3,697 matches
-
ardeau ca para... ― Mă gândesc, Însă, că nu ar fi rău să găsești un mod civilizat de a-l cunoaște și mami. ― Cum, tati? - a reușit să Întrebe Despina, cu glas tremurat. ― Când vă veți cunoaște mai bine, să-l poftești la noi... ― Să lăsăm timpul să discearnă. Ce zici, tati? Să-i spun că am vorbit cu tine despre el? ― Cred că una din condițiile ce se pun Între doi tineri care poartă În suflet sentimente de dragoste este sinceritatea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce Gruia achita cumpărătura, cadâna cu mișcări de mladă În bătaia vântului a ambalat totul cu mare Îndemânare. L-a așteptat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndemânare. L-a așteptat să se apropie și, Întinzându-i pachetul, l-a fixat cu privirea ca o vipie de vară, retrăgându-și palmele cu moliciune abia după ce Gruia, fără să-și dea seama, le-a acoperit cu ale sale... ― Poftiți, domnule doctor, și să le poarte sănătos. Vă mai așteptăm pe la noi - a vorbit ea cu o vibrație a glasului ca și cum s-ar fi aflat În brațele lui... ― Vă mulțumesc pentru amabilitate și pentru ajutor. La revedere. ― La revedere, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acasă pe băiat, și să vă trăiască... ― Vă mulțumim - a răspuns Gruia, făcând plata drumului... Gruia a coborât cu repeziciune, ajutând-o și pe Maria. Când s-au văzut În fața porții, Gruia a deschis-o și i-a invitat ceremonios: ― Poftiți, vă rog, și... simțiți-vă ca acasă, dragilor dragi! Bine ați venit! Odată cu aceste cuvinte „protocolare”, l-a luat pe Tudor În brațe, lăsând-o pe Maria să intre prima În casă... În acea după amiază, și noaptea ce a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata și pe urmă... În clipa următoare, erau Îmbrățișați... ― Și acum poftește scrisoarea de la mama Maranda și de la tata Toader. Da’ mai bine lasă-mă să ți-o citesc eu, fiindcă tare mult Îmi place cum e scrisă. ― Așa am să gust și eu din frumusețea ei - s-a arătat de acord
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la poarta spitalului, s-a trezit luat la Întrebări: ― Pe cine cauți tu? - l-a Întrebat portarul, răstit, pe Petrică. ― Pe profesorul Hliboceanu - a răspuns el. ― De unde până unde vrei să intri tu la ora asta În spital? ― Întâi te poftesc să nu mă tutuiești și apoi află că sunt invitat de Însuși profesorul Hliboceanu! ― Nu mai spune. Ia să Întrebăm dacă te primește... Până ce portarul a pus mâna pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am avut oarece „discuție amicală” cu portarul și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au văzut Înăuntru, au răsuflat ușurați. ― După ce vă veți Înviora trecând pe la baie, om sta la masă și apoi ne-om ține de cislă - a propus Gruia... Fiindcă Maria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care tare seamănă cercetașului Toader. Toader Toaibă, cel lângă care am Înfruntat urgia... Acolo, departe, În necuprinsul rusesc... Da’ poftiți În hanul nostru, care vă așteaptă cu ușile deschise... Spunând acestea, l-a luat de braț pe tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire dramatică din vremea războiului purtau pe umeri... În pragul casei, Petrică s-a oprit și, cu gest cavaleresc, i-a poftit zâmbind: ― Intrați, vă rog. Sunteți așteptați de plutonul de execuție!... Când au făcut primul pas peste prag, au fost Întâmpinați cu voie bună de cei veniți cu o clipă mai devreme... ― Ia să stăm strâmb și să judecăm drept. Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăbârcind o oală cât o lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n brâu... ― Să vedeți cât de frumos va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă? În mod deosebit, Tudorel. ― Sunt bine cu toții. După ce și-a făcut de lucru cu niște foi de observație, profesorul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
serioase. ― Nu admitem să minimalizați activitatea noastră profesională. Dacă aveți ceva să ne comunicați, așteptăm, dar nu acceptăm un asemenea comportament. E bine să aveți măcar puțin respect față de galoanele pe care le purtați pe umeri.- a răspuns directorul. ― Te poftesc să nu te legi de stelele de pe umerii mei. Întâi vreau să aflu de la profesorul Hliboceanu cui era destinat acel inel? ― Întrebarea nu este suficient de clară. Este doar insinuantă - a răspuns profesorul. ― Pe mine să nu mă iei cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu... „La cine să apelez? Toți se uită la mine ca la un ciumat!... Am să merg la doctorul Gruia. El n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva să-ți strice ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu dacă nu cumva v-am perturbat activitatea, dar aveam mare nevoie de dumneavoastră. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Voi trece direct la subiect și voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel, pentru a dormi În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu oriunde, ci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos pălăriile și-au suflecat mânecile cămășii și s-au spălat cum se cuvine... Când au fost gata, piranda le-a deschis ușa unei camere, poftindu-i: ― Amu sî cadi sî staț’ la masî, cî s-o făcut di nămiaza mari... Musafirii au intrat... În fața lor au descoperit o Încăpere unde se părea că s-a pregătit un ospăț regal! Piranda, care conducea tot ceremonialul, i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nu avem alta de făcut decât să-l lichidăm - a concluzionat tata Toader râzând. Între timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat cu vorbe calde: ― Când e să te bucuri cu adevărat, n-ai decât să-ți poftești prietenii... Bine ați venit, dragii noștri. Intrați și așezați-vă după rânduiala știută. Au dat năvală, fiecare ocupându-și locul cunoscut. În acea clipă, Petrică a ridicat o mână, făcându-i atenți pe comeseni, ca În cercetășie: ― N-am apucat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafir pe tatăl lui Nicu. Și unde mai pui că va avea misiunea cea mai grea. Cea de a ne ține treji până târziu. Se cade să-l așezăm În capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu-l pe bătrân să se așeze... Când totul a fost după dorința gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era dragă Despina, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o vreme, să văd dacă va avea vreo urmare presupusa supraveghere relatată de Petrică”. Bătaia din ușă l-a scos din șirul gândurilor. „E Gruia” - a gândit profesorul. ― Poftește! Ușa s-a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să se arate cel care aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-a spus că am fost supravegheați. Cercetașul rămâne cercetaș”. ― Au fost Întâlniri de familie și cu prietenii. ― Mai exact? În acea clipă s-a auzit bătaie În ușă. „Sper să fie Gruia. Poate mă scoate din discuția asta nepotrivită ”. ― Poftește, te rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]