674 matches
-
ceea ce ar putea trece drept modernism, nu este decât o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarică. Neputând să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mână și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cât mai multe sonorități. Pe lângă unitatea spirituală, adaug și una fonetică. În acest sens, poezia Uvedenrode o consider ca o extremală a producțiunii mele, scrisă sub obsesia unei clarități iraționale, deși la bază stă o experiență personală: aș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ea femeia pe care ar alege-o. Și atunci, ce o atrage așa de tare la acest bărbat? E ca un blestem. Nu s-a lăsat niciodată copleșită de sentimente, a încercat mereu să optimizeze ce era de optimizat, să poleiască o viață de mizerie, a încercat să se mintă mereu, să se autosugestioneze că este fericită, că viața ei nu a trecut în zadar, că și-a exploatat toate șansele din răsputeri. Dar viața ei arată ca un maraton, unul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că viața ei nu a trecut în zadar, că și-a exploatat toate șansele din răsputeri. Dar viața ei arată ca un maraton, unul fără spectatori și fără lauri, cu multă oboseală și cu și mai multă tristețe. Și-a poleit viața, cum făceau străbunii ei, pentru a nu ajunge să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
revoluționar, încât pacientul făcea din cap, ba clătinându-l de la dreapta la stânga, a dezacord( ne! ne! ne!), ba încuviințând, în aceleași timp cu un straniu surâs, pe care îl arbora ținându-și ochii închiși și mișcându-și bărbia și fruntea poleită de lumina Lunii de sus în jos (da-da! da-da!). Simțind că bolnavul dă semne de sațietate, devenind ceva mai rigid decât în primele momente și arătând a-i fi cam frig, Vladimir îl anunță scurt: Să zicem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon și a plecat cu ele la 100 ruși, ba „boiarii caimacani” au oferit lui „fertmarșal” cheile porții așezate pe blidul de argint „poleit cu 4 evangheliști”. Asta nu-i singura și nici ultima biserică jefuită cu bună știință, în cele mai multe cazuri chiar de către cei puși să aibă grijă de ele. „ Iar ai dreptate, fiule. Asta însă nu înseamnă să ne oprim din treaba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-a îndepărtat îi era frică. A stins becul, l-a aprins, și-a scos penisul ca pe o statuetă de mare preț, l-a ascuns, iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la frunte, sângera fața parcă poleită cu sare. Doi frați au sărit să-l ajute; nervos, a lovit în stânga, în dreapta, s-a ridicat și a început, disperat, să cerceteze cu privirea siluetele fumegânde. Ion, unde-i Ion? El trebuie să știe cine a pus focul, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să-ți văd pielea pe băț, întinsă la soare, Dumane, și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o carte interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaș. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, îl străbate; El aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde, Ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a urmărit Guvernul de la bun început, de acum cincisprezece ani. Și dacă asta a urmărit de la început, să creeze o societate bazată pe sclavagism necondiționat, de ce s-a chinuit atât de mult să-l dea jos de pe tronul din Sălile Poleite pe împărat? întrebă Marius foarte intrigat. Dar împăratul nu a încercat niciodată să întemeieze o societate bazată pe sclavagism, Marius, am spus eu. Bineînțeles că a impus reguli și legi noi pentru a-și asigura poziția și puterea liniei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câte cineva... Klick Dragă sys, Îți scriu, cum ți-am promis. Nu știu dacă scrisoarea mea te va face să pleci din țară. Aș vrea să reconsideri. Numai de acolo Lumea pare altfel. Numai acolo tot ce este Aiurea este poleit. Să știi că aici se muncește pentru fiecare cent. Nimeni nu-ți dă nimic - toți ți-ar lua totul. Iar după o perioadă - eu o numesc „timpul limită”, sau „pragul” - îți dai seama că ai, undeva în adâncul sufletului, un
