1,760 matches
-
cuvinte macină viața în moara viselor. se aruncă porumbei, între două mitraliere de jucărie. între două grupuri îmbrăcate în clovni, se mimează simpatia, prietenia, pacea. în toate umbrele, există un balon colorat umplut cu nimic. când ironia își arată colții, pocnesc unul câte unul. unul din clovni, mai amețit, le ia pe toate în brațe, le sărută tandru apoi folosește acul din aur fals. pocnesc. explodez și eu, privind cum un număr de cuvinte încearcă să învețe mișcarea... Referință Bibliografică: fără
FĂRĂ PLÂNSET de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359373_a_360702]
-
pacea. în toate umbrele, există un balon colorat umplut cu nimic. când ironia își arată colții, pocnesc unul câte unul. unul din clovni, mai amețit, le ia pe toate în brațe, le sărută tandru apoi folosește acul din aur fals. pocnesc. explodez și eu, privind cum un număr de cuvinte încearcă să învețe mișcarea... Referință Bibliografică: fără plânset / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 747, Anul III, 16 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu
FĂRĂ PLÂNSET de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359373_a_360702]
-
timpurie cu dezgheț, cu țurțuri și streșini care plâng. Cu zăpadă plină de riduri striate și care se înnegrește pe zi ce trece, cu porțiuni de scrob adăpostite unde nu bate soarele, să-și mai lungească agonia, cu muguri care pocnesc ca niște flamuri, anunțând trezirea la viață a naturii. Cu țânci care ies la zbenguială, deși nu este cald încă. Și cu vânt subțire, se schimbă sângele, ca vinul care începe din nou să fiarbă și, mai departe, cu arături
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
Și știți cum este peste tot în lume! Când e moca, buluc! *** Comisarului-șef, citind raportul, îi venea să se dea cu capul de pereți. Nu putea face însă un asemenea gest deoarece era narcisist. Nu putea nici să-l pocnească pe comisarul care-i adusese raportul din simplul motiv că acesta era făcut dintr-o sută de kilograme de mușchi și fusese boxer profesionist. Prin urmare, la funcția lui putea orice, întrebă cu diplomație: - Ca să rămânem în realitate, totuși, domnule
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360405_a_361734]
-
o fire extrem de săritoare și o ignorantă desăvârșită în materie de legislație, a ieșit valvârtej din bucătărie, înarmată (ca să vedeți până unde duce necunoașterea legilor!) cu o tigaie, a coborât în hol și, nici una, nici două, a început să-l pocnească pe bietul Neluțu cu tigaia în cap. Cum îmi regăsisem ochelarii, m-am îngrozit. Era vorba de atac cu mâna înarmată împotriva unui om lipsit de apărare. N-am apucat să intervin, deoarece până să mă ridic, Neluțu a început
RIPOSTA PROPORŢIONALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360008_a_361337]
-
La un moment dat, Monica îl cheamă pe Teo să îi dea o limonadă cu miere. Se întoarce plin de entuziasm: - Bunicule, m-am energizat, să vezi ce-o ard ! Și Teo, care până atunci nu prea reușea să servească, pocnește fluturașul cu sete și mi-l înfige drept în bărbie. În timp ce eu îmi frec bărbia, doamnele sunt gata-gata să cadă de pe șezlonguri de atâta râs. Suntem anunțați că au venit barcagii. Ne îmbarcăm pe două bărci cu motor, pentru o
O ZI ÎN DELTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360011_a_361340]
-
sur, ca la daci, si nyil pentru care vezi nyima „soare“ tibetana, ne în burmeză. Rușii au strela cf. aster „astru, stea“ respectiv Thura „soare“ în burmeză. În schimb tc. ok „săgeată“ trebuie să provină din pok, onomatopea poc, a pocni în ultimă instanță din šapaš, šopoš, poš>poč>pok, aracul mic de roșii se numește pocă. Pumnalul turcesc este kama, după noi, legat de kam „soare“ în țig., nagameză, cuțitul knife prin kn se compară cu soarele kon la cimuși
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
le simți onanismele visuri scindate de propria cogniție întoarsă pe dos! Ce șaradă cuneiformă e existența! Mă așez pe scaunul meu ergonomic ce râde mârșav la mine. Bulele luminii tind a-mi înghiți șuvițele castanii. Moartea dinesciană citește ziarul. Stelele pocnesc elefanticele pungute. În ele speranțele hoinăresc mortuar. Desenez empatii cu compasuri de mătase. Ce folos să iubești scame masculine, când reciprocitatea zero, de sorginte non-angelică sfidează șnururile imaginarului mental? Mă îngrop în tomuri senzuale. Mă cațăr pe ochii nimicului din
