63,417 matches
-
să cânt slăvind frumusețea lucrurilor. Chiar pe drumul acesta despre care nu știu unde duce, copacii sunt verzi și răcoroși ca și cum i-ar hrăni o certitudine profundă. Chiar și aici lumina ni se așează ușoară pe obraji, ca și cum ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
explicat că e mai uman, că dragostea lui e însoțită de tragedie, că înțelege slăbiciunile omenești și dă-i și dă-i. Profesorul Landry a citit lucrările chiar în clasă, pe loc. Toți scriseseră despre Corneille, despre eroism, eram în plin război; numai Țoiu despre Racine. Profesorul a întrebat cine e Țoiu, s-a uitat atent la mine și a spus, în franceză: Tu seras un écrivain!. Pe urmă s-a dus jos, la Cancelarie și le-a spus celorlalți profesori
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
o ultimă privire, cuprinse insula Saint-Louis, La Cité, Notre-Dame; și curînd, Parisul stergindu-se din zare, tînărul suspina adînc. Domnul Frederic Moreau, proaspăt bacalaureat, se înapoiă la Nogent-sur-Seine ( ...) 3 Dorința lui Flaubert e că noi să ne găsim în mijlocul lucrurilor, în plin moment al desfășurării lor, lipsiți de mediere naratoriala. Vrea să le simțim curgerea, să vedem verticalitatea discontinua a rotocoalelor de fum, ca și orizontalitatea mobilă a vasului ce lasă cheiul în urmă. Prezenta senzorială, acesta este cuvîntul. Dar a cui
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Creta lui Minos, Troia sau Siracusa lui Arhimede, de pildă, precum și, așa cum vom vedea, în periplul său european, cu simboluri ale civilizației planetare. O poezie a cercurilor concentrice, cu rază extensibilă între propria biografie și biografia lumii, dezolantă și totodată plină de făgăduința primenirii, între asumarea destinului românesc ( "cosmic crin") și reprezentarea mitopoetică a morții: "căci moartea nu-i decât o carte/ la care scriu și mă dedic,/ ca unui lan un simplu spic/ să am din viața ei o parte
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
unei intrări în relație, atunci cînd lucrul acesta trebuia să se întîmple firesc, de la sine. Atunci cînd punea Oedip la Opera din București. Chiar dacă ne auzim rar și ne vedem și mai rar, Andrei Șerban mă fascinează cu personalitatea lui plină de paradoxuri, cu forța de a-și lua teatrul ca pe acel însoțitor fidel al vieții lui, cu inventivitatea lui, cu sentimentul cu care își ia în posesiune un text, cuvîntul, cu nonconformismul asumat. Primesc adesea vești despre el, citesc
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
următoarele zile - pentru a vedea Long Way Home (regia: Peter Sollett, american). În numai 88 de minute, o poveste despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx - doi puști, sora lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să se întîmple (adică: puștiul mai mare, deja amorezat de-o frumusețe de cartier, ajunge să stabilească regulile în casă), dar Sollett - ajutat de tinerii actori, probabil neprofesioniști - reușește să spună, discret, ceva
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
important de care depind multe, se află o pată veche de sos, întinsă, întărită pe care cineva a presărat sare, ca s-o scoată, probabil, sau s-o acopere numai. Cât a țnut conversața, scrumiera (personajul fuma mult) și-așa plină dinainte, se umpluse de tot. Trebuia golită urgent; mirosea de trăznea. Discuța, curios, fără să fie un interogatoriu, semăna cu un interogatoriu, unul amical însă... Ce mă supăra la conlocutor, deși era un tip extrem de amabil și de prevenitor... (ori
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
spiritualității românești peste hotare nu sunt realizate de instituții abilitate ale statului român sau de diplomați de profesie, ci de o serie de intelectuali de marcă, de origine română, reprezentanții comunității române din diaspora. Între cei mai harnici și mai plini de har sunt, În opinia noastră, Lucian HETCO din Germania, Ioan MICLĂU și George ROCA din Australia, Alexandru CETĂȚEANU, Ligya DIACONESCU și George FILIP din Canada și, În mod deosebit, părintele prof. univ. dr. Theodor DAMIAN, directorul Institutului Român de
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
