793 matches
-
pasiune și-a frânt aripile în scrâșnetul roților unui autoturism condus la întâmplare. Toate deodată s-au spulberat și a survenit moartea ca un fapt al vieții, fiindcă viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras de farmecul și gingășia universului infantil, întruchipat de propriii lui copii, se dovedește a fi Alexandru Poamă, răpus de o moarte fulgerătoare în pragul vârstei de 49 de ani. Având, la o privire grăbită
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un fapt al vieții, fiindcă viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras de farmecul și gingășia universului infantil, întruchipat de propriii lui copii, se dovedește a fi Alexandru Poamă, răpus de o moarte fulgerătoare în pragul vârstei de 49 de ani. Având, la o privire grăbită, caracterul unui album de familie, unica sa carte publicată, „Sorin și Sorina”, (Editura Ion Creangă, București, 1988, ediția I ; Editura Cutia Pandorei, Vaslui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cum e mai bine”), consecințele penibile în plan moral ale minciunii („O întâmplare cu tâlc”), preferința pentru temeinicia adevărului în locul șubredului neadevăr („Minciuna are picioare scurte” etc.). Dar, mai presus de tenta moralizatoare, prozele volumului au și alte însușiri. Alexandru Poamă are nu numai capacitatea de a înțelege psihologia infantilă, ci și abilitatea de a-și asuma condiția copilului, de a privi lumea prin ochii celor mici. Așa procedează autorul, de pildă, în „Hai să facem un spectacol!” unde, sesizând împlinirea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate cazul să precizăm în final că autorii de literatură pe tema copilăriei sunt
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
două categorii: cei care își satisfac dorul de copilărie evocându-și copilăria proprie (a se vedea Ion Creangă, sau Maxim Gorki) și cei care preferă să evoce copilăria altora (Ionel Teodoreanu, Jules Renard). Un astfel de autor este și Alexandru Poamă. Nu este însă mai puțin adevărat că, prin cele două personaje principale ale cărții sale, autorul își retrăiește propria copilărie. Daniel Dragomirescu Cuvânt Verbele la timpul trecut, în toate graiurile lumii și cu deosebire în rostirea noastră, a românilor, sunt
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trup, își ajunge sieși, când zbaterile lui au șansa de a se fi petrecut întru dobândirea frumosului și a ideii de bine. Este tot ce pot spune aici despre Omul, profesorul, jurnalistul și, nu în ultimul rând, despre scriitorul Al. Poamă. Așezat la vorbă și la faptă, echilibtat întotdeauna când trebuia să-și transmită sonor gândurile, Al. Poamă nu părea a se grăbi cu nimic, întreaga lui înfățișare fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și a ideii de bine. Este tot ce pot spune aici despre Omul, profesorul, jurnalistul și, nu în ultimul rând, despre scriitorul Al. Poamă. Așezat la vorbă și la faptă, echilibtat întotdeauna când trebuia să-și transmită sonor gândurile, Al. Poamă nu părea a se grăbi cu nimic, întreaga lui înfățișare fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran, de pildă, rămas probabil în manuscris. Lecturat de mine, în urmă cu mai bine de un deceniu, textul acelei ample narațiuni relevă în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ne scapă tocmai această unică posibilitate a reintregrării personalității noastre, prin încercarea de a restabili legătura cunoașterii de acum cu marile căutări de atunci, păstrând - condiție obligatorie - regula jocului: eludarea oricărei tentații de a trișa. În magma acestei cărți, Al. Poamă strecoară, cu suplețe pedagogică, un excelent îndreptar etic pentru tot ce efectul coroziv al existenței a diminuat (uneori înlăturând total) din structura ființei noastre primare. În plan estetic, rezultatul acestei întemeieri se poate percepe ca obiectivat de imploziile ce le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de a fi creat o structură unică, un nou și extrem de particular microcosm. Este (în chip misterios și paradoxal totodată), marea taină, dar și perfecta lumină a artei - locul prin care se poate pătrunde în templul ei. Lucrarea profesorului Al. Poamă, întreruptă abrupt, absurd și revoltător de prea devreme, se include în orizontul indeterminat al timpului imperfect, a cărui acțiune fiind fără sfârșit, o cuprinde spațiul peren al amintirii. IAȘI, octombrie, 1997 Virgil Cuțitaru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai senin și marea limpede și caldă ca smaraldul topit... Nopțile pline de stele și cântece, marea plină de valuri... O, Emma! Italia-i o grădină... o grădină frumoasă cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o mândră sărbătoare? BOMILKAR Și tu ai contribuit Prea cinstit la toate astea? PSAMIS Nici în gând nu mi-a venit. Eu m-am mărginit la daruri de-nsemnare mai puțină: Primăvara flori frumoase, dar din propria-mi grădină, Vara poame tot de-acolo, toamna câte vrun vânat, Iară iarna chiar nimica, nefiind nimic de dat. BOMILKAR Eu n-am fost încă în stare să rămân prudent ca tine, PSAMIS Deci femeile te costă mult? BOMILKAR Aproape totul. PSAMIS Mâncăcioasele sirene
