1,400 matches
-
solid, deși nu am convingerea că lipsa legănatului îi va face mai fericiți. La scenele din piața de luni sau cea de pește se alătură și cea a străzii, la fel de interesantă și specială. Ea este întregită de câte un varan plictisit ce vrea să iasă din monotonie și pornește la plimbare. Atunci, câinii de prin curți se trezesc la viață și își anunță existența marcându-și teritoriu. Oameni și animale, păsări și plante, toate îți oferă sub un cer de un
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
așa cum ni se impun. De multe ori jucăm un rol într-un scenariu greșit . Doar pentru că cineva a furat rolul principal si nici măcar nu l-a jucat profesionist . Un fiasco actoricesc într-o sală unde spectatorii pleacă unul câte unul plictisiți sau deziluzionați. Veniseră, să vadă un spectacol unic, să se piardă în povești pe care nu le-au trait și nu au speranța că o vor face vreodată. În spatele cortinei scenaristul schimbă replicile, transformând personajele secundare în eroi principali. Păpușarul-regizor
INIŢIATIVĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346976_a_348305]
-
masa de joc. Nu-i păsa de rezultat, era un simplu joc. Rutină. Într-un colț, retrasă și timidă, necunoscuta nu îndrăznea să ridice ochii, nu se afla în grațiile lui ... nu-i aducea nici un profit. A salutat-o scurt, plictisit, făcându-i o favoare. Îl admirase mereu. Impecabil, după ultima modă, cu aceeași ochelari negri, nelipsiți, indiferent de hainele purtate. Nimeni nu-i văzuse culoarea ochiilor , nici măcar vârsta nu-i era cunoscută. Când a intrat în sala imensă, s-a
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
doua țigară. Prima zăcea în scrumieră fumată pe jumătate, răsucită și strivită. El, tot în ciorapi și chiloți, a scos o sticlă cu vin din frigider și a turnat în două pahare. După ce a aprins o țigară, a întrebat-o plictisit și obosit: - Bei puțin vin? - Nu am nevoie, a răspuns ea sec. Privea pe fereastră fără să vadă nimic. Când a simțit că el s-a ridicat să plece după ce a golit paharul, fără să se întoarcă, neașteptat de calmă
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
religios, se impune secularismul, curent care neagă, în mod violent, exprimarea religiozității, manifestată în cadrul Bisericilor tradiționale. În definirea lui, se analizează, de obicei, trei aspecte esențiale: 1. pierderea treptată a interesului pentru practica elementelor definitorii religiei de bază, 2. refuzul plictisit al primirii de informații din sfera religioasă, care să justifice în vreun fel existența proniatoare a lui Dumnezeu și 3. combaterea cu orice mijloace a prezenței religioase în interacțiune cu structurile social-politice și economice, considerate strict „laice”. Să le observăm
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
măsuța de lângă acvariu din s.d.a. (sala de așteptare). Pic, pic, pic! De pe frunte mi se preling picaturi care cad pe revistă. Pic, pic, pic... Picătura românească! Trece o oră jumate de așteptare... Medicu' palid iese din cabinet, blazat, obosit, plictisit, sau poate bolnav și el: -Who is next? (Cine e următorul?) -Mi, mi! (Me - adica „eu” în engleză) -Hello Stanley! Ce problem aveț'? Medicul meu vorbește vreo șapte limbi, printre care și puțintel românește. Mi-a povestit că în urmă
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
fata acceptă. Nu îl mai întâlnise pe Ștefan din ziua când s-au întors dimineața din Vama Veche, așa că începuse să se plictisească doar cu prezența mamei. După plecarea fetei la discotecă, Gloria singură în cameră urmărea programul de la televizor. Plictisită deja, îi veni ideea să-l sune pe Ștefan pe care nu-l mai întâlnise de atâtea zile. Poate că are timp să bea împreună o cafea. Ieșind de sub duș, Ștefan a auzit telefonul care continua să sune enervant la
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
lucrurile: la scurt timp după ce intrasem în casă, s-a auzit soneria de la ușă. M-am repezit să deschid. În prag, stătea Nona, vecina mea de la etajul doi. - Ce faci, vecină?, m-a întrebat ea. - Mai nimic, i-am răspuns, plictisită. Mă pregătesc să merg la culcare. Este zece seara. - Este sâmbătă seara!, mi-a replicat Nona, ironic și dezinvolt. Hai la mine, nu mai sta singură! Am pus-o de un chef, cu câțiva colegi de facultate. O să ne distrăm
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
mișcare și se deplasează foarte repede. Până să mă dezmeticesc ( nu mai mult de un minut ) îl pierd din vedere. Speriat, dau buzna pe puntea de comandă strigând și gesticulând. Căpitanul, un personaj de science-fiction, mă privește cu un aer plictisit. - Nu înțeleg nimic, omule! Îi explic ce se întâmplase și arăt cu mâna în spatele vasului. Un marinar îndreată proiectorul din vârful catargului spre direcția indicată de mine. - Om la apă! confirmă el. Se lasă o barcă cu motor la apă
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
îmi spusese că toți combatanții erau măcelăriți. Mă gândesc s-o sun pe Maria și să-mi iau rămas bun. Știe că sunt eu. Nu pare deloc surprinsă de ce-i spun. - Te descurci tu! concluzionează ea cu o voce aproape plictisită. Sunteți atâția oameni acolo! Atitudinea ei rezervată mă înfurie. - Voiam doar să știi. Nu că ar conta cine știe ce dacă mor! - Întodeauna se întâmplă câte ceva când nu trebuie! îmi reproșează și înțeleg dintr-o dată motivul răcelii ei.
