3,494 matches
-
distribuția scrisorilor, telegramelor, mandatelor și coletelor poștale. Termenul "poștă" derivă de la participiul trecut feminin al verbului "ponere" (a pune). Posita desemna locul, releul unde se aflau cai pentru schimb, pregătiți pentru drum. La singular, "posita" însemna un singur releu, iar pluralul "positae" desemna toate releele de pe un traseu. Căile de comunicație au apărut o dată cu istoria societății umane, din necesitatea transmiterii știrilor, circulației mărfurilor și călătorilor. Serviciile organizate au apărut din nevoia de a parcurge în scurt timp și în condiții de
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
În anumite cazuri, urme ale funiilor pe încheieturile mâinilor au însoțit rănile mâinilor. Termenul își are originea în rândurile de la sfârșitul Epistolei Sfanțului Pavel către gălățeni unde se spune: "„căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.”" "Stigmata" este pluralul cuvântului latin "stigma" derivat din cuvântul grec στίγμα "stigma", ceea ce înseamnă semn sau marca așa cum sunt cele folosite pentru identificarea unui animal sau sclav. O persoană purtătoare a stigmatelor este cunoscută sub numele de stigmatizat sau purtător al stigmatelor. le
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale politice. Biografii lui Lincoln și , conform lui David Lincove, susțin că: Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării. Termenul „Statele Unite” fusese folosit și anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), și alte ori ca denumire la singular, fără să existe o consistență gramaticală. Războiul Civil a fost o forță importantă ce a precipitat dominația acordului la singular până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anii recenți, istorici ca
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
dumneavoastră; ŝi-ea; pano-pâine; saluton!-salut!; bonan tagon!-bună ziua!; Rumanio-România; Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto 1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil. 2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ și acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepozițiilor (ex. de mia patro "al tatălui meu"). 3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz și număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul și acuzativul în același fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol. 4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
este Scriptura; restul e de "disprețuit", "abia ne poate interesa" și e "de evitat", gramatica însăși fiind pentru sfântul Petru Damiani diabolică ("născocire a diavolului, care el a fost primul dascăl de gramatică"), pentru că "ne învață să declinăm Dumnezeu la plural." (în aceeași notă, un alt contemporan al sfântului Damiani, anume Manegoldus din Lautenbach, care a fost unul dintre primii profesori de teologie creștină, respingea și el dialectica citându-l în sprijin pe Cicero, care alegea în cursurile lui de retorică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
numai două în română, condiționalul prezent sintetic față de cel analitic din română, sau indicativul mai mult ca perfect analitic față de cel sintetic din română. Formele articolelor hotărâte (cu caractere aldine) sunt: Vocala dinaintea articolelor "-lu", "-lji" și "-le/-li" neutru plural cade, înaintea celui din urmă uneori și la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Vocala dinaintea articolelor "-lu", "-lji" și "-le/-li" neutru plural cade, înaintea celui din urmă uneori și la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei. Cea de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are desinența -sh(u): "scosh(u
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are desinența -sh(u): "scosh(u) „scosei”, "aprimshu „aprinsei”, "dush(u)" „dusei”. Perfectul compus se
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
țări arabe: din latinescul "follis" s-a transmis denumirea monedei de bronz "fals", emisă în califatele Omeiazilor și Abbasizilor, începând de la sfârșitul secolului al VII-lea, inițial prin imitarea monedelor bizantine. De aici, s-a ajuns la cuvântul din , la plural: "fulûs". Din pluralul "fulûs", prin intermediul cuvântului din : „argintul”, s-a obținut cuvântul argotic din , cu variantele "flouze" sau "flou(s)": „bani”.
Follis () [Corola-website/Science/317940_a_319269]
-
latinescul "follis" s-a transmis denumirea monedei de bronz "fals", emisă în califatele Omeiazilor și Abbasizilor, începând de la sfârșitul secolului al VII-lea, inițial prin imitarea monedelor bizantine. De aici, s-a ajuns la cuvântul din , la plural: "fulûs". Din pluralul "fulûs", prin intermediul cuvântului din : „argintul”, s-a obținut cuvântul argotic din , cu variantele "flouze" sau "flou(s)": „bani”.