cu alimente, haine, informați, 10 ani, pe sub ochii securiștilor care împînziseră satul ( și care, cu o stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care, punînd în discuție realitățile psihologice din spatele mitului rezistenței muscelene, îl face pe cititor, cel puțin, să-și privească mai bine trecutul oarecum mai înțelegător, oarecum mai realist. E o
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
recitesc o carte. Îmi place să-mi ofer răgazul de a revedea, în tihnă, anumite scene, relați, obiecte, de a asculta o muzică și de a poposi în emoța redescoperirii lor. Îmi plac detaliile. Iar Oblomov acesta este un spectacol plin de detalii. Am să-l revăd la toamnă. Sau la iarnă. Am să revin atunci cu alte observați, cu alte stări. Mai mult ca orice mă interesează aici să vă conduc spre o atmosferă specială, spre misterul de pe scenă, spre
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
Bizare și cu totul cețoase sînt, din perspectiva lui Radu Ciobotea, faptele din perioada premergătoare acțunii armate a NATO împotriva regimului Miloșevici. Emisiunile informative ale posturilor de radio și televiziune, primele pagini ale ziarelor din întreaga lume au fost atunci pline de relatări șocante ale unor atrocităț. Dar urmele acelor atrocităț nu se prea vedeau la fața locului. "Pe dreapta zăresc cadavrul unei vaci. Al Vacii. Recunosc imaginea din știrile CNN, din pozele ziarelor ( adică nimeni n-a mai scăpat, pînă
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
Liviu Dănceanu M-am deplasat la Bacău, pentru a asista la unul dintre cele mai pline de ambiții, dar și generoase în promisiuni concursuri de interpretare muzicală destinate elevilor de toate vârstele, cu gândul la un posibil și, de ce nu, necesar pentalog al unei atari competiții artistice. Vor fi fiind astfel conturate și stipulate drepturile și
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
normal, de explicații colaterale, ar trebui să ne-o reamintim pe Irina Nicolau, atît ca prezență umană, cît și ca ființă culturală în permanentă mișcare. Mai întîi, în ciuda faptului că făcea parte dintr-o generație născută, crescută și formată în plină agresiune comunistă - în sens larg, aparținea generației optzeci -, ea a reușit să-și păstreze o puritate aproape primitivă și o încredere absolută, la limita utopiei, în valorile creației și în atitudinile afirmative. Spirit ludic și grav în aceeași măsură, responsabilă
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a prezentului cu memoria, a limbajului pur cu semnificația subtextuală, a melancoliei surde și ușor crepusculare cu un optimism surîzător și adolescentin. Într-un asemenea context vizual, seducător și plin de paradoxuri, în care spirirtul analitic și puterea de sinteză s-au exacerbat reciproc și s-au echilibrat împreună, în care severitatea profesională și predispoziția ludică s-au îngemănat spre a sluji aceeași idee, Irina Nicolau a fost prezentă cu
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
decît atunci cînd traducerea e de tot proastă și deranjează la lectură. Din păcate, apar și multe traduceri de acest fel, chiar la edituri de prestigiu. Cronicarul știe din experiență cît de greu e să "repari" un text stîngaci și plin de erori; mai simplu ar fi să-l rescrii cap-coadă. Și sînt redactori "maniaci" care chiar o fac, anonim și gratis, confruntînd cu originalul, restabilind sensurile, topica și marca stilistică, dar ei aparțin "școlii vechi", care mai avea cultul muncii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
Noul Roman va discredita atît ideea literaturii agorafile cu zumzăiala ei factice, cît și pe aceea a literaturii claustrofile cu eroii săi nu mai puțin artificiali. Nu știm, desigur, cît scria Barthes într-un soi de post-literatură și cît în plin apogeu al Literaturii și al Autorului, el, care și-a publicat primul articol, intitulat Cultură și tragedie, despre Nietzsche la 27 de ani, în 1942. Noul Roman devine așadar realitate abia după ce primește botezul unui critic genial ( în accepțiunea culturală
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