DRUMUL APELOR, 25 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376323_a_377652]
-
nu este posibil, ne îmbrășișăm și de despărțim cu promisiunea de a ne revedea în port. Eu nimeresc aproape de centru medical și am norocul să fiu examinat aproape imediat. Medicul, un bărbat înalt și deșirat, cu o mină de om plictisit, îmi cere să mă dezbrac complet, întreținându-se cu o asistentă planturoasă. - Numele și prenumele? Vrea să mai știe anul nașterii, locul, domiciliu și naționalitatea. Îmi ia tensiunea, mă ascultă cu stetoscopul, mă lovește cu un ciocănel deasupra și dedesuptul
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.” ( Emil Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. ****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
să îmi pot vedea bine, chipul. Am început să îmi întind culoarea pe pleoape. Privirea mea, lipsită de strălucire după oboseala acelei nopți, nu reușea să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un gest mecanic, am dus pensula cu fard, spre ochi. Însă mâna a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci telefonul
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
mamă! Că eu am planuri mari cu tunul acesta. Vrei să afli planul meu de afaceri? --Auzi la domnul capitalist, se minună madam Firuța. Planul de afaceri. Ia spune, eroule! Tot mustăcind, eroul sorbea fiertura cu un aer de om plictisit: --Tu crezi că eu fac drumul ăsta, numai pentru cele patru amărâte de milioane? Eu vreau capital, mamă, nu mă încurc cu firimituri. Mai întâi, în drumul ăsta, vreau și eu să cumpăr doi porci. Din primul tun, am făcut
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
cât timp exact astfel de rămășițe de modestie cuminte trezesc invidia altora. Sfidare capitalismului, de trei ori sfidare! „Ce n-a văzut vestul”, s-avem și noi ceva cu care ne lăudăm! Țara nu se mai sufocă sub povara tineretului plictisit, chiulangiu. Sistemul de învățământ s-a reformat în asemenea măsură încât avem situații de-a dreptul absurde, când facultățile își dispută aceiași studenți, pentru că prea puțini liceeni trec bacalaureatul. Energiile nu se mai risipesc necontrolat, în toate direcțiile, ci par
ROMÂNIA ÎN VIGOARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375278_a_376607]
-
LAS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LAS nu dorm mă doare neliniștea cuvântului nerostit ploaia plânge în bătaia crudă a timpului pierdut și niciodată regăsit pe străzi obosite multe plictisite curg gânduri se scurg în amurg în vechiul târg plec departe de lume prea departe de tine departe de tot las în urmă lumina ochilor să lumineze pașii în cenușa timpului las cuvântul pe țărm să zidească alte lumi las
LAS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372674_a_374003]
-
explicații, l-a întrerupt procurorul din meditație. - La dispoziția dumneavoastră! s-a grăbit el să răspundă, arătând hârtiile de pe birou. După ce și-a ales o poziție comodă pe scaun și a rugat să nu fie deranjat, a început să citească plictisit și, mai apoi, din ce în ce mai curios. Când a terminat, a rămas gânditor, privind în gol. I-a atras atenția, în mod deosebit, cele declarate de învinuit cu privire la condamnarea penală pe care a avut-o în urmă cu aproape patru ani... * ... - Eram
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
adresat avocatei, încercând să fie mai amabilă: - Domnișoară, dacă aveți susțineri de vreun fel, așteptați să le expuneți la momentul oportun. Nu-mi place să fiu întreruptă... Să intre învinuitul! Ședința a fost extrem de operativă. Judecătoarea, mult mai liniștită, dar plictisită, l-a întrebat pe Gabriel dacă își menține declarația existentă la dosar, dacă este vinovat și dacă regretă fapta. Nu a avut răbdare să-l asculte atunci când bietul om a dorit să explice că nu poate regreta o faptă al
