38,651 matches
-
o mână, Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-oI-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o;I-au ucis bărbații-n lupte, s-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
o mână,Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ!Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți;Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți...Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă:ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
părăsite și-o fi găsit mormântul- Cum versul nu se-ncheie-n mormane de plăceri! Am aruncat în ape mesajul cu tăceri N-am să disper, mai caut poemele pierdute Să le trimit în lume, dar nu ca servitute, La porțile speranței trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
închid, iar locul lor e luat de numeroase moschei. Ateii prin agresivitatea, prostia și ignoranța lor de tip „Guevara”, nu face altceva decât să contribuie la înlocuirea Crucii cu Semiluna în Europa. Bătrânul continent devine treptat un Califat islamist, iar poarta Schengen i se închide mereu României în nas. Toți teroriștii islamiști de la Paris erau cetățeni europeni din spațiul Schengen, alți islamiști din Suedia sau Norvegia sunt liberi să circule prin Europa, fără opreliști, fiind considerați mai europeni decât românii creștini
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
după atentatele teroriste de la Paris? Europa musulmană le închide românilor creștini și europeni, prin naștere și geografie, ușa Schengen în nas. Poate a venit vremea ca să nu mai batem la aceasă ușă verde islamizată, ci să o transformăm într-o poartă de protecție și siguranță în fața ofensivei musulmane europene occidentale. Românii, în aceste condiții de respingere ipocrită ar trebui să deschidă poarta sufletului și politicii, spre alte spații geografice din Europa, înspre creștini pașnici, ca și noi, care încă mai cred
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
Poate a venit vremea ca să nu mai batem la aceasă ușă verde islamizată, ci să o transformăm într-o poartă de protecție și siguranță în fața ofensivei musulmane europene occidentale. Românii, în aceste condiții de respingere ipocrită ar trebui să deschidă poarta sufletului și politicii, spre alte spații geografice din Europa, înspre creștini pașnici, ca și noi, care încă mai cred și promovează valorile europene. A venit vremea să închidem noi, pe dinlăuntru, poarta Schengen unei Europe musulmane, reprezentate de Saint Denis
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
condiții de respingere ipocrită ar trebui să deschidă poarta sufletului și politicii, spre alte spații geografice din Europa, înspre creștini pașnici, ca și noi, care încă mai cred și promovează valorile europene. A venit vremea să închidem noi, pe dinlăuntru, poarta Schengen unei Europe musulmane, reprezentate de Saint Denis, Molenbeek, Rotterdam sau Andaluzia, să nu ne mai lăsăm umiliți de o Europă socialistă care și-a trădat originile și rădăcinile creștine pentru a face loc Islamului fundamentalist. Ipocrizia lui Merkel, Hollande
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos, de divin, o poartă deschisă spre sufletul ei dornic de a se întâlni cu alte suflete frumoase, dar și spre un alt posibil univers al unei lumi ce va să vină atunci când toți oamenii vor fi mai buni, mai credincioși și mai iubitori. Versurile
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de: Milena Munteanu, Eugenia Miu, Elena Armenescu; poeme închinate scriitoarei de către Domnica Vărzaru, Daniela Popescu...), dar și notele de lectură, cronicile literare la cărțile publicate de scriitorul, Elena Buică, de-a lungul ultimilor ani, este vorba despre: „Liliacul înflorit la poarta înserării”, „ Frumoasele vacanțe”, „ Îmi plec fruntea...” , cronici semnate de personalități ale literaturii de azi: Ana Dobre, Cezarina Adamescu, Ion Nălbitoru, Marius Teodorescu... Rândurile de față nu pot și nu-și propun să epuizeze prezentarea unui univers epic atât de bogat
