1,136 matches
-
destul de greu. Dacă știm care era structura învățământului superior românesc în 1989, nu ne mirăm de unde au apărut specialiștii din domeniile noi: din rândul inginerilor, pentru că aceștia domin-au statistic sistemul de învățământ superior românesc. și jurnaliștii, și poeții, și politologii, și politicienii, și preoții primilor ani de postcomunism fuseseră "la bază" ingineri. V. N.: O paranteză aici, dar vreau să subliniez acest lucru. Sunt gata să cred că majoritatea acestor oameni erau bine intenționați, credeau în mod sincer că ceea ce
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
se diminuează logic, șomajul în rîndul tinerilor urcă spre 20%, ura interetnică din suburbii stă să se reaprindă, sistemele de asigurări sociale sunt aproape de colaps, iar falimentul statului bate la ușă. Dar unde e spiritul critic francez ? Unde sunt economiștii, politologii, jurnaliștii, filosofii care trebuiau să pună de mult degetul pe rană ? Societatea franceză pare paralizată de frică, iar amînarea continuă a măsurilor crește angoasa. Pudibondă, Franța e ca o domnișoară bătrînă care nu mai îndrăznește să se uite în oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
modalități de protejare etc. și vor crea o formă fără fond. Viitorul său este imprevizibil, situabil undeva între ideal și utopie și marcat de "sindromul iugoslav". 5.12. SECOLUL URMĂTOR Regulile nu sunt neapărat sfinte, dar principiile sunt." (Franklin Roosevelt) Politolog american, George Friedman este fondatorul și directorul general al Stratfor, cunoscută agenție privată de analiză geopolitică. Lucrarea sa Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI reprezintă o explorare a tiparelor istorice și geopolitice, pentru extragerea de previziuni despre schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
polemi-zînd cu Foucault și Derrida), a liberalismului (polemizînd cu Rorty și Rawls), a pozitivismu-lui, a "fascismului de stînga", a manipulării genetice (polemizînd cu Sloterdijk), a unificării eu-ropene și a tot ce mai mișca în epocă. Habermas este în egală măsură politolog și sociolog, antropolog, psiholog, lingvist, jurist, cu o excepțională calificare interdisciplinară, dar și economist, cu studii în regulă. Se întreba un coleg cum se face că Germania nu a dat mari economiști? Dar eu nu cred că a dat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi Australiaxe "Australia" au ales și ele federalismul. În ambele cazuri, motivele care au stat la baza acestei alegeri au fost mai curând de ordin practic decât filosofic. Politologul și politicianul colonialist Reevesxe "Reeves" (1902, capitolul 4) a alcătuit o listă a motivelor de ordin practic pentru care a fost ales federalismul, listă care includea frica de atacuri străine și dorința de a șterge frontierele din calea comerțului între
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
major al integrării supranaționale, este cazul să ne oprim și asupra habitudinii ei de a folosi forța militară sau amenințarea cu folosirea acesteia, precum și sancțiunile economice ca modus operandi în viața internațională. În prezent are loc o vie controversă între politologi în jurul chestiunii dacă politica forței continuă să fie și în zilele noastre un instrument eficace al politicii externe. Unii autori, bazându-se pe experiența războiului din Vietnam inițiat de SUA, a intervenției militare sovietice în Afganistan, precum și a actualului război
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
două laturi se situau Procuratura și Miliția. Securitatea a fost parte a unui sistem integrat, care „obstrucționează sau anulează activitatea juridică și transformă guvernul Într-un agent activ În lupta pentru putere”, profesând terorismul de stat, după definiția dată de politologul argentinian Ernesto Garzon Valdes În urma analizării practicilor totalitare sud-americane7. Cele trei elemente ale terorii de stat, teoretizate de Garzon, le regăsim susținute În România cu ajutorul Securității. Ele constau, În primul rând, În practicarea violenței, prin arestări abuzive, detenții ilegale chiar
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
care nu au trecut prin reeducare, dar au scris despre ea și au judecat-o, consider că experimentul Pitești este o realitate istorică aplicată care trebuie mărturisită de martori, dar care poate fi comentată mai ales de istorici, psihologi și politologi. Mihai Rădulescu, fost deținut politic, obsedat de traumele produse de universul concentraționar, a avut inițiativa de a realiza chiar un compendiu al mărturiilor deghizate sau directe despre fenomenul Pitești, sub forma unei istorii a literaturii de tip mozaic, intitulată Istoria
