979 matches
-
să deschidă poarta dar nu îl vede apărând.... Se-așază iar pe lângă sobă și bagă-n gură-un colț de pâine, Și-n timp ce mestecă încet aude-afara glas de câine. Tresare și grăbit se-ndreaptă spre poartă unde stă poștașul, Care-o salută cuviincios scoțând din geanta lui răvașul. „Mătușă Lină, iar ți-au scris nepoții cei plecați departe!” Mămuța pleacă ochii-n jos...săraca, ea nu știe carte... Desface-ncet mica scrisoare temându-se parcă s-o rupă, Apoi
DOR DE MĂMUȚA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375478_a_376807]
-
MOȘUL, VINE OARE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vineri, 5 Decembrie 2014 Vine Moșul, vine oare? I-am trimis și eu scrisoare De o lună, să fiu sigur, Că poștașul nostru-i singur, Singur, uituc și sărman, N-am primit răspuns de-un an Și în loc de urături Doar somații și facturi! Acum e la modă-n sat, Umblă Moșul deghizat, Unde-i nevasta frumoasă Și bărbatu-i dus... de-acasă
VINE MOȘUL, VINE OARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371918_a_373247]
-
prin locurile unde le fusese drag! * -Ai auzit? își întrebă femeia peste gard vecina, potrivindu-și testemelul pe frunte. -Ce s-aud?! se opri cea strigată din culesul perelor aurii, căzute doldora pe iarba grasă din curte. -Ăl mic al poștașului a fost martor la o minune! continuă prima. -E, te pui la mintea pezevenghilor ăstora! Numai la snoave le stă gândul! Ce minune?! -Minune, zău! Tot satul știe! În dumbravă, din stejarul ăl bătrân a țâșnit apă! Au cercetat de-
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
gura, mergând singur pe uliță, își reprimă jenat surâsul ce-i împodobise, câteva clipe, fizionomia, privind totodată în stânga și-n dreapta, de teamă să nu-l fi văzut cineva „râzând ca prostu’ în târg”. De la distanță-l zări pe Neculai, poștașul, pedalând alene la bicicleta lui cea nouă și roșie „ca fătăciunea de scroafă, abia scăpată de la vier” - cum o descrisese Păsărilă, în ziua când îl văzuse etalându-se prima dată cu ea prin sat. Nu-i acordă nicio importanță. „Cine
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
un raționament logic. „Da’, nu putea tăntălău’ să vină până-n locu’ unde sunt io? Trebuie să m-aștepte la poartă, ca să-mi dea scrisoarea?... Mare nătărău!...” - Pe mine m-aștepți mă, Neculae? întrebă când ajunse la doi - trei pași de poștașul răscrăcănat pe bicicleta roșie. - Sigur că pe mata, nea Petrică!... Ai corespondență, răspunse cel întrebat, cu emfaza-i caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
caracteristică, în timp ce caută sîrguincios printr-un teanc de plicuri, prins la jumătate cu-n elastic bleu. - Ce am mă?... se prefăcu Petre că nu înțelege, lăsând găleata pe asfaltul crăpat și prăfuit. - O scrisorică, nea Petrică, o scrisorică!... se simți poștașul dator să traducă cele rostite anterior, fără a sesiza bășcălia cu care-l tratează interlocutorul său. - Așa zii, Neculae, tată!... Ca să-nțeleg și io!... Auzi?... schimbă el brusc tonul, ca și când și-ar fi amintit brusc o întrebare ce-i stătea
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
de colea! mai spuse, pe un ton protocolar, întinzându-i scrisoarea și dorind, în același timp, să-i transmită că discuția s-a încheiat. Petre Clăpăugea, care are motivele sale „întemeiate” ca discuția să nu de prelungească, fu mulțumit că poștașul sesizase faptul că e „luat în căruță” și că el e cel care inițiază încheierea acesteia. Privi cu o oarecare curiozitate plicul pe care i-l întinde slujbașul de la Poșta Română, îl luă cu o mișcare reținută, care trăda însă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
pe ambele fețe, încercând să găsească vreun indiciu care să-l conducă spre aflarea expeditorului, înainte de a-l deschide. - E de la bancă, îl informă Neculai, cu insolență. - Ce bancă, mă???... Clăpăugea recunoscuse, în urma examinării anterioare, plicul și știe acum că poștașul are dreptate, iar faptul acesta-l enervează peste măsură. Tonul obraznic al aducătorului scrisorii îl irită și mai tare, riscând ca toată supărarea pe bănci și pe bancheri pe care-o acumulase Clăpăugea în ultima vreme, să se verse asupra
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