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
A pus mâna pe telefon și a format un număr, așteptând tăcută. La celălalt capăt, apelurile prelungi au rămas fără vreun răspuns, la un moment dat, timpul de apelare setat, terminându-se. Emanuela a reapelat. După câteva încercări, o voce plictisită, în care se simțea iritatarea față de insistențele apelantului, a tăiat eterul până la timpanul Emanuelei. - Instituția de Protejare a Intereselor Copilului, spuneți: - Bună ziua! interveni Emanuela, imediat. Mă numesc Emanuela Romașcanu și doresc să discut cu asistentul social care se ocupă de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
tine! Voi, copiii, nu prea aveți grijă de igienă! Uite, eu mă spăl în fiecare zi de mai multe ori și nu-mi lipsește nici măcar un fir de păr. Pisica pufni cu dispreț și plecă de lângă cișmea, mișcându-și coada plictisită. - Am văzut eu un dințișor, strigă din vârful unui copăcel o vrăbiuță, a luat-o pe aleea cu flori! Cred că voia să iasă din parc și să ia un autobuz. Fetița privi speriată spre stația din apropiere. Ea era
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
o lună, două. Bine?! -Bine, domnu’ senator! Să trăiți! Da’ nu rămâneți cu noi, muritorii de rând, la o bere, la un Whisky, la ceva?!... -Lasă, Ghiță!... poate altă dată, că acum mă grăbesc. După ce ne-a salutat scurt și plictisit, senatorul a plecat, la fel de repede și de intempestiv cum a venit. S-a urcat în limuzină și dus a fost. Amicul meu, Ghiță, l-a urmărit cu privirea și s-a întors total schimbat către mine: -Vezi, domn’le, câtă
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
să vadă, ajutați de cuvintele din prefața Ofeliei Prodan, “un tânăr-bătrân seducător și tăios în verb ca un autentic rebel fără generație și, evident, fără vreo cauză fals nobilă." Vizualizez muzica, dau pagina și îmi imaginez câți ani are ... Deloc plictisit, charmant chiar, poetul privește de la bun început în sufletul omului aflat la intersecția celor două ipostaze, liniștea realității și realitatea liniștii: "noi înșine ireale construcții / din chirpici cu lift pentru trăiri" (pronume de singurătate, pag.9 );”teatrul umbrelor de femeie
SCURT TRATAT DESPRE SUNETE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372284_a_373613]
-
care l-am plătit ca să admir natura .Sunt singur deocamdată,dar fericirea nu durează mult. Ușa se deschide, făcându-i loc unei femei un pic grăsuțe, îmbrăcată cu o rochie vaporoasă, fără mâneci. In spatele ei,un copilaș blonduț trântește plictisit o minge albastră, de podea. - Așează-te la geam și n-o mai bubui, că-mi spargi timpanele ! tună femeia ,ocupând la rândul ei un loc ,lângă băiat. Nu e exagerat de durdulie ,dar fața îmi aduce fără să vreau
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
multe ori pe iubitul dumitale, mister Cucu. Și când cânta și când zbura. Pot oricând să-l descriu. Toți întoarseră capul să-l vadă pe fericitul care a stat tete-a-tete cu misterioasa pasăre. Era un domn cu mustață ce privea plictisit defilarea norilor pufoși. Curioși, toți începură să-l sâcâie: -Chiar l-ați văzut? Cum e? Cum arată? Vă rugăm să ne spuneți! Domnul cel plictisit luă de alături un pai în gură și începu să peroreze, plin de importanță: -Eh
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
fericitul care a stat tete-a-tete cu misterioasa pasăre. Era un domn cu mustață ce privea plictisit defilarea norilor pufoși. Curioși, toți începură să-l sâcâie: -Chiar l-ați văzut? Cum e? Cum arată? Vă rugăm să ne spuneți! Domnul cel plictisit luă de alături un pai în gură și începu să peroreze, plin de importanță: -Eh, spanac! Cucul...este și el o amărâtă de pasăre...banală...cenușie...ca o cioară nenorocită...dar cu o coadă mai lungă și corpul fusiform. Iar
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]