3,174 matches
-
făceau cu rândul - cu amor mare - prin bucătărie, unde întotdeauna Helene păstrase un rest gustos de la masă și un pahar de vin. Într-o zi chiar, și asta nu demult, la bătrânețe, domnul Axente a găsit ascuns sub pat un plutonier, și când l-a întrebat ce căuta, a mărturisit șoptind: "Venisem la domnișoara Ilea-na.". Dar nici acum nu s-a cumințit de tot și întîrzie deseori prin magazii la vorbă cu vreun turc. Turcul oferă guvizi, iar Helene furnizează farfurii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau pe drăcia aia abstractă despre care citiserăm noi în cărți. Oxford, sfârșit de noiembrie 1999 Mircea: Rezistența prin hedonism Până în 1987, când am terminat facultatea, am trăit istoria cu inconștiență și dezinvoltură. Mă uitam la ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai regimentului meu, „ca cioara la proiectil”. Știam că există un regim care punea pâinea pe cartelă, tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dălcăuș a luat banii din sânge. Au ieșit; au închis cherhanaua. S-au dus la cârciumă. Erau acolo oameni. —Bună seara. —Bună să vă fie inima. Ce poftiți domniile voastre? — Poftim să mâncăm. —Numaidecât. Ședeți domniile voastre la masa asta, cu domnu plutonier de jandarmi. Să vă dau câte o fleică? —Ba să ne dai dumneata de post. Suntem creștini; azi e vineri. Când au isprăvit de mâncat ce le-a dat, Sandu a zis jandarmului: Am auzit la Hagi Iani o împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de jandarmi. Să vă dau câte o fleică? —Ba să ne dai dumneata de post. Suntem creștini; azi e vineri. Când au isprăvit de mâncat ce le-a dat, Sandu a zis jandarmului: Am auzit la Hagi Iani o împușcătură. Plutonierul s-a mirat. —Dumneata ești plutonierul Chiriță? — Da; eu sunt. — Am auzit o împușcătură; să nu i se fi întâmplat ceva rău lui Hagi Iani. Ce să i se întâmple? Să nu-l fi călcat cumva Sandu Dălcăuș. Plutonierul Chiriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o fleică? —Ba să ne dai dumneata de post. Suntem creștini; azi e vineri. Când au isprăvit de mâncat ce le-a dat, Sandu a zis jandarmului: Am auzit la Hagi Iani o împușcătură. Plutonierul s-a mirat. —Dumneata ești plutonierul Chiriță? — Da; eu sunt. — Am auzit o împușcătură; să nu i se fi întâmplat ceva rău lui Hagi Iani. Ce să i se întâmple? Să nu-l fi călcat cumva Sandu Dălcăuș. Plutonierul Chiriță s-a mirat și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împușcătură. Plutonierul s-a mirat. —Dumneata ești plutonierul Chiriță? — Da; eu sunt. — Am auzit o împușcătură; să nu i se fi întâmplat ceva rău lui Hagi Iani. Ce să i se întâmple? Să nu-l fi călcat cumva Sandu Dălcăuș. Plutonierul Chiriță s-a mirat și mai tare. S-a sculat și s-a dus să vadă. Sandu a pus pe masă o hârtie de o sută; a râs cătră cârciumar, s-a dus. De aci, de la acest Chiriță i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe capul lui. Cât îl căutau jandarmii, geaba! Umblau prin bălți - ce să găsească? Doar pe Caraoschi, tropolitu Tartorului. Închideau pe oamenii de prin sate, în lungul Dunării, ca să mărturisească dacă știu de el - nimic. Acuma, de la acea semeție, domnu plutonier Chiriță a avut semn. Umblând și cercetând, a mai găsit o altă urmă. S-a dus la rudari. Nene Caloiene, ți-ai dat fata după Sandu? —N-am dat-o; mi-a cumpărat-o. —Mulțumit ești? Sunt. — O mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i Îngreunează și mai mult Înțelegerea cererii tale; ai venit să Înșiri scuze sau să afli ceva de la el? Spune până la urmă: Mda! și tu te oprești din pălăvrăgeală și aștepți. Eram În război, zice, eu am avut gradul de plutonier T.R., rezervist, concentrat din 39 și până În 45. Sfârșitul războiului m-a prins la Nemec Hrad, la vreo 40 de kilometri de Praga. Puțin Îți pasă ție de distanța dintre Praga și Nemec Hrad (sau cum s-o fi scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui cavalerească. În imaginația ta, probabil și În funcție de tot ce-ai apucat să citești despre război, al doilea război mondial nu ți s-a părut deloc o confruntare dominată de cavalerism. De unde atunci această revoltă neobișnuit de naivă a fostului plutonier T.R. Popescu, Învățător Într-o comună din regat, În fața unei mici nedreptăți pierdute În uriașa nedreptate a conflagrației? „Păi, În Ungaria, spre exemplu, eu mergeam Înainte și luam legătura pentru cartiruire cu oficialitățile locale. Mă Întreba ce ne trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am luat țărâna.” 8 oct.1927 Ștefan Anastasescu-student București, str. Șerban Vodă 43 ȚĂRÂNA de la PODUL ÎNALT (scrisoare) „Am luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.” Plutonier Rotaru, Reg. 26 , Infanterie Ce scria istoria: „Ștefan avea o armată mare, cum n-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească de 120.000. Locul luptelor a fost județul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a apărut un plutonier major. „Majurul” - în limbajul cazon. Se vedea de la o poștă că este „tatăl companiei”. Burtă pe care cu greu o stăpânea vestonul peste care treceau centura și diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
