8,496 matches
-
pentru că mănușa de la mâna dreaptă a americanului s-a desfăcut. La reluarea partidei, Lucian Bute s-a năpustit asupra adevrsarului, dar acestaa rezistat eroic. Totuși, în final, boxiorul român a prins un upercut care l-a trimis din nou la podea pe Brinkley. Meciul s-a încheiat în repriza a9-a, când campionul nostru a trimis un upercut de stânga care a penetrat rezistența americanului, de care a dat dovadă pe tot parcursul partidei, și s-a oprit în bărbia acestuia, trimițândul
Lucian Bute îşi păstrează titlul. L-a trimis în lumea viselor pe Brinkley, după nouă reprize de meci - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/77307_a_78632]
-
de minimalism din poezia ultimilor ani. Iar aceasta fără a apela, comod, la deliciile confesiunii. Atunci, fiecare pagină ar suna astfel: Când citeam/ sau încercam să urmăresc/ o tulpină (ea iese și se încolăcește/ de gât)./ Pe covor/ și sub podele/ levita ba poate clipocea/ firava mea tristețe./ Uneori știu pe unde umblă mâinile ei.// Trec pe lângă oameni mai stupefiați decât mine,/ respir năuc,/ dacă supraviețuiesc o să mă intoxic cu fum./ Ocolesc craterele de pe caldarâm.// Încă mai ascund hârtia mototolită în
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
văzut, cum să-i fi explicat asta, oare urcam sau coboram scara? M-am ascuns în spatele unei movile, fusese săpat un mormânt pentru cărți vechi, literatura era singura religie pe care tatăl ei o practica, dacă aluneca vreo carte pe podea, el o săruta, când termina o carte, încerca să o dea mai departe cuiva căruia i-ar fi plăcut foarte mult, iar dacă nu găsea vreun destinatar pe măsură, o îngropa, m-am uitat toată ziua după ea, dar n-
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de acasă. O citi iute pentru ultima oară, apoi o rupse în treizeci de bucățele. Pe trei dintre ele făcu o cruce cu creionul, apoi împături fiecare bilețel. Pantoful lui Krogh e cel mai mare, spuse el. Amestecară bilețelele pe podea și apoi le puseră în pantof. — Tragem bilețelele în ordine alfabetică, zise primarul. —Începând de la Z, adăugă Chavel. Nu mai era atât de convins că este în siguranță. Simțea nevoia să bea ceva. Își rupse o pieliță de pe buză. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am coborât să-mi iau puțină apă. Apoi mi s-a părut că aud un șobolan în camera asta. — Ah, nu, de mulți ani nu mai sunt șobolani aici. De ce nu arunci toate lucrurile astea? Cordonul halatului se târa pe podea în urma ei. — Ți se face rău numai la gândul că ai putea să le atingi, nu-i așa? spuse fata. Dar eu tot aș pune mâna pe ele, chiar și pe gulere. Se așeză pe pat, iar Charlot își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
străinilor. —Slavă Domnului, totul o să se sfârșească în scurt timp. Mă trec fiori, nu alta, șopti el. Moartea nu este un eveniment privat, nu se cuibărește pur și simplu într-un trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul apei nu se mai aude, clinchetul paharelor încetează, podelele nu mai scârțâie. Carosse oftă mulțumit: — S-a sfârșit! Ascultară amândoi ca niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa asta. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nou să dea semnale aprinzând și stingând lanterna, iar și iar. Carosse trase rapid câteva focuri. Din cauza emoției pe primul îl trase fără țintă și atinse un tablou al cărui geam se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
rosti în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un scris aproape indescifrabil. El nu mai reuși să-și dea seama că din semnătură se putea citi doar: Jean-Lous Ch..., ceea ce putea reprezenta, în egală măsură, numele Charlot, ca și Chavel. Justiția supremă avu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
intră în cameră, cu privirea în pământ. Când începe să-și ridice privirea, rămâne mască în fața talciocului în care a intrat. Robespierre îl latră agresiv și încearcă să-i rupă chimonoul. Se apără disperat. Se așază pe o pernă de pe podea, în poziția de repaus a karatiștilor. Nici el nu știe de ce-a venit. Până să se edifice, întreabă: Cafeaua la care m-ați invitat ieri mai există? — S-a răcit, dar fac alta. Simțiți-vă ca acasă. Lionel se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla de șampanie s-a golit de tot. Se aude un țârâit timid de sonerie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi spune calm obiectivul. Dacă nu vin, înseamnă c-am murit. Lionel îi