638 matches
-
bulbocapmina, cu acțiune anestezică. Se întâlnește prin păduri luminoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Cuprinde mai ales plante lemnoase, cu flori unisexuate, grupate în amenți. Prin prezența (uneori) în xilemul lor a traheidelor, precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin organizarea florală simplificată, cu învelișuri florale reduse (număr mic de piese florale), sunt considerate ca derivînd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic; florile mascule sunt așezate în amenți
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt achene, samare sau drupe. Arbori cu frunze simple, cu baza evident asimetrică. Florile sunt bisexuate, grupate în cime glomerulare. Fructele sunt samare sau achene. Genul "Ulmus" are florile dispuse pe lăstarii din anii precedenți și apar înainte de înfrunzire (februarie-martie). Polenizarea este entomofilă, iar fructul o monosamară. U. laevis Pall (velnișul) are samare emarginate, lung pedunculate și ciliate pe margini. "U. glabra" Huds. (ulmul de munte) are samara subsesilă și îngustată la ambele capete. La speciile genului "Celtis" florile apar pe
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative și afrodisiace. Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori și arbuști), cu frunze alteme, simple, întregi sau lobate, stipelate. Au flori unisexuate, mici, numeroase, așezate pe un ax comun, alcătuind inflorescențe amentiforme. Polenizarea este anemofilă, iar fecundația este mult mai tîrzie. Cuprinde trei familii: "Fagaceae", "Betulaceae", "Corylaceae". Încadrează 8 genuri, cu cca. 930 specii, răspîndite în ambele emisfere (cu excepția Americii de Sud tropicale și a Africii tropicale și de Sud). Sunt arbori monoici, cu frunze
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt grupate în inflorescențe amentiforme, pendule, au un perigon sepaloid și 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse cîte 2-5, situate terminal pe lujeri din anul respectiv și au 2-4 tepale verzi, ovar infer cu două stigmate papiloase, groase. Polenizarea este anemofilă. Fructul este o drupă parțial dehiscentă (la Juglans) sau o achenă aripată (la Pterocarya, Carya). În România, "Juglans regia" L. crește subspontan sau cultivat. Este un arbore apreciat pentru semințele sale comestibile și pentru lemnul cu duramen negru
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sfagnete, în regiuni montane și depresiuni intracarpatice, cu frunze în rozetă bazală, care prezintă tentacule glandulifere (secretă lichid proteolitic). Genuri exotice: Dionea sp., Drosophyllum sp. Cuprinde plante cu flori bisexuate, actinomorfe, fiind grupate în panicule, raceme, umbele sau cime. cu polenizare entomofilă, rar anemofilă. Floarea este ciclică, pentameră, dialisepală și dialipetală. Numărul mare de stamine și carpele (dar multiplu la 5) relevă o descendență filogenetică din Policarpigenae. Fructele sunt folicule, nucule, bace, drupe sau fructe multiple (la formarea lor participă adeseori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
una superioară, mare- vexil sau stindard; 2 laterale, egale- aripioare; 2 inferioare, concrescute, ce formează carena sau luntrița); androceul din 10 stamine (cu filamente libere sau unite în unul sau două mănunchiuri); gineceu unicarpelar, unilocular, cu una sau numeroase ovule. Polenizarea este, în general, entomofilă (rareori sunt cazuri de autogamie). Fructul este o păstaie (legumă) dehiscentă sau indehiscentă, cu semințe, variate ca formă și mărime. Conțin în structura lor biochimică numeroși alcaloizi: taninuri, saponine etc., motiv pentru care unele sunt toxice
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
iar la baza umbelulei se pot găsi alte hipsofile, ce formează involucelul. Florile sunt, de regulă, bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, dialisepale și dialipetale, cu gineceu bicarpelar inferior. Uneori, toată inflorescența are aspectul unei flori și se poate numi floare biologică. Polenizarea este de obicei entomofilă. Fructul este uscat și se numește diachenă. La maturitate se desface în două semifructe (mericarpii), care sunt fixate în vîrful unui carpofor (o prelungire a axei florale). Pe fața externă (dorsală) a mericarpiilor sunt, de obicei
