785 matches
-
o părere asupra stărilor locului. Comentariul său era pur profesional. Sergentul șef nu putea tolera lucrul prost făcut. Apoi își aminti că avea de-a face cu coloni: ingineri, arhitecți, muncitori. Civili într-un cuvânt, nu soldați. Poate și unul-doi polițai. Prezența militarilor ar fi fost inutilă... înainte. Dar, acum, de ce aveau nevoie ei? Vântul își râdea de el. Examină culoarul care se căsca înaintea lor, căutând răspunsuri și negăsind decât întuneric. ― Înainte! Vasquez reluă progresia cu mișcări mai mecanice decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
indigeni; cu un cuvânt, când se vor convinge că guvernul vrea numai depărtarea adevăraților vagabonzi, dar nu caută a asupri și a înjosi pe toți evreii din țară fără osebire. Evreii nu voiesc a deveni un fel de șpioni și polițai; ci, lucrând spre binele țării, cer să li se dea ocaziunea și posibilitatea de a se hrăni ca toți locuitorii țării într-un mod omenesc și onest. Vom merge și mai departe, vom îndupleca pe evrei ca să nu fie cârciumari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dorobanți cu paturi de pușcă. Ședința se suspendă pene a doua zi la 9 ore dimineața. În ziua următore, la ora ficsată, ședința se redeschide și publicul invitat se intre refusă. Sala este golă și În fața oficerului de gendarmi, a polițaiului și a doue renduri de soldaț care formează singurul auditor, procurorele general a luat cuvântul pentru a respunde la cuvintele aperarei, zicend: tăcerea sa ar fi o adesiune tacită la incriminările aduse guvernului” . În acest context, jurații au rugat atât
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente antiromânești. Boierul Cristea Trei Nasuri e un monstru burduhănos ca la carte, polițaiul o fiară, chitită să bată țăranii la sânge, vechilul așijderea. În plus însă, soldatul comunist în devenire Mitrea Cocor adaugă cu creta „Dus-întors” pe un vagon pe care scrie „București-Moscova”. Sub un imens portret al lui Stalin, militarii români luați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
autorizația de filmare. Evident, nouă ne-a dispărut tot cheful de a mai face ceva. Amicul meu, de o naivitate sinceră tipică pentru supraintelectuali, încearcă să-i convingă cu argumente de faptul că trebuie să rămână mărturii despre Piața Obor. Polițaii prezenți replică: „Adică ce dom’le, vrei să-l facem muzeu?“ Obor am vrut, de Obor am avut parte. Totul s-a terminat într-un mare rahat balcanic. În loc de concluzie: la 800 de kilometri mai la vest, Halele acoperite ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
și gramatical, constatabile sub forma contaminărilor și influențelor lingvistice, rezultatul acestora fiind împrumuturile. Nu întotdeauna însă transferul de elemente de la o limbă la alta, mai ales în cazul cuvintelor, se face prin menținerea semnificației originare, astfel că, în română, împrumutul polițai a devenit un sinonim al lui polițist, dar în germană, limba din care a venit, are semnificația "poliție". În unele cazuri, contactul lingvistic poate provoca apariția unei alte limbi, așa cum s-a produs în teritoriile romanizate, după dezmembrarea Imperiului Roman
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
e trenul, Dumbrăvioara, ce să faci de la șase? hai să schimbăm la șapte! eu, cînd face Marinel, cînd fac eu! clima, e avansat față de noi, nu? cine? clima! lucră și ei doișpe, a fost Achim la continuitate, polițiștii comunitari și polițaii au aceleași atribuții, dar un salariu de trei ori mai mic! pă toți i-o picat! pă ăla gras, micuț, cum îl cheamă, Marian, Vasîle? km 264, n-o pună pe nevastă-mea să fie roabă! cîte limbi are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
își are deplină legitimitate și o voi utiliza în continuare) ar fi fost asasinat (intelectual) în 1883, la 33 de ani, fiindcă asta a fost vârsta suprimării lui Achile, Alexandru Macedon, Ion Botezătorul și, desigur, Hristos. Apoi: de ce a venit polițaiul, când l-a ridicat pe Eminescu, cu o cămașă de forță? Păi, cum de ce am zice noi fiindcă a fost chemat să potolească un nebun... Plin de interes este și plusul de argumentare în sprijinul tezei că Ocășanu, prieten al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și În a dezvălui strategia la care a recurs pentru a fi ales: „Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la «Răsboiul»...”. Grupul lui Cațavencu, potrivit relatării - detaliate, Ținând seama de faptul că Pristanda surprinde prin fereastră tabloul Întrunirii opozanților - polițaiului Întreține o anume complicitate partinică și creează un climat de gașcă prin jocul de cărți. Au jucat stos, atmosfera e Încinsă, de Întrunire amicală Între bărbați, bazată pe simpatii politice: „PRISTANDA: [...] Așa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