Follis () [Corola-website/Science/317940_a_319269]
-
armata de revoltă națională și sugerau un compromis cu inamicii Poloniei, în special cu imperiul Austriac, și concentrarea pe creșterea economică mai mult decât pe independența politică. Facțiunea politică care a promovat aceste idei este cunoscută cu numele de „Stańczycy” (pluralul de "Stańczyk", în sens de „Bufonii”). Stańczyk a fost unul din personajele preferate ale lui Jan Matejko și el apare în multe din picturile sale, cum ar fi „"Omagiul prusac"”. Matejko, oferind bufonului propriile trăsături faciale, a creat imaginea lui
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
în engleză, referindu-se la practicile interzise de Coran, și înseamnă “păcatul poporului lui Lot”. Practica sexuală, în speță contactul sexual între doi barbați este cu desăvârșire interzis. Bărbații care practică astfel de contacte sexuale sunt denumiți luti (lutiyin la plural). Sharia prevede ca vinovații de sodomie, atât bărbații homosexuali, cât și femeile lesbiene să fie pedepsiți, fără a preciza în ce mod, dat fiindcă nici Coranul nu prevede vreo pedeapsă în acest sens. Este prevăzută de asemenea posibilitatea iertării “păcătoșilor
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a rămâne” sau "múlik" „a trece” (referitor la vârstă sau la oră). La indicativ prezent, persoana a treia singular și plural, verbul copulativ "van" (plural "vannak") se omite obligatoriu ("Géza olyan jó matematikus, mint Miklós" „Géza este un matematician tot atât de bun ca Miklós”), cu excepția cazului când predicatul exprimă o calitate, o măsură. În acest caz, verbul copulativ este și cuvântul cel mai puternic accentuat din
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
decât o expresie a tendinței generale indo-europene de a împărți divinitățile în două grupuri, ca în cazul titanilor și olimpienilor, din mitologia greacă și a epopeii indiene "Mahabharata". Zeii Aesir și Vanir sunt de obicei dușmani cu giganții (singular: Jotun, plural: Jotnar; în engleza veche, Eotenas sau Entas). Giganții din mitologia nordică sunt asemănători cu titanii și giganții din mitologia greacă. De obicei cuvântul "Jotnar" se traduce prin "giganți", deși "troli" sau "demoni" ar fi două alternative de traducere la fel de bune
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
a fost șeful Oficiului de Calcul de la Romtelecom Albă, secretar de redacție la revista "Discobolul" și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Despre cărțile autorului au formulat opinii critice: Diana Campan ("Discobolul", nr. 3/1990); Cornel Moraru - La persoana IV plural ("Vatra", nr. 10/1992); Ion Simut - Cum să reintemeiem dragostea? ("România literară", nr. 10/1992); Nicoleta Ghinea - Varianta și în variante ("România literară", nr. 19/1993) și Arta imprevizibilului ("România literară", nr. 10/2000); Miron Beteg - Tentațiile povestirii clasice ("Familia
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
cu acest înțeles, începând din secolul al XVI-lea, pentru o mare varietate de mobile sau mobile de poziție markeri. În sensul literal original, „cursor” este un cuvânt din limba latină care exprimă ideea de „ceva care se execută”. La plural, „Cursores” (alergători), a fost preluat de anumite funcții, cum ar fi mesagerii. "Cursor" a fost, de asemenea, un nume de familie roman folosit de ginta Papiria. Cuvântul cursor se poate referi la:
Cursor (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/328184_a_329513]
-
bïa"- formulă de adresare frecventă între două persoane de genul feminin, în sensul de fată, fa; "bică" - formulă(mai rară) de adresare către un copil,cu sensul de drăguțule/ drăguțo; "comperativă" pentru magazin sătesc; "lul" pentru leagăn; "glogozenii" (doar la plural), pentru resturi vegetale mărunte de paie, bețe de floarea-soarelui etc., în sensul de murdărie. În portul sătenilor din Plopi intră obiecte de vestimentație și încălțăminte precum: pieptarul, fota, ia, călțunii. În perioada comunistă (anii 70), a fost descoperit în vatra
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
(identificat și ca dansul folcloric românesc sau, la plural, dansuri populare românești ori jocuri populare românești) adună toate manifestările privitoare la dans produse de cultura spirituală populară la români. Sincretismul foarte puternic al folclorului românesc în general determină o relație de interdependență între dansul popular și muzică (tot odată cu
Folclorul coregrafic românesc () [Corola-website/Science/310009_a_311338]
-
idiomatica posibilitățile transformaționale sunt reduse sau imposibile. De exemplu, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" nu poate fi reformulata *"Ce projet a du plomb dans leș ailes" lit. „Proiectul acesta are plumb în aripi”, cu substantivul la plural. În afară de o asemenea imposibilitate mai sunt și alte blocaje. Dacă se ia ca exemplu propoziția "Pierre a cassé să pipe" „Pierre a dat ortul popii” (lit. „Pierre și-a spart pipa”), se constată că sunt posibile următoarele transformări dacă "a
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
de 2,8 - 2,9 g, iar spre sfârșitul scolului al XIV-lea greutatea sa s-a redus foarte mult. Denumirea aspron-ului provine de la culoarea sa albă-argintie: în greacă, "άσπρον" (transliterat: aspron), „alb”, iar greacescul "trachys" ("τραχύς"), „neregulat”, „neneted”. La plural: "aspra trachea". În prima parte a secolului al XIV-lea, sultanul otoman Osman I, inspirat fiind de această monedă bizantină denumită "aspron", a „inventat” o monedă de argint, având titlul de 900‰, pe care a denumit-o, în limba turcă
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
d.Hr.), pe acest loc a supraviețuit doar o mică așezare întărită, atestată în izvoarele bizantine (sec. IX-XIV) sub numele de „Polystylon”, toponimic care stă probabil și la originea denumirii „Bulustra”. Numele antic are, în limba greacă, formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον, ἡ Ἄβδηρα). În limba latină, el a fost utilizat atât în forma de neutru plural (Abdēra, -ōrum), cât și în forma de feminin singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
probabil și la originea denumirii „Bulustra”. Numele antic are, în limba greacă, formă de neutru plural (τὰ Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον, ἡ Ἄβδηρα). În limba latină, el a fost utilizat atât în forma de neutru plural (Abdēra, -ōrum), cât și în forma de feminin singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]