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci de martiri,/ În Ujz al Dardaniei,/ Pentru onoarea Albaniei.” (La culele lui Gashi). Greu drumul străinătăților, plin de necunoscut dar mereu prin colbul amintirilor... „Merg jur-împrejur,/ O odaie necunoscută,/ O fereastră mică,/ Poarta în fața ei...// Pe pervaz păsările,/ Cântă neîncetat/ Piu-piu și fug/ Zburând./ Oare nu mă cunosc,/ Că aici sunt străin...” (Pribegie). Iar registrul simțirilor odată instaurat, acesta devine obligatoriu pentru ființa în sine, se permanentizează și este vizibil din toate unghiurile
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
În grădina timpului”. Atunci când se exprimă poetul, e ca și cum se cutremură oricare urmă de stabilitate într-un derizoriu previzibil deși destul de greu de înțeles. Într-un mod cu totul neașteptat, se petrece „Vindecarea” aceea care pare inevitabilă: „Trâmbițele judecății/ deschid porțile timpului/ Cutremurătoarea faptă/ sfârșește istoria/ nașterii și morții în timp./ Ne cufundăm în noi,/ ieșim din noi, scăpăm de noi/ și cerul plesnește fulgerele/ rațiunii și harului./ Zile arse de îndoială/ dau năvală/ în amețitoarea capacitate/ a conștiinței/ și pipăind
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
și harului./ Zile arse de îndoială/ dau năvală/ în amețitoarea capacitate/ a conștiinței/ și pipăind terenul cer/ închiderea rănilor lumii,/ vindecarea rănilor existenței.” Poate desigur paradoxal acest ecou al ființei ajunse dincolo de limitele sale, ne deschide până în cele din urmă porți pe care le credeam ferecate pentru că astfel trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
bifurcă, ajunge dintr-un generos mănunchi unde aflându-se, în direcțiile date de idiograma iubirii fără echivoc, deși destul de stranii în construcția oarecum labirintică, poate intenționat pentru o anume protecție...: „Sunt mai captivă în tăcerea ta/ decât aș fi dincolo de poarta aceea/ ce se închide spre noi./ Numai ochii ți-i mai văd/ prea sus, prea sus, prea plini de „atunci”,/ prea adevărați pentru ceea ce acum/ este doar o urmă a ființei mele:/ semiotică bizară a ceea ce n-am fost./ Sunt
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
i-se prăbușește visul” (Drumurile vieții) Prin structura ei, lucrarea de față nu este dedicată doar artiștilor ci și amenilor de rând. Într-un mod autentic, pornind din gândire precum din suflet, poetul îmi inundă sufletul în „Geografia sufletului”, „închizând porțile și ușile/ insulei tale ofilite prin timp/ în vaporul speranțelor s-au ars farurile/ pornite spre tine prin lumină” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tresărire spre rostire într-o altă valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cuvinteșlefuiești un colț de veșnicie de la A la Zlângă o icoană și-o întrebaresă te reconstruieștivis și prădător de vise... IX. ÎMBRĂȚIȘAȚI ÎN VERDE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi ușor se alină Citește mai mult Când stele bat la porțile înserăriiși noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe risipei date azi sub ochiul timpului clipind spre iarnă dor amurgurile de prea plin aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii azi să rămân în ramul toamnei aș vrea lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous” ... Citește mai mult A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
timpului risipăFrumoase-mi erau livezile toateCu mere roșii pe aripi purtateZboruri înalte necoapte iubiriA fost o vreme cândploile luminii îmi fântâneau în ochinoaptea îngenunchea supusălupoaicei alberisipei dateazi sub ochiul timpului clipind spre iarnădor amurgurilede prea plinaduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisăTantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumiiazi să rămânîn ramul toamnei aș vrealupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede verde estompat în frunze arsechemarea ta pasare albafluidă luminăcurgea prin porți ce le-am crezut închisela capăt de toamnă cu umbre rispite... XXXII. ALEI, VÂNT..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. Alei, vânt pustiu ce ești, Florile îmi vămuiești! Adânc bat ploile reci, Zilele mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că dimineața - Speranța amenință cu zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Citește mai mult Ți-am doborât nevolnicia, Adame...Cu o mușcătură de măr.Acum simți lumina cum îți pătrundeTrupul ce naște frământări și fioriRăni și trăiri ca-n nevăzuți semizeiAcum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]