bine unde nu ți-ai plătit rata, replică Neculai, la fel de tăios, într-un moment de proastă inspirație, pe care-l regretă imediat. - Cine, mă, nu-și plătește ratele?... Hai, mă?... șuieri printre dinți Petre, făcând amenințător un pas spre neinspiratul poștaș. Uite mă, ce fac io cu scrisoarea ta!... Uite!... Na!... rostește cu năduf, rupând în bucăți mărunte scrisoarea ce abia-i fusese înmânată. Asta fac!... Na!... Asta fac!... Asta fac!... continuă să bodogănească, jucând în picioare bucățile mici din scrisoare
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
nici măcar nu-l observase când, simțind probabil furtuna din privirile sale, își pusese bicicleta în mișcare, dornic, cu siguranță, să mărească cât mai repede distanța dintre ei. Se liniști însă brusc... la fel de brusc cum se enervase. Rămase privind prostește în urma poștașului, care a ajuns deja în dreptul fântânii lui Tufan. Se simți, o clipă, ușor jenat pentru ieșirea de adineauri... Dar și starea asta de jenă-i trecu rapid... Îi veni să râdă, gândindu-se la modul caraghios în care poștașul ștersese
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
în urma poștașului, care a ajuns deja în dreptul fântânii lui Tufan. Se simți, o clipă, ușor jenat pentru ieșirea de adineauri... Dar și starea asta de jenă-i trecu rapid... Îi veni să râdă, gândindu-se la modul caraghios în care poștașul ștersese putina. „Ce papagal!...”, gândi el, apucând toarta găleții și pornind spre poarta primitoare a propriei gospodării, care-i prefigura o nouă șansă de acces către poteca ce duce spre fundul grădinii. i.ESOP (AISOPOS)(c. 620-c. 560 î. Hr.), fabulist
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
nu poate fi uitat ușor. După cutremur, mulți oameni au dormit în parcuri, în autoturisme sau chiar în corturi, care cum au avut. Sperăm că nu va fi mai rău și că nu vom rămâne doar cu ce a fost. POȘTAȘUL 17 iunie 2002 Mihai Leonte Referință Bibliografică: DUPĂ CUTREMUR / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 842, Anul III, 21 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DUPĂ CUTREMUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345948_a_347277]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ÎMPRUMUT Am crezut în dragoste mereu, Înspre ea și-acum cărarea suie, Sunt obosit și trist ca o statuie Și-i tot mai șubred piedestalul meu. Poștașul îmi aduce iar facturi, Stau pretutindeni vameșii la pândă, Toată viața le-am plătit dobândă, Aș vrea să fiu haiduc peste păduri. Prin gândurile mele supărate În fapt de seară trece domnul Kant, Nici mie nu mai vreau să-mi
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014. În timp ce aștept în fața ușii, încerc să mă aranjez în oglinda din dreapta. Nu văd decât că sunt umflată peste tot, ca înțepată de albine. Îmi deschide Mihaela. - Mai bine era poștașul! - Așteptai o scrisoare de dragoste? Mă privește tăios, ca o leoaic�� tânără, gata să-mi sară-n față de... drag: - N-așteptam pe nimeni și nimic! - Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânată. Și mă așez la masă
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
două învățând. Fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Mihai, ... Citește mai mult În timp ce aștept în fața ușii, încerc să mă aranjez în oglinda din dreapta. Nu văd decât că sunt umflată peste tot, ca înțepată de albine. Îmi deschide Mihaela.- Mai bine era poștașul!- Așteptai o scrisoare de dragoste? Mă privește tăios, ca o leoaică tânără, gata să-mi sară-n față de... drag:- N-așteptam pe nimeni și nimic!- Dacă tot am venit, mai stau... îi spun, la fel de încăpățânată. Și mă așez la masă
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
nicidecum că ar fi asimțit senzația de foame. Lângă icoana sfântului Dumitru, căci avea și praznicul în această zi, era o poză afumată în care recunoșteai cu greu pe tânărul ofițer de jandarmi Andrei Apostol și pe Leana lui Pandele poștașul, pe care tot satul a crezut-o până și după moarte ca pe o femeie credincioasă și supusă bărbatului. Lui Andrei, probabil că-n aceste momente foarte grele pentru el, îi părea rău că Leana, prin bunătatea pe care i-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
