea, nu suport celula, cerul rotund rotund, vată fierbinte fierbinte, cu mari goluri și ușor ușor, ca puful. E sâmbătă și nu ne mai incomodează nimeni, doar diavolul bufon, surparea din noi, nemulțumirea singurătatea plictisul, neputințele noastre. Nu mai e nimeni, acum e acum, ne aparținem, în sfârșit, descurcă-se cine poate. „Egoism, efectul de colivie. Bun-simț, adică prudență ? Blindajul unei paranteze perfecte...“ Cuvintele rulau, în somn, în insomnie, nu mai știa. Toată noaptea se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
s-ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit. Pauză. Călăul ezită ? Bătaia în ușă se repetă. Destinul insistă, iată, insistă. Vreo parteneră veche care n-a mai suportat plictisul duminical, dispusă brusc la joc și concesii ? O fi inventat strategii noi nimfeta Moarte, îmblânzitoarea de tigri și muște și furnici. Vă cheamă la telefon, se aude vocea subțiată. Nu răspunde, se simte capabil să renunțe la orice con vorbire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aprinde țigara, privind absentă spre bufetul cu bibelouri. Sorb fiecare din paharul înalt de cafea, n-au timp să se privească, își îngrijesc parcela proprie de plictiseală. Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cobora până la dânsul : — Ți-am spus că nu sunt supărat, mormăi în cele din urmă Vornicu. Venise și miercurea mijlocie, pântecoasă, primitoare. Arșița se mai așezase, peste mușuroi. Trecuseră lunea lene voasă și marțea nimănui, timpul încă amâna. Joia juvenilă, plictisul de vineri, frivolitatea sâmbetelor strâmbe și senile ? Venise, deocamdată, miercurea moderată, modestă. Se putea munci și se muncea, fără grabă, fiecare pe parcela dinainte stabilită, pas cu pas, corelat cu vecinul și vecinii vecinului și vecinii din casetele înconjurătoare, mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decât plăcerile. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Împlinirea talentului depinde și de altitudinea inteligenței. Simțul oportunității este un afluent al inteligenței. Întotdeauna tinerii au fost fascinați mai degrabă de liderii malefici. Și plictisul are caracter istoric. Își schimbă, din când în când, look-ul.. Are și valoarea pudoarea ei. Se lasă greu descifrată. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam noi, dacă deținutul Dostoievski nu îi săruta mâna țarului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De regulă, semenul te vrea subordonat, nu partener. Se pare că au fost defrișați toți pomii opriți. Aroganții nu se tem de moarte. Abia așteaptă să ne privească de sus. Lipsa de ideal trăiește în concubinaj cu cel mai teribil plictis. Lipsa de modestie e ca un bis pe care nu ți l - a cerut nimeni. Adulterul - o iubire sub acoperire. Luptele intestine dintre artiști ne împing gândul spre o pseudoetimologie : cult + ură. Simțim permanent între noi un drăgălaș bot de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
urii. Omul contemporan este marcat tot mai mult de sindromul indiferenței dobândite. Toate frustrările duc spre ură. Nu ne deranjează că veleitarii scriu. Dar ne somează să - i citim. Orice monolog are încorporat în el și o oarecare doză de plictis. Misoginii cred că toate femeile au probleme de „ ortopedie ”. L - a apucat de mână, dar l - a dus de nas. Morala tradițională ne - ar dori aproape asexuați. Ne suportăm greu. Ca indivizi, dar și ca specie. Frica rămâne o pârghie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
făcut viața mai lungă. Accept să fiu înșelat de un escroc, decât să nedreptățesc un pungaș. Unii se scoală in zori ca privighetorile, alții la miezul nopții ca bufnițele. Întotdeauna tinerii au fost fascinații mai degrabă de liderii malefici. Și plictisul are caracter istoric. Își schimbă, din când în când look-ul. Misterele mor prin tălmăcire. Există și compromisuri scuzabile. Ce mai citeam noi daca deținutul Dostoieski nu ii săruta măna țarului. Norocul nostru e ca miracolul nu poate fi prevăzut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mijloc. Orice impresi[e]* din afară cade însă într-una din terezii a = a [plus] x. Numaidecât x caută scapare din ecuație, fie în țipăt, fie în vorbă, fie în gândire reflexivă. X devine agentul unei mașini intercalate. [ECHILIBRU ȘI PLICTIS] 2275B Er hat sich abgehaspelt - s-a dăpănat și se redeapănă. Aci e misterul pentru [care] un autor - foarte interesant la început - devine neinteresant mai târziu. Ajungem a cunoaște unul câte unul toți termenii, ei se asimilează cu spiritul nostru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un suprarealist" / 106 • Doinaș melancolicul / 110 • Ultimul mare modernist / 114 • La aniversară... / 120 • Marele Mircea / 125 • Doi dintre noi / 129 • Florin Iaru / 134 • "L-am cunoscut, Hora tio..." / 140 • Plictis și nostalgie / 145 • Romanian graffiti / 151 • Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul / 155 • Domnului profesor, cu dragoste / 159 • O relansare? / 162 • Imperiul și anarhia / 166 • Despre violență / 170 • Viespea și reperele / 174 • Despre fascism, sine im et studio /177
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
anul ăsta cu PEPSI. Urât, provincial, cu niște coșuri cenușii de termocentrală hiperdeparte, orașul "real" mă jignea, îmi scuipa în față o flegmă cenușie. Cenușiu, cenușiu avea să-mi fie destinul literar, căci unora li se dăduse Viena, iar mie plictisul ăsta fără limite. Din cauza asta nu-mi ieșea mie romanul-sonet, căci unde se ascundea monstruoasa frumusețe? în blocuri din cutii de chibrit? în case de burtăverzime? în 16 parcul Herăstrău? Nebunii lui Canetti, Empusa lui Mandiargues, somnambula Nadja erau aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
murit încă un poet, discret și delicat, și un adevărat sufletist. N-am să pot uita vreodată dimineața aceea, care, deși atunci mi s-a părut o halucinație, azi o trec printre cele mai reale lucruri petrecute în viata mea. Plictis și nostalgie Golul existențial, golul de informație și de semnificație, inutilitatea mișcării și a gândirii, dispariția oricărui orizont de așteptare, hașurarea până la ștergere a eului prezent și oroarea de viitor definesc primul nivel al poeziei Simonei Popescu. Scepticismul până la nihilism
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literatură, atât de discutată înainte de război. Voluntarismul vitalist legat însă de acest concept lipsește în poemele Simonei Popescu, care descriu nu autenticul actului, ci pe cel al absenței. Plinătatea existențială a criterioniștilor își găsește complementarul în vidul amețitor, chinuitor al plictisului. Pentru că, evident, "Plicty", unul dintre cele mai semnificative poeme ale nouăzeciștilor, conține întreaga dramă, personală și socială, a acestor copii ai unei lumi în care prezentul e mizerabil iar viitorul e de neconceput. Un prezent etern alcătuit din dejecții, spume
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă vreți, dar un Beckett umed, mânjit, lipsit de măreția cenușii. Crescând larvar, întîi copil, apoi adolescent, în fine matur, omul e cuprins de același urât, pentru că urăște totul și totul e urât în jurul său. Este axa verticală, diacronică, a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul social, sincronizat la o întreagă populație și definind o epocă - Epoca Marelui Plictis - se întinde leneș în ritmul unei nesfîrsite anchete sociale. Individul băltește și toți cei din jurul lui băltesc. Aceasta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]