purtarea bravilor săi ploeșteni, cari au știut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate. A fost un fanatism, o furie! Oalele toate de pământ, căciulile-n sus și «Ura! Vivat Republica!». Prezidentul a plecat, luând cu dânsul pe Stan Popescu, polițaiul... Încet-Încet, cu ultimii cârnați, cu ultimele fleici și oale, se strecură și poporul martir... Probabil cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută În viitorul buget al Republicei.” (Boborul!). Lupta pentru instaurarea republicii se duce cu poloboacele de vin, entuziasmul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
instaurarea republicii se duce cu poloboacele de vin, entuziasmul mulțimii sporește gradat pe măsura Îndepărtării / supunerii singurilor adversari, euforia martirilor Întru pahar ia forme delirate; e o mulțime psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În toiul chefului onorează plebea care, la unison, aruncă „oalele toate de pământ, căciulile-n sus”. Sensibilitatea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și negustori aflate în formare în societatea românească, dar și în căutarea unui organism politic capabil să le reprezinte interesele și care, din diferite motive, nu erau pregătite de concurența puternică pe care o reprezenta elementul evreiesc prezent în Principate. "Polițaiul din Iași a fost și este jidov, pinarii și măcelarii din Iași sunt jidovi, în 30 de ani au putut să ne ia comerțul, să ne umple orașele și să devină burghezia noastră. Nu se află jidovi cerșetori, acest rol
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Parcă voit o făceau, să se sperie lumea de înghesuială, să spună apoi în jur că nu este bine la pelerinaj”, spune una dintre bătrâne. Tocmai în acel moment își face apariția în vagon o patrulă mobilă formată din doi polițai de la Căile Ferate (Poliția TF) și un jandarm. Aruncă o privire circulară, percutantă, celor din jur. Pleacă la fel de rapid cum au sosit. Cele patru bătrâne se fac mici, mici de tot în scaune, zdrobite de autoritatea uniformei. După plecarea acestora
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
50 de autocare, la ora șase dimineața, din fața primăriei. Frumos, așa cum s-au pus toate în mișcare, am avut salvare cu noi, medic, badigarzi cu sirena în frunte, mâncare, ce mai încoace și încolo... organizare ! Odată ajuns la Iași, badigarzii, polițaii ăștia sau ce mai erau ei, nu au lăsat să coboare toată lumea deodată. Se golea un autobuz, pleca celălalt ! Să știți că și saci de gunoi am avut cu noi, nu a rămas nimic în urmă !” Ascultându-le cu atenție
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așa. Mi-am dat seama că nu sunt „maradoniști”, ci veritabili polițiști în civil, iar episodul în sine se anunță unul dintre cele mai colorate și interesante din toată munca mea de teren de până acum. Înconjurat de cei patru polițai, dintre care doi mă țin de braț trăgând de triceps, o manieră de reținere dureroasă și sigură. Sunt purtat (expus este cuvântul mai bun) ca un răufăcător către Dacia Solenza. Se dorește enervarea mea și intimidarea psihologică, dar deocamdată nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
țin de braț trăgând de triceps, o manieră de reținere dureroasă și sigură. Sunt purtat (expus este cuvântul mai bun) ca un răufăcător către Dacia Solenza. Se dorește enervarea mea și intimidarea psihologică, dar deocamdată nu sunt jignit. Unul dintre polițai este rrom, tânăr, râde alb cu toții dinții. La rândul meu, zâmbesc și eu, ba chiar încep să râd de-a binelea. Râd nervos și speriat, dar râd. Ce ironie a sorții, îmi spun, acum o săptămână susțineam în Elveția, la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-ți plac ! Lasă că vezi tu cum rezolvăm noi problema !”. Presiunea degetelor crește asupra brațului meu, situația se complică, abia aștept să văd cum va continua, știu că nu au ce să-mi facă dincolo de aceste măsuri de intimidare. „Dom’ polițai”, spun la rândul meu, „tocmai m-am întors din Elveția, unde am vorbit în fața la o sută de oameni, bob cu bob, despre etnia dumneavoastră și migrația lor în Europa. Ce crezi acum, îmi plac rromii sau nu ?”. Tânărul polițist