trimis pe mine, ca de obicei. Pe când „majurul” striga la mine că: „Ești un idiot! Nu știi să scrii citeț! Și cine-i ăla care ți-a semnat asemenea porcărie?...” în acea clipă a intrat domnul locotenent. „Eu am semnat, plutonier!” Când l-a văzut - cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cât îi majurul de stacojiu la față - s-a făcut alb ca varul. Nici nu știu când a dus mâna la chipiu, și-a aruncat bârdâhanul în față și a rostit un „Să trăiți!” de au zăngănit geamurile. „Ce-i, plutonier? Nu știi cum arată arestul garnizoanei? După ce vei asigura materialele necesare tuturor unităților pe ziua de azi, te vei prezenta la domnul locotenent colonel. Vei raporta că ți-am dat cinci zile de arest. Eu voi merge chiar acum și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil, cu o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar, Lică! Desigur, patru clase primare la Tecuci. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva Lică, actualul, apucase pe baba Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a tractorului pe care lucrau la IAS sau CAP, fie de oglinda retrovizoare a mașinăriei ori de centurile late din piele, cu stema țării Întipărită pe cataramă, pe care avuseseră grijă să le fure sau să le plătească, pe sub mână, plutonierului de la intendență. Centura soldățească, ca și tatuajul, arăta lumii că ăl de o purta era bărbat adevărat, socotit și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lemn pe care și le făceau singuri și cu care Își dădeau drumul la vale), anvelope uzate (erau tăiate și folosite ca troace de apă și grăunțe pentru orătănii), cabluri electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de rămășițele făcătoare de rău ale vinurilor din noaptea ce trecuse, Îl durea. Intră În baraca În care ceilalți sforăiau ori visau cu voce tare. Se culcă și se prăvăli Într-un somn greu. Dormi toată ziua. Spre seară, un plutonier veni să-l trezească. „Spală-te pe ochi, Cătănuță, că pleci În misiune, n-am ce-ți face. Nu e mare brânză. Porcii ăia de pe avionul de stropit s-au Îmbătat și n-au Înțepenit cum trebuie dopul de la cisternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aviatori, verifică dacă n-au furat ceva de pe la ea. Și așa am bănuiala că benzina aia nu s-a scurs chiar toată pe pământ și că o parte s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să afle la cine făcea aluzie acel „cel care”, nelăsându-se cu nici un chip convins că era vorba de o nevinovată figură de stil. Foiște l-a lămurit, cu multă răbdare și diplomație că un „cel ce” se referea la plutonierul care Îi dăduse ordin lui Cătănuță; altul la maiorul care dăduse ordin putonierului, iar primul din Înșiruire la comandantul de regiment care Îl trimisese pe maior la munci cu prăpăditele alea de mașini care ar fi trebuit demult să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi Încă proaspătă. Plictisit, adjutantul pusese să li se ia amprentele și amenințase: „Dacă mai Îndrăznește cineva din sat să vâneze, voi toți o să faceți pușcărie. Țineți minte! O să stați la ocnă mai mult decât pentru viol cu omor!”. Nenorocirea plutonierului adjutant n-avea să i se tragă de la mărinimia lui, iar el n-avea să afle nicicând de la ce ori de la cine, căci urma să fie ucis scurt și fără vorbă. Intrase, În seara cu adulmecatul mirosurilor de friptură, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de izbutise profesorul, mătăhălos și, pe deasupra, beat clampă, să se cațere atât de sus -, vârful pinului se prăbușise. Coborâse, cu greu, și omul de cultură, care Îi relatase plutonierului stările sufletești ce-l cuprindeau una după alta ori toate deodată. Se simțea mândru, tulbure, aprig, beat, Înțelept, duios, treaz, mistic, cu lipici la femei, jucăuș, cuminte, răutăcios ori iubitor. Cu mare greutate se ținea pe picioare și subofițerul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În viața lui nu avusese pom de Crăciun și că stările sufletești care Îl copleșeau Îi dăduseră ghes să-și facă rost de unul și să-l Împodobească așa cum se cuvenea. Auzind toate acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școala românească 40 de ani, aproape în exclusivitate în satul nașterii sale. De pe băncile Școlii Normale din Bârlad trece direct în viața de militar, făcându-și cu prisosință datoria patriotică în vara fierbinte a anului 1917 la Mărășești. Ca proaspăt plutonier T.R., luptă curajos cu subunitatea sa, redresând o situație critică a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în ziar și foile acelea de ziar din Academia Caț. și a rămas profund dezamăgit de reacția mea, care mă tot izbeam de niște nume străine: Ce-mi folosește, nea Petrică, să-l știu pe cutărică, care în 1954 era plutonier pe la Securitatea Județului X? Sunt zile când mi se pare cel puțin nesuferit, dacă nu chiar stupid să mă afund devreme în biroul afumat, ca omul care n-are ce face în altă parte. Să fug din casa-sanatoriu, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]