UȚA , UȚA ... de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340234_a_341563]
-
Meșteșugit în plugușor! Să auzim ce s-a-ntâmplat Mai important la noi în sat Și-o să vă dăm câte-un colac, Și bani, și mere după plac! Haideți, sunați din clopoței, Voi toți, copii, sunteți ai mei! Urați-mă, pocnind din bici, Hai, plini de viață, mari și mici, Ca niște-artiști adevărați, Începeți să ne bucurați Cu cel mai strașnic plugușor!” Le-a spus al lor învățător , Emoționat, profund vibrând, În pragul casei, lăcrimând ... Referință Bibliografică: HAIDEȚI, COPII! / Gheorghe Vicol
HAIDEŢI, COPII! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340300_a_341629]
-
să aștepți apoi să se usuce. A învățat o lecție care poate îi va folosi în viitor: așa că la anul vrea să cumpere lemne încă din vară, ca să-i fie mai ușor. Singurul lucru pe care îl știau era să pocnească în palme frunze ca să sperie mistreții „A început să își mai schimbe concepția, anul acesta a pus pentru prima dată, din proprie inițiativă, varză la murat. Acum și-a exprimat dorința de a ține o capră și niște găini...Însă
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
viața acestei familii, ea însăși s-a schimbat: a învățat să dăruiască necondiționat, fără să aștepte nimic de la celălalt. Însă marea schimbare s-a petrecut cu copiii. Când i-a găsit ea, singurul lucru pe care îl știau era să pocnească în palme frunze ca să sperie mistreții. Pare greu de crezut că astăzi știu să țină un creion în mână, să coloreze, să decupeze. Însă e convinsă că lucrurile nu se vor opri aici. „Pe mine copiii m-au interesat și
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
circulă o petiție, la fel de tristă precum capul retezat al lui Orfeu, călător pe mare, pentru revenirea respectivei ore. O prezență fantomatică o cheamă pe cealaltă. Estimp, ministerul chicotește, își înfundă mai abitir vata în urechi, mai așterne un curriculum, mai pocnește din bici. Pentru orice eventualitate, a scos din cămara cu răspunsuri vechi, supa înăcrită cu „latina e o limbă moartă, care nu servește la nimic în era noastră vecină cu starwars”. Cu ultimul SW, aș îndrăzni să adaug. La acreala
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
unde-mi erai acum 40 de ani când mă porcăiam în direct cu ditamai primarul New Yorkului că nu-mi dă subvenția ca să mai fac niște blocuri noi, pe care oricum nici nu le-am mai făcut. De ce nu mă pocneai atunci în față și să deplângi grav drumul pe care a luat-o țara noastră? Unde erai, presă mainstream, acum 30 de ani când mă întreba Larry King live dacă nu candidez la președinție? Nu citeai tabloidele? De ce ai fi
Da, nu se va alege! Dar tot avem o problemă () [Corola-blog/BlogPost/338603_a_339932]
-
Am încercat să-mi continui drumul, dar când să pun mâna pe clanța ușii, m-a oprit profesorul timișorean: „Te rog, anunță să intre Stănescu Zoe, care nu a fost la rândul ei”. Când am auzit „Zoe”, parcă m-a pocnit cineva cu paru-n cap și am și dat cu fruntea în ușă, de-am făcut un cucui cât oul. Când Șerban s-a uitat în jurul său, toți camarazii erau aprinși la față și plini de transpirație. Urmăriseră cu încordare
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
ochii, să-mi rămână pe retină. Îi place. Fiindcă zâmbește. Dar dacă zâmbește fals? Ce enigmă cu picioare! oare cum s-o abordez? oare cum să mă apropii de alcătuirea-i halucinantă? dacă îi spun două vorbe, oare nu mă pocnește? dacă-i recit “Noaptea picioarelor lungi”, oare nu mă scuipă în felinare? oare nu mă reclamă vulgului cu principii mercantile și sentimente tocite? Oare unde se duce? N-are cercei, n-are stres, n-are verighetă, n-are fițe, n-
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
Absolvenți... DREPȚI!!!” Vocea de stentor a sergentului bubui năprasnic, șfichiuind urechile aflate în așteptare ale cadeților aliniați în rînduri parcă trase cu rigla. Plesnetul crud al fatidicelor cuvinte făcu o sută trei tocuri de cizmă, lustruite pînă la neverosimil, să pocnească simultan și pe cei optzeci și șapte de cadeți, stane de piatră. Ca să nu vă mai mirați, am să vă spun că unii erau din alte lumi, avînd deci alt număr de picioare. Toate traheele erau blocate, o pleoapă nu
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