vor să rămână doar vise... Nici nu te poți gândi...sau? Ai numai idei proaste... nu aș vrea niciodată să fiu o Biblie... E prea greu. Și în plus ești plagiator... Orice aș deveni în lumea aceasta, un portar, poate poștașul obișnuit,cu fața comună, cu plicul, care murmură taine numai pentru sine, în mână și fugind de câinii comunitari, poate vânzătorul de covrigi din fața băncii, poate inginerul cu matematica tipărită pe frunte, poate bibliotecarul cu ochelarii imenși... nu știu... Aș
FEBRUARIE 15, OMUL, O PROFESIE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346427_a_347756]
-
cine e baba Floarea, (de aici din Lunca Dunării, Bretania sau pustiurile siberiene, care (fără sclipirea geniului) încă mai pune degetul pe cuponul de pensie (ce-i aduce, pe la noi, nimic din ce înseamnă alinare), lună de lună, la venirea poștașului, și îngenunchează, cu smerenie, în fața altarului, avându-și în minte și neamul și pe Dumnezeu? Cine este cel aflat în nu știu care colț al lumii frânt de dorul locului în care s-a născut, loc limită al existenței și conștiință a
EU -TU (IDENTITATEA, DIFERENŢA ÎN A FI ŞI ETC-UL) de NICOLAE BĂLAŞA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345030_a_346359]
-
eu, de mă strig... O rugină de tei prin frânturi de amiezi Vechi scrisori de amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec poștași abătând foste vremuri prin gări Un bătrân ațipit trece mâna prin nori Plouă dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
citesc ochii mei într-un zar Despre moarte învăț dintr-un vechi calendar Sunt o roată de tren într-o haină de om Unde-ai fost, unde ești timp al meu rătăcit? Pleacă sălciile-n vânt, pleacă oamenii toți Un poștaș fără vești mă tot caută la porți Dar nici eu , de mă strig, nu mai sunt de găsit... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Dar nici eu, de mă strig... Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
acolo, departe, lor o să le fie bine. Au apărut surogate din ce în ce mai sofisticate, telefoane cu care să te vezi atunci când vorbești, calculatoare cu care să-ti scrii unul altuia în timp real, fără să aștepți înfrigurat în fiecare zi să vină poștașul. Toate s-au schimbat. Toate. Străbunicii mei au trăit într-un sat împreună cu părinții lor, cu copiii lor, cu nepoții lor, cu frații, cumnații și tot ce le era rudă. Și când au îmbătrânit, toți au pus mână de la mână
GENERAȚII de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376561_a_377890]
-
goana după avuție au suprimat, în mare parte, grăuntele de frumos din care ar trebui să se hrănească sufletul pentru a putea supraviețui departe de orgolii, prefăcătorie, ură și minciună. Ce poate fi mai frumos decât să te trezești cu poștașul la ușă, aducându-ți un colet cu cărți?! „Aș vrea să vă dăruiesc cărțile mele, dacă acceptați și-mi dați o adresă” îmi spunea domnul Anatol Covali cu puțin timp ... Citește mai mult Nu în fiecare zi ți-e dat
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
goana după avuție au suprimat, în mare parte, grăuntele de frumos din care ar trebui să se hrănească sufletul pentru a putea supraviețui departe de orgolii, prefăcătorie, ură și minciună. Ce poate fi mai frumos decât să te trezești cu poștașul la ușă, aducându-ți un colet cu cărți?! „Aș vrea să vă dăruiesc cărțile mele, dacă acceptați și-mi dați o adresă” îmi spunea domnul Anatol Covali cu puțin timp ... IX. GEORGETA RESTEMAN - PAULA DIANA HANDRA, PAȘI DIAFANI PE GÂNDURI
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Dumnezeu să-ți ajute!”. Și atât. Îi veni în minte și ziua când factorul poștal a adus certificatul de deces al tatălui său. Era într-o zi din postul Crăciunului, friguroasă, dar cu soare. Printre sughițurile care-i înfundau respirația, poștașul l-a citit, fiindcă ea, mumă-sa, era aproape leșinată și toți vecinii care se adunaseră în bătătura casei, să audă nenorocirea, țipau cu palmele la ochi. - „Fruntașul, Mogoș Trifon , născut la data de 1 februarie 1911, în comuna Valea
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > REABILITAREA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu TIMPUL MĂ PAȘTE Nu cred că poștașul e împuternicit și desemnat să-mi pună plicul în poartă, în care să găsesc scadența de viață. Dar trebuie permanent să fiu prudent. Mi-am adunat în trup câteva vieți, (de mulți neștiute), rânduite ca-ntr-un stup: viața socială
REABILITAREA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372285_a_373614]