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pătrunderea elementelor cultuale în conștiința vorbitorilor, dicționarul reprezintă un sondaj sociologic, permițînd atît reliefarea modului în care se structurează cunoștințele, cît și evidențierea atitudinii purtătorilor limbii față de cultura lor, a relațiilor dintre cultură și subcultură. Dicționarul poate fi folosit de politologi și sociologi în analiza axiologică și ierarhizarea valorilor, a convingerilor, idealurilor, aptitudinilor, intereselor și a altor dominante și caracteristici sociale. Psihologii și psihiatrii pot folosi materialul dicționarului în procesul de diagnosticare și de tratare a unor patologii, rezultate din schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
serie de probleme (variabile observabile, ce caracterizează populația de partide). Dorim să reducem variabilele la un număr mai mic de factori, care să dea seama de diferențele dintre partide și să descrie dimensiunile fundamentale după care se structurează sistemul politic. Politologul american Kenneth Janda a făcut acest lucru într-o monografie despre partidele politice, în care a analizat 121 de partide din mai multe sisteme politice naționale 1. El a investigat diferențeledintre acestea în funcție de 13 teme: proprietatea asupra mijloacelor de producție
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
a puterii și responsabilităților în societate, astfel încât nimeni nu controlează toate instrumentele și nu există un deținător unic al tuturor pârghiilor prin care sunt abordate problemele de interes major pentru comunitate. Termenul de „coproducție” a fost introdus, în 1970, de politologul american Elinor Ostrom și a fost promovat prin intermediul Institutului Britanic pentru Cercetarea Politicilor Publice, în anii ’80. Ulterior, dr. Edgar Cahn, la mijlocul anilor ’90, a dezvoltat acest concept. Deoarece conceptul de coproducție implică un alt mod de partajare a puterii
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
promotor al realismului socialist, S. Damian nu ezită să execute necesarul "paricid", probând cu textele maestrului în față, mai vechi și mai noi, inflexibilitatea acestuia față de propriile idiosincrazii, infirmități, nostalgii. Servindu-se de limbajul figurat al unor iluștri eseiști și politologi occidentali, criticul descrie consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care "abia după dispariția vânătorului, vânatul îi resimte absența, ba chiar își redescoperă și afinitatea cu el". Acest tip de fixație la codul jumătăților de măsură, resimțite în cele din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
François Furet). Mai calmă prin natura ei decât reflecția politologică se vădește cea a istoricului atent la nuanțe și preocupat să integreze cronotopic faptele. Nici o altă epocă, se poate spune, nu apropie mai mult pe istoric de sociolog și de politolog, silindu-l să iasă din "trecut" pentru a răspunde imensei provocări a prezentului și a îmbrățișa, pe cât posibil, durata întreagă. "Mizeria lumii" (în expresia lui Bourdieu) îl invită la atitudine. Istoricii români n-au rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc aici decât pe acelea inițiate de Pierre Bourdieu în Homo academicus și alte scrieri. Intelectualul dispune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a făcut ca această ambiguitate să fie și mai evidentă. Lumea pare a-și împlini destinul sincron în ambele registre pe care istoriografia cea mai ambițioasă le vrea, de la un timp, topite laolaltă și supuse aceluiași examen critic. Istoricul și politologul își confundă adeseori domeniile, vechile fragmentări cronologice par astăzi depășite. În noul orizont de sinteză, durata e una singură, iar viitorul nu poate rămâne nici el dincolo de studiul sistematic. În orice ipostază s-ar închipui, ca istoric, sociolog sau viitorolog
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâmplat cu societatea românească în acest demisecol tragic? Cum s-a ajuns la atomizarea ei, la aparenta anulare a oricărei inițiative militante? În ce chip s-au cristalizat totuși rezistențele? Cu ce urmări pentru indivizii respectivi și pentru comunitate? Istoricii, politologii, sociologii vor căuta răspunsuri, multiplicând această interogație și conturând cât mai verosimil tabloul unei dictaturi, care în faza demenței absolute a putut deveni ceaușism. Problema e deci a sistemului, iar lumea, îndeosebi generațiile mai noi, trebuie să știe că opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