aruncă în față biletul, voucherul, banii și foaia cu antet. Se ridică de pe saltea și urlă: — Ieși afară! — Pardon? se miră Anghel, adunând cu grijă banii de pe podea. — Afară! N-am nevoie de grija voastră! Din cauza voastră am fugit din țară! Lăsați-mă măcar să mor în pace. Afară! Anghel a terminat de făcut curățenie pe jos. Bagă toate hârtiile în Samsonite, banii în buzunarul secret și scoate o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un polițist poate să stea în genunchi și să amenințe o ușă cu un pistol, vorbind singur. De data asta, Patrick i se adresează lui: — Cu ce treabă pe-aici? — Am un pachet pentru domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Patrick i se adresează lui: — Cu ce treabă pe-aici? — Am un pachet pentru domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care au ceva tandru”(p.34). Altă obsesie a compatriotului nostru: spectralul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fost conac, apoi școală, apoi numai locuința bunicii în curtea ei, cu mișcări ușoare de verde, nu se mai joacă nimeni cu excepția pisoilor și roiurilor de amintiri, pe care le auzi zbârnâind când intri pe poartă. la capătul scării lungi, podelele strâmbe îmi amintesc de primii pași, nesiguri dar, destul de mult, și de viața mea de acum, în tangaj ferestrele vechi se deschid tot către interiorul meu amețitor. aș vrea să te aduc până aici să îți arăt partea dulce din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la muzeul de artă contemporană, stai în sală toată ziua, el scoate pantoful stâng la fel a patruzeci și una oară, ca atunci când te uiți din când în când la un ceas care a stat, pentru furnici mersul tău pe podeaua de lemn este o serie de cutremure, furnica uriașă din coșmarul tău de copil, repetat adesea numai pentru a te putea întoarce la drumul pierdut al dragostei tale, pentru ca dragostea ta să fie mai pură, spălată pe picioare de preotul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de vântul cald khamsin, până se termină tot transportul de papură albă, până când ai, în sfârșit, o fundație bună să te despartă de vecinul de dedesubt, pe care nu îl poți acuza de înmulțirea cârtițelor-care-dansează-oribil pe proprietatea lui, până când ai podeaua pe care cârtițele nu o pot rupe cu ghearele lui arhimede. nouă în al doilea loc: plopul cu fulgi albi trimite spre grădina suspendată a dragostei tale fulgi vii, mișcători, care dansează în aerul fosforescent, printre licuricii cu ochi mari
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aflam o zăresc dată de perete am auzit zgomotul trântitului ei de peretele de aer știu că de acum pot să zbor, mi-e teamă că nu mai pot desface aripile, că mă voi prăvăli și mă voi răni în podeaua plină de cioburi a cuștii de aer trag în piept tot aerul de fier ruginit, îmi iau elan îmbrac rochia albă, de lumină și încerc să mă întorc în mine, din câteva fâlfâiri. șase în primul loc: ești legat de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
teleportez de la miile de kilometri în pilota mea călduroasă, închid ochii și îți simt atingerea și bătăile inimii în jurul meu înfășor patul cu totul, atât de dor îmi e de tine de singură ce sunt, înconjur patul cu covoarele, draperiile, podelele și tavanele casei cu strada noastră, cu bulevardele bucureștiului, cu șesul întins al câmpiei române peste care rulez munții alpi, peste care meseta centrală a spaniei prind acest mare pachet din jurul meu cu capsa gibraltarului prind un val înalt de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu era el așa mare sculă la fotbal și nu se dăduse jos din pom cu mâna goală. Mai avea prin buzunare și câteva prune. Pe care le-am mâncat. Artiști plastici Io scriu ceva la o masă și, pe podea, lângă mine, trei artiști plastici, trei tineri artiști plastici, trei tinere speranțe cum ar veni, colegi de serviciu de-ai mei bat niște ținte într-o bucată dreptunghiulară și cenușie de tablă. Io scriu acolo cu capul între umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-o arate. Ducă-se! Ce mă doare pe mine! Și totuși, nu m-am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă, tot timpul În picioare, În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și cu capetele lipite de podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi. Puțin mai departe de mine, două femei se sfătuiau. Vocea uneia dintre ele îmi păru foarte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]