facă și o imagine de ansamblu asupra literaturii române actuale. Cerîndu-i-se să definească stadiul în care se află ea, Dan C. Mihăilescu șarjează în stilul lui afurisit, dar dreptate - are: Suntem demult experț în arderea etapelor. Acuma ne aflăm în plină recuperare, refacere, revenire la simțri și normalitate. Ne sincronizăm din nou, ca în anii ’60-70, când intraserăm taman bine pe țeava psihologismului, Noului Roman și în realismul magic al romanului sud-american etc. În câțva ani venim la zi, adică la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
refăcut după sugestiile unui redactor meseriaș? Sau vreun literat trudind răbdător prin arhive și biblioteci pentru a scrie "la comandă" biografia unei personalități a culturii noastre, cînd e mult mai simplu să faci volume de convorbiri? Euforii și hoți În plină euforie după summit-ul de la Salonic unde României i s-a promis tot sprijinul posibil din partea Uniunii Europene, numai să vrea și Bucureștiul să-și facă temele la timp și măcar de-un cinci, ADEVĂRUL mai domolește acest entuziasm cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
română și pe autorul ei. Maiorescu este, neîndoielnic, autorul ei oricît s-au străduit Ibrăileanu și alții ( chiar și Lovinescu) să o descopere, în ciornă, la gînditori anteriori. Minimalizarea contribuției marelui critic a făcut parte mereu din jocul, de obicei plin de frustrări, al urmașilor săi și îndeosebi al lui Călinescu. Esențială nu este însă paternitatea, greu totuși de contestat azi, ci adevărul teoriei. Și, după părerea mea, Maiorescu trebuie considerat un gînditor pragmatic. Aș merge mai departe și aș spune
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
un prooccidental, așa că liberalismul lui s-ar fi opus reacționarismului extremei drepte și deopotrivă socialismului (ca să nu mai vorbim de bolșevism, căruia pînă și Lovinescu îi descoperea unele merite promițătoare!) dintre războaie. Oare, în 1940, la centenarul nașterii, și în plină degringoladă a democrației românești, Lovinescu nu concepe seria sa de volume consacrată lui Maiorescu, contemporanilor și urmașilor săi (care nu sînt junii corupți de fascism, ci criticii literari democrați și europeni în gîndire) ca pe o polemică indirectă cu autohtoniștii
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
avertizez, așa cum avertiza domnia sa în urmă cu trei ani, că riscă să dea de bucluc. Și anume: de unde să știm că peste o lună, peste un an sau zece unul sau mai mulț dintre cei pe care, în imprudența-i plină de ifose, dl. Timofte îi împinge spre dosarele "clasificate" ale N.A.T.O. s-a dovedit a fi un bestial torțonar, un asasin la comandă, un membru al echipelor morți care se ocupau cu iradierea persoanelor neconvenabile regimului? Ei, ce se
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
cu noroc, după ce, tot Slavici, din narațiunile mai scurte de la început, se poate recunoaște în De la țară. În sfîrșit, romanele incriminate de Călinescu, Legea trupului sau Legea minții, sînt de-a binelea rătăcite într-o epocă străină firii lor. În plin modernism, contemporan cu Hortensia Papadat-Bengescu (Fecioarele despletite sînt din același an cu Legea trupului) și Camil Petrescu, Agârbiceanu nu poate face decît figura unui moralist naiv, impregnat de spirit religios, fără nici o legătură cu emancipata societate românească dintre războaie. E
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
debutul scriitorului. Un punct de vedere curajos și nou, care pe mulți îi va surprinde. Poate și pe vreun editor dispus să sacrifice niscaiva bani spre a tipări studiul într-o carte. l Semnalăm o publicație foarte frumoasă grafic și plină de interes pentru iubitorii, ca și pentru cercetătorii cărții: Revista Bibliotecii Na}ionale a României. Avem în față primele două numere pe 2002, al optulea an de apariție al revistei. Nu știm exact cum se difuzează. Dar credem că merită
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
nesățios de carne./ «dacă nu mă găsești în anul acesta/ caută-mă în altul».// dulce ca o prietenie în jurnalul/ celui timid te-am căutat/ și nu erai acasă.// noaptea slobozi cîinele/ care-ți și ia urma./ luna pe streașină/ plină de grație.// întorci capul./ prea tîrziu" (secolul XXI). Acest "prea tîrziu" e încă un semnal al despărțirii de ceea ce a fost prea devreme, de ceea ce probabil continuă a fi astfel... Încă o față semnificativă a vîrstei aurorale se ivește în
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]