știința cu puterea și făceau din cunoaștere un scop înalt, căruia merită să i te devotezi. Oamenii politici de o anume speță par a se interesa aproape exclusiv de felul cum se exercită mai îndelung și mai deplin pârghiile puterii. Politologii îi scuză prin faptul că acel exercițiu presupune oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a unora și civismul altora. Rareori se întâmplă ca ambele motivații să se suprapună în angajamentul social. Timpul, I, 23 (16-22 ianuarie 1990), p. 1, 7 A PATRA PUTERE Produs al lumii moderne, presa joacă azi un rol pe care politologii îl exaltă pe drept cuvânt. O anume dinamică a puterilor, menită să asigure echilibrul social, reclamă prezența acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV, 44 (2 noiembrie 1990), p. 1, 5 STRATEGIA ECHILIBRULUI Un politolog atrăgea de curând atenția asupra componentei oculte, de tip masonic, a răsturnării produse în România la finele anului trecut 1. În alți termeni, tema a mai fost evocată și e probabil că va alimenta încă mult timp analize, presupuneri, speculații
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a împins cel mai aberant, fiind cel mai inuman, dintre toate sistemele. Credința ne-ar împăca, după atâta discordie, cu noi înșine, înlesnindu-ne un nou început, sub zodia valorilor perene. Cronica, XXV, 49 (7 decembrie 1990), p. 1 LEGITIMITATE? Politologii leagă în chip firesc stabilitatea democrației de un anume nivel de dezvoltare economică și eficiența regimului politic, adică de modul cum regimul se achită de obligațiile asumate față de electorat. Ideea de legitimitate presupune în același timp acceptarea de către popor a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puterii. Provocarea a venit și aici, pare-se, din partea filosofilor, ceea ce nu e decât foarte explicabil, de vreme ce filosofii au fost invitați să participe la schimbarea lumii. Li s-au adăugat repede istorici, sociologi, antropologi, pentru a nu mai vorbi de politologii înșiși, interesați să explice mai bine resorturile vieții publice. Medici, psihologi, naturaliști au pus la lucru, cu un beneficiu practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție în explicarea unor atitudini, fapte, episoade obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
devenirii. Câmpul de anchetă se extinde mereu, mai mult chiar decât istoricul e în stare să cuprindă cu instrumentele lui în orice clipă. E o tendință clară la acest sfârșit de secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi, psihologi etc. pentru a defini cât mai bine însăși condiția umană. Lucrul acesta nu se poate realiza, desigur, plasând ancheta numai în trecut. Prezentul rămâne o sursă inevitabilă, permanentă de comprehensiune pentru istoric, tot așa cum viitorul, cealaltă dimensiune a duratei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
final de la historia (J.C. Bermejo Barrera, 1987) redevenea o temă "fierbinte". Disoluția regimurilor din Est și demolarea zidului de la Berlin, la finele anului trecut, păreau să încheie un ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
23 iulie 1990, revista "22" mi-a cerut adeziunea la un protest contra deținerii abuzive a lui Marian Munteanu la Jilava, am consimțit cu aceeași convingere că nimeni nu trebuie împiedicat dacă vrea să-și rostească pașnic, legal, ideile. 1 Politolog, Scurtă dare de seamă asupra unor aspecte internaționale, în Nu, Cluj, nr. 29 (20-26.X.1990), p. 7. 2 Jean Lombard Coeurderoy, La face cachée de l'histoire moderne, I, Madrid, 1984. 3 Cf. Charles Zorgbibe, Dictionnaire de politique internationale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acum "identitate europeană" se definește cu toate aceste tradiții la un loc. Este prin urmare absurd să ne imaginăm că am putea face istoria acelui secol punînd între paranteze fenomenologia comunismului. Or, oricît ar părea de neverosimil, cartea istoricilor și politologilor belgieni reprezintă prima istorie completă a comunismului în varianta sa ideologică și instituțională din lumea occidentală. Bineînțeles că spațiul tratării diferă de la "partidele mari", precum cel francez, italian ori spaniol la cele mici ori minuscule, dar sînt tratate cu toatele. Acesta
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]