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
anterioară se prelungește cu un pinten, în care pătrund cele două stamine inferioare, cu glande nectarifere la bază. Androceu format din 5 stamine, iar gineceul este tricarpelar, sincarp, cu numeroase ovule. inserate parietal. Stigmatul are diverse forme, cu adaptări la polenizarea entomofilă. Fructul este o capsulă valvicidă, uniloculară, cu numeroase semințe albuminate (au răspîndire mirmecoră). ; Viola odorata L. (toporași) are flori albastre și este frecventă din zona stepei pînă în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
pe care trebuie să le îndeplinească culturile și semințele din aceste specii și tipuri de soiuri trebuie să fie conforme cu sistemele stabilite pentru comerțul internațional de semințe de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu excepția soiurilor obținute prin polenizare încrucișată de triticale și a soiurilor hibride din anumite specii suplimentare de cereale, pentru care OCDE nu a stabilit încă asemenea condiții; întrucât ar trebui, pe de o parte, să se revizuiască unele dispoziții pentru a facilita reproducerea semințelor în
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86477_a_87264]
-
grâu dur și de alac și de alte specii ale căror hibrizi sunt incluși în domeniul de aplicație al prezentei directive conform art. 2 alin. (1) b, precum și a condițiilor care trebuie îndeplinite de culturile și semințele de soiuri cu polenizare încrucișată de triticale, se adoptă conform procedurii prevăzute în art. 21." 22) La art. 22, cuvintele "anexa II pct. 2" se înlocuiesc cu cuvintele "anexa II pct. 3 ". 23) Art. 23 a se înlocuiește cu următorul text: "Articolul 23 a
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86477_a_87264]
-
malarie - mătase - meioză - memorie - metabolism - metafază - micologie - microbiologie - microevoluție - microscop - mitocondrie - mitoză - mutație - neuron - neurotransmițător - nișă ecologică - nucleotidă - nutriție - operon - organism - originea vieții - os - osmoză - ovar - oxidare - paleontologie - parazitism - parazitologie - peptidă - perete celular - peroxizom - pigment - plămân - plancton - plantă - plasmidă - plastidă - polenizare - polipeptidă - populație - prion - procariot - profază - proiectul genomului uman - proteină - protista - protozoar - purină - radiobiologie - reflex - reproducere asexuată - reproducere - respirație - retrovirus - ribozom - rinichi - ritmul circadian - RMN - sămânță - sânge - schelet - selecție naturală - selecție - simbioză - sinapsă - sindrom Turner - sistem digestiv - sistem imunitar - sistem nervos
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
zootehniei care studiază biologia și tehnologia creșterii și exploatării albinelor, în scopul obținerii de producții apicole ridicate și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile. Datorită particularităților biologice specifice, albinele furnizează omului importante produse, iar prin acțiunea de polenizare încrucișată a plantelor entomofile asigură însemnate sporuri de producție la multe culturi agricole. Pe parcursul întregii sale existențe, omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat mierea. Apicultorii au folosit stupii și au recoltat miere de la ei cu
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
polenului, puietului și a lăptișorului de matcă, ca produse separate ale stupului, a început după anul 1950, deoarece necesită utilizarea de metode moderne de procesare și stocare. Cercetările din ultimul timp au stabilit că valoarea sporurilor de recoltă, obținută în urma polenizării plantelor agricole cu ajutorul albinelor întrece de 10-15 ori valoarea produselor apicole obținute de la albine.