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă cochetărie mă împiedică să adopt soluția. Doar babele și moșii fac asta. Chiar dacă îmi cârpesc lenjeria și ciorapii (nu-i pot înlocui fiindcă nu se găsesc), la suprafață tot îmi pasă cum arăt. Uneori, îmi pun și mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Magnolia și-a întors capul în direcția în care toți ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap un coif împodobit de asemenea cu multe steluțe. Adonisul, călcând cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unui singur contact. Nu că ar fi fost el vreodată chiar promiscuu. Poate că ar fi fost mai bine pentru toți cei implicați să fie așa. Mai degrabă, am putea spune că reușise, dintr-un soi de egoism sentimental, să poleiască fiecare dintre aceste contacte astfel încât să poată susține relația aferentă timp de mai multe luni; și, în două cazuri, pentru mai mulți ani. Prin urmare, fiecare penetrare a lui Bull se răsfrânsese asupra lui Alan la un nivel profund, penetrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
adus în visteriile sultanului. În vremea Patriarhului Ieremia, Sultanul a dat ordin să se strice niște curți împărătești spre a le face mai mari. În aceste ziduri s-au găsit ascunse odoare sfinte și cinstite moaște ferecate cu argint și poleite cu aur, care aveau și inscripții. A ieșit vestea în Țarigrad că acolo este și 64 piciorul drept al Sfântului Ioan Botezătorul. Cele descoperite se țineau însă în mare taină. Atunci era la curtea sultanului un slujitor creștin numit Nicolae
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
toată inima să le întoarcă acasă, a răscumpărat piciorul Sfântului de la ruși cu mari sume de bani, între anii 1751-1752, și cu multe osteneli lau adus înapoi în Mănăstirea Secu. Egumenul de mai târziu, Ieroschimonahul Nifon, a făcut din argint poleit cu aur, o mică raclă. Pe sicriaș se găsește însemnarea: “Acest sicriaș este al sfintei 66 Mănăstiri Secului și s-au făcut locașul sfintelor moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul, cu blagoslovenia presfințitului mitropolit chir Gavril și cine le va lua
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru biserica curții domnești „Sfântul Aer” ctitoricesc donat de Mitrofana, piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, piciorul Sfântului Teodor Tiron și alte sfinte moaște așezate în cutiuțe de argint, precum și o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, îmbrăcată în argint și poleită cu aur. Împreună cu acestea au fost luate și două sfeșnice mari de argint, dintre cele dăruite de Nestor Ureche. Egumenul Nifon, întristat că nu a reușit să le scoată de la urmașul Mavrocordaților, Grigore Ghica voevod, sa retras din stăreție în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mi-ar fi plăcut de pildă ca, în peisajul în care nu se va-ntâmpla din păcate nimic de-a lungul acestor pagini (dar cititoarele mele s-au obișnuit, deja, cred, cu asta), cel puțin trei ele mente să fie poleite cu aur adevărat, aur de un miliard de carate, foițe și fire de aur transcendental: crestele valurilor mării, formând o cale de foc de la soarele vuitor și până la țărm, cele șapte litere care formează cuvântul SAMSUNG pe mobilul veci nei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii ațintiți spre pieptul lui, spre cicatricele din jurul sfârcurilor rănite, care străluceau ca niște puncte de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit casa, orașul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon numai Porthos câinele secretarului de partid dar Doamne cât de bogați eram în colecții de stanioluri și colinde în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe și în mere țitroane cum nu mai găsești decât în povești cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi alerg să deschid în fața mea doar amintirea tăcută și albă Colind din vârful muntelui încărunțit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i mister... Visează cu mine, visează... Eu doar te privesc Cum părul pe umeri, îți pică; Îngeru-i sus și încă veghează Binecuvântând florile care cresc, Pe tocul ferestrei, risipă... E liniște acum, e liniște... Albesc perdele de zori Peste codrul poleit cu rouă; Greierii au terminat nunta-n miriște, Mâna ta și a mea ca niște surori Dorm înlănțuite, amândouă... Drumul ciudat... Pe drumul ce duce Spre plumbul de cer, Ard lumini sub cruce Visele-mi durute, Se roagă și pier
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în palme diamante purtam încă dumnezeirea ca pe-o haină ușoară în serile de vară doar ce-am întins mâna și mi s-a poleit gândul de-atunci repet același exercițiu de ascuțit penița și nu mai cred că toate cuvintele sunt de la el caut biblioteca îngerilor știu se va deschide doar cu forța unui poem desăvârșit poate de aceea cred că am venit cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]