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi acuzat de port de armă albă. „Ni s-a părut că ați fotografiat niște băieți de-ai noștri”, mormăie în ciudă unul dintre ei, apoi sunt lăsat să plec. Mai sunt filat cam 20 de minute de către un alt polițai, nu este din grupul celor care m-au reținut pe mine, acum mi-a fost ușor să-mi dau seama, apoi sunt iarăși „liber”. Retrospectiv privind, îmi dau seama că a fost cel mai „delicat” episod din timpul celor patru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-l mai protejez de ploaie, o femeie din rând surprinde gestul meu și începe să strige efectiv la mine, gesticulând din mâini : „Așa, așa, scrieți și faceți poze, dați totul la ziar ! Suntem veniți aici cu copii, cu bătrâni, iar polițaii ăștia nu au niciun pic de inimă. La ziar, să vadă lumea ce se întâmplă aici cu adevărat la pelerinaj. Asta-i România !”. Ploaia și echipamentul necorespunzător cresc gradul de entropie al rândului Mă deplasez iarăși, încercând să găsesc un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
s-a ajuns la pragul critic de reacție la oboseală și stres. Pe lângă noi, de-a lungul gardului ce separă coada de bulevardul Regina Maria, trece agale o patrulă a poliției călare. Caii dau din coadă în tandem, unul dintre polițai vorbește la telefonul mobil, celălalt mușcă cu poftă dintr-un cornet de înghețată, la doi metri deasupra asfaltului. Imagine suprarealistă, retina o refuză, dar e adevărată totuși : rândul, sute de oameni, mașini de lux și rable, case care stau să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
chiar dacă reușea cineva să facă rost de haine civile sau să fi cunoscut bine limba germană, pentru că altfel erai mort, de Îndată te miroseau că nu ești de-al lor, că ești străin, imediat putea să-l anunțe pe primul polițai și te prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăștia de ai noștri, iugoslavi, croați, sârbi, mă rog, toate națiile, români, unguri, slovaci, adică tot ce fusese Ungaria, că atunci când Cehia a fost desființată Slovacia a fost dată ungurilor. Acolo am putut ajuta foarte mult... Îi examinam și pe polițai, scoteam și dinți, făceam și chirurgie... - dar acolo am Învățat chirurgie de la chirurgul-șef al spitalului, era un internist-șef director. Și la Început mi-a spus: „Știi că dacă ai să faci..., te trimit și acolo ai să putrezești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-șef” - „Bine, văd eu”, dar, așa, furios. Se Îmbrăca și venea... Domnule, nu am dus-o rău, adică mâncare aveam, de lucrat puteam să lucrez, soră-mea avea dreptul să vină de două ori pe an. S-a Înțeles cu polițaiul care era șeful spitalului și Îi mai strecura niște bani pentru ca el să-și ia angajamentul să mai aducă niște mezeluri, fructe și ziare din când În când. Că nu era voie să citești ziare. La sfârșitul anului ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lor le plătea. Mergeți să-i trecem la colectiv că n-avem cum, și trebuie să-i trecem... Și veneau 8 sau 10 inși de partea lor și intrau în ogradă și: Unde-i părintele? Cum îl cheamă? Veneau cu polițaiul, cu primarul, cu vicele: Trebe să treci la colectiv, că nu ai încotro; dacă nu, vezi tu ci faci, dai pământul... Dacă nu vreai, îți lua deștul de aicia așa și erai trecut la colectiv... Nu vreai nici așa, avea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Păi nu ne-au zis nimic nici la Focșani, că de la Periprava ne-au dus la Galați și de acolo la Focșani... Ne-a scos afară aicea așa... și ne-a lăsat cum lași o găină. Ne-a zis un polițai: Băi, da’ voi la ce mai stați? Păi poate că ne mai ia cineva... Hai, bă, luați-o! Primarul Vultureanu fusese anunțat că în seara asta ne dă drumul și au venit niște oameni înaintea noastră, vreo doi inși: Hai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]