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
nevoite să se bazeze pe alte elemente pentru a transporta polenul de la o plantă (sau o parte a plantei) la alta, și pentru a produce semințe. a este importantă pentru plante deoarece fără aceasta speciile nu s-ar putea reproduce. Polenizarea încrucișată, când polenul ajunge pe stigmatul unei flori diferite (care poate fi și pe aceeași plantă), prezintă un avantaj față de autopolenizare, că poate crea niște variante cu capacități îmbunătățite de adaptare la mediu. Este o modalitate foarte răspândită, grăuncioare mici
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
avantaj față de autopolenizare, că poate crea niște variante cu capacități îmbunătățite de adaptare la mediu. Este o modalitate foarte răspândită, grăuncioare mici și ușoare de polen, asemănătoare cu particulele de praf, se răspândesc prin intermediul curenților de aer. Acest tip de polenizare îl putem întâlni la mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la plante importante pentru economie (porumb). Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin vânt. Plantele care se polenizează prin vânt trebuie să aibă posibilitatea de a produce cantități mari de
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
și ușoare de polen, asemănătoare cu particulele de praf, se răspândesc prin intermediul curenților de aer. Acest tip de polenizare îl putem întâlni la mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la plante importante pentru economie (porumb). Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin vânt. Plantele care se polenizează prin vânt trebuie să aibă posibilitatea de a produce cantități mari de polen spre a asigura ca între miliardele de grăuncioare de polen să existe câteva care să ajungă exact pe stigmatul florii corespunzătoare
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
a urzicii, spre a culege hrana, trebuie să pătrundă adânc cu capul în cavitatea florii pentru a ajunge la nectarul din fundul acesteia. Între timp, staminele de pe foile superioare se freacă de corpul insectei. La unele plante, spre a facilita polenizarea încrucișată, întâi anterele împrăștie polenul în jur, apoi după ce tot polenul a fost răspândit, stigmatul se întinde și astfel el va ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
spre a facilita polenizarea încrucișată, întâi anterele împrăștie polenul în jur, apoi după ce tot polenul a fost răspândit, stigmatul se întinde și astfel el va ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea, păsările care realizează polenizarea (păsări colibri și alte păsări consumatoare de miere), nu sunt mai mari decât un bondar. Acestea utilizează pliscul lor aproape închis și limba pe post de piston, pentru a suge nectarul. Albina lucrătoare
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
împrăștie polenul în jur, apoi după ce tot polenul a fost răspândit, stigmatul se întinde și astfel el va ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea, păsările care realizează polenizarea (păsări colibri și alte păsări consumatoare de miere), nu sunt mai mari decât un bondar. Acestea utilizează pliscul lor aproape închis și limba pe post de piston, pentru a suge nectarul. Albina lucrătoare, de miere, după ce a consumat din belșug
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
după ce a consumat din belșug, își umple săculețul de polen și transportă conținutul în stup. Mai târziu vizitează o altă floare și având pe spate grăunțe de polen de pe floarea anterioară, le pune în contact cu stigmatul. Această modalitate de polenizare este mai puțin răspândită deoarece este indispensabilă pentru plantele cu flori acvatice. Aceste plante produc grăunțe de polen lungi, care datorită densității se scufundă ușor în apa mării, până când se agață de un stigmat împănat.
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
60 cm, cu un diametru de 10 cm. De obicei crește de cam de 10 cm lungime. Castraveții pot fi mâncați în stare crudă sau murați (murături). Planta se dezvoltă dintr-o sămânță închisă. Din punct de vedere științific, rezultatul polenizării plantei de castravete este un fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor și a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în bucătărie. Câteva varietăți de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
fruct. Clasificarea acesteia ca legumă, ca și în cazul roșiilor și a dovlecelului, de exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în bucătărie. Câteva varietăți de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fără semințe, pentru aceste varietăți polenizarea reducându-le potențialul calitativ. De obicei aceste varietăți sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot produce semințe și care necesită polenizare. Polenizarea acestor varietăți este făcută de albine
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
exemplu, este arbitrară și se bazează în principal pe folosirea acestuia în bucătărie. Câteva varietăți de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fără semințe, pentru aceste varietăți polenizarea reducându-le potențialul calitativ. De obicei aceste varietăți sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot produce semințe și care necesită polenizare. Polenizarea acestor varietăți este făcută de albine, bondari și diverse alte soiuri de insecte, apicultorii preferând să-și aducă stupii în preajma
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
rezultând fructe fără semințe, pentru aceste varietăți polenizarea reducându-le potențialul calitativ. De obicei aceste varietăți sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot produce semințe și care necesită polenizare. Polenizarea acestor varietăți este făcută de albine, bondari și diverse alte soiuri de insecte, apicultorii preferând să-și aducă stupii în preajma terenurilor însămânțate cu legume. În cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngălbeni, cădea
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
fructe fără semințe, pentru aceste varietăți polenizarea reducându-le potențialul calitativ. De obicei aceste varietăți sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminată. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot produce semințe și care necesită polenizare. Polenizarea acestor varietăți este făcută de albine, bondari și diverse alte soiuri de insecte, apicultorii preferând să-și aducă stupii în preajma terenurilor însămânțate cu legume. În cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngălbeni, cădea, sau
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]