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
niciodată. Dar cum se vede „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul”. Eu și cu Petrache o să mergem până la liceu, să stăm de vorbă cu agronomul. Se întâmplă ceva... Cred că o început războiul... Prea ședeau toate ca poamele coapte gata să cadă din copac... Când au intrat, agronomul ședea în fața aparatului de radio, cu o foaie de hârtie în mână, pe care o tot răsucea când pe o față când pe cealaltă... Bună ziua, domnule inginer, și cerem iertare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am stat În gară de am crezut că mă prăpădesc și am stricat atâția bani pe omul ăsta cu taxiul!” Scoate slănina. Cârnații. Ceapa. Fasolea. Nucile. Prunele uscate. Poamele. Lâna. Miroase a brânză. Și fac mămăligă cu brânză. „Ne-am pus difuzor, mamă dragă”, și tace. Apoi după o vreme: „Eu mă gândeam că vii duminecă, așa mi-ai scris carte”. Se așază cu toții la masă. Mănâncă. Vine iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Portugalia, sute și sute de femei zac În Închisori, sunt supuse torturilor și unele dintre ele se află În pericol de moarte. Banalitate. Pe furiș, aproape pe furiș a intrat În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai strălucesc stelele! O să-l roage pe naș Dinu, domnia sa stolnicul, să-l învețe să citească în stele. Nu, nu, că este păcat, acum trebuie să mă păzesc. Doamne, ajută mă, nici cu gândul să nu greșesc... În rai sunt poame de tot felul, și rodii, și roșcove... Iisuse Hristoase, ajută-mă să nu greșesc. Nici cu gândul... Lacrimi mari scăldau fața copilului, se uită în jur, zâmbi fericit, nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Erau până acolo vreo zece kilometri, pe care i-am parcurs în vreo două ore. Mama lui Costică ne-a primit cu brațele deschise. - Hei, copiii, deocamdată, ca să vă odihniți după drum, intrați în vie și poposiți sub butuci. Mâncați poamă câtă doriți. Costică, arată colegilor tăi unde-s strugurii tămâioși! a zis doamna Mavropol. Am intrat în vie. Era tare îngrijită, nu vedeam pic de buruieni, toate corzile erau legate pe araci și strugurii, mari și rubinii de copți ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că era după amiază, mama lui Costică ne-a chemat la masă. Nu pot să uit: ne-a dat mămăligă cu brânză de oi de la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Nu vezi, nici ismană n-are pe el, bată-l cucu ! Un om cu privirile încrucișate se uita îndrăzneț și cu pătrundere, povestind celui cu care mergea, un bărbat neras și negru, cu căciulă roșcată și gâtul matlasat ca plapuma : - Poama de boz o scuturi în putinică, de doagă. Dai drumul numai la poamă și crăcuțele le zvârli. Rachiul l-am făcut singur eu, propriu. I- am dat și lui Neacșu, cât e el de crâșmar. Ba încă zicea : „Mai dă-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu privirile încrucișate se uita îndrăzneț și cu pătrundere, povestind celui cu care mergea, un bărbat neras și negru, cu căciulă roșcată și gâtul matlasat ca plapuma : - Poama de boz o scuturi în putinică, de doagă. Dai drumul numai la poamă și crăcuțele le zvârli. Rachiul l-am făcut singur eu, propriu. I- am dat și lui Neacșu, cât e el de crâșmar. Ba încă zicea : „Mai dă-mi, zice, chilă pe chilă și-ți mai întrec ceva”. Da ce-mi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lor, zicînd: Nu vă temeți să slujiți Haldeilor; rămîneți în țară, slujiți împăratului Babilonului, și o veți duce bine! 10. Iată că eu rămîn la Mițpa, ca să fiu la porunca Haldeilor, care vor veni la noi. Voi strîngeți deci vinul, poamele de vară și untdelemnul, puneți-le în vasele voastre și locuiți în cetățile în care vă aflați!" 11. Toți iudeii care erau în țara Moabului, la Amoniți, în țara Edomului și în toate țările, au auzit că împăratul Babilonului lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui Ahicam, fiul lui Șafan. 12. Și toți Iudeii aceștia s-au întors din toate locurile, pe unde erau împrăștiați, au venit în țara lui Iuda la Ghedalia, la Mițpa, și au avut un mare belșug de vin și de poame de vară. 13. Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor care mai erau pe cîmp, au venit la Ghedalia, la Mițpa, 14. și i-au zis: "Știi că Baaliș, împăratul Amoniților, a însărcinat pe Ismael, fiul lui Netania, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]