veți purta pentru împingerea granițelor civilizației dincolo de stelele barbare. Fiecare dintre voi va avea alături un camarad credincios. Primul om din prima linie, înainte marș și fă cunoștință cu tovarășul credincios!”. Corpsmanul strigat ieși în față cu pas vioi și pocni scurt din călcîie, zisul pocnet găsindu-și ecoul în cel al unei uși date de perete; involuntar, toți ochii se îndreptară spre deschizătura întunecată din care ieși... Cum să descrii așa ceva? Cum să descrii o tornadă care te izbește, o
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
s-avem timp să ne mai jucăm, da? - Da mi-i foame, ești nebun? Nu ne putem juca pe urmă? răspundea Damblagiul. - Ooo, să mor io mă, tu, parc'-ai fi Flămânzilă din Povestea lui Harap-Alb, zău așa! îi răspundea, pocnindu-i o palmă după cap. Gestul lui Vasile îl făcea să țipe și buna Maria sau Călina - acum depinde care se nimerea să strige prima, dar nu conta, că amândouă îi chemau pe copii la masă - îi vedea și îi
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
doua oara, săriși ca ars la mine! Mai du-te-n colo de mincinos, te făcuși că nu m-auzi, las' că știu io! Dacă-ți bag una-n freză, uiți cum te cheamă! continua Vasilică, ridicând mâna să-l pocnească. - Dacă dai, dau și io, mă! se rățoia Ghiță, ridica mâinile și își pregătea pumnii. - Ha! Mă Ghiță, ai înnebunit? Tu chiar vrei să le iei de la mine? - Hai mă, hai să vedem, care-i mai tare, ha? Și se
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
mâinile și își pregătea pumnii. - Ha! Mă Ghiță, ai înnebunit? Tu chiar vrei să le iei de la mine? - Hai mă, hai să vedem, care-i mai tare, ha? Și se luau la bătaie, se împingeau cum le venea și se pocneau de mama focului, dar când unul din ei țipa mai tare, ,,au! auuu!'', celălalt se potolea și se îngrijora. Se luau apoi în brațe, se pupau și se împăcau. Bunele se uitau la ei și își făceau cruce, după care
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
da? Bine mă, hai să vedem care pe care... - Mă, Vasilică, nu mă supăra, zău așa! - Mă Giță, te bat! - Și eu te bat, mă! - Ei, fir-ai tu să fii!... Vasile îi dădu una după cap și Ghiță îi pocni un pumn. Și săriră unul la celălalt, se încăierară la fel ca în copilărie. Toată lumea de la celelalte mese se ridică în picioare. Bătaia dintre căpitan și Damblagiul izbucni ca un chibrit lovit de cutia de chibrituri. Incidentul era surprinzător, nimănui
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
crezut că vei face asta în localul meu, zău așa! Și mai ales, nu am bănuit niciodată c-ai avea atâta forță, că tu dărâmași mesele pe jos, nu prietenul tău. El aruncă scaunele, că n-avea loc să te pocnească! Auzind ultima frază, toți începură să râdă. Patronul începu și el să râdă, dar pe urmă tăcu și se încruntă. După câteva secunde întrebă: - Dar eu tot trebuie să vă dau pe mâna Poliției, că mie cine-mi plătește stricăciunea
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
încetat, au apărut Curcubeul și Soarele. După ploaie ne adunam pe uliță, cu frații și vecinii, unde făceam “tunuri” din pământul ud care se modela precum argila. Ne luam la întrecere între noi, dorind să aflăm al cărui “tun” va pocni mai tare!? Iată ”rețeta” pentru confecționarea unui tun: -luam un bulgăre de lut moale de mărimea unei tărtăcuțe. După ce îl frământam ca pe aluatul de pâine făceam un fel de cilindru, scobit în interior, cu înălțimea de câțiva centimetri. Îl
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
mai mult îi plăcea să cârâie, la răscruciul Muscoaicăi. Se proțăpea chiar în mijlocul drumului și începea: Cârrr! ... Cârâia cât putea de tare, ținând-o așa, fără să respire, până când se făcea roșie ca para focului. Aveai impresia că acu'-acu', pocnește. Tăcea un pic, probabil pentru a-și aduna forță, și începea iarăși și iarăși. Nu înceta, până nu se sătura de cârâit. Se sătura și ea, dar se sătura și lumea. Fiindcă oricât de milă ți-ar fi fost de
OAMENI DE NISIP , ROMAN-TRILOGIE, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342041_a_343370]
-
de un scârțâit lugubru urmat de bușitura ușii frigiderului. - Mă'ta știe cât de nesimțit ești și minți mai rău decât prostiile pe care le scrii acum? - curmează ea succesul meu temporar. Merg pe varianta tăcerii ca un răspuns și pocnesc din degete continuarea raportului detectivului misterios. - Dacă vrei, mă duc eu! - îmi sare el în ajutor. Mai pocnesc de zece ori din degete ca să vadă că nu glumesc și aștept să-mi debordeze imaginația. Nu mult. Îmbrăcăciosu' smălos (ce dur
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]