3,781 matches
-
asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș de partea polonilor, este nevoit să se retragă și el odată cu oștile regelui, ce părăsesc la 15 septembrie capitala Moldovei, incendiată. La plecare, lua cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, precum și tezaurul și arhiva Mitropoliei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș de partea polonilor, este nevoit să se retragă și el odată cu oștile regelui, ce părăsesc la 15 septembrie capitala Moldovei, incendiată. La plecare, lua cu sine, poate din ordinul regelui polon, moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, precum și tezaurul și arhiva Mitropoliei. Deși în Polonia D. le asigura, precaut, printr-un act de inventariere legiferat cu martori în octombrie 1686, ele se vor rătăci definitiv în afara țării, în Moldova revenind
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în limba polonă, de Miron Costin, afirmând originea romană a românilor. În același timp, una din notele traducătorului la psalmul 86 se referă la o epocă precreștină din istoria poporului, ce se număra altădată între „limbile păgâne”. La originea latină a limbii „rumânești
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
, Irena (12.VIII.1933, Grudzia¸dz, Polonia), traducătoare poloneză. Născută într-o familie de juriști, H. urmează Facultatea de Filologie la Universitatea „C. I. Parhon” din București, ca bursieră a statului polon, trecându-și examenul de diplomă în 1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza de doctorat Literatura română din perioada interbelică. Din 1965 până în 1967 lucrează
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza de doctorat Literatura română din perioada interbelică. Din 1965 până în 1967 lucrează ca redactor și consilier la Academia Polonă de Științe, funcționând apoi, tot la Varșovia, în redacția Literatura țărilor de democrație populară, ca specialist în literatura română, până în 1989 oficial, dar în fapt până în 1987, când pleacă în Canada. Ca traducătoare din literatura română, H. debutează în 1969
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
fazele și diversele orientări care au marcat dezvoltarea creației poetice românești de după cel de-al doilea război mondial. Tabloul de ansamblu, alcătuit din șaizeci și cinci de poeți, avansează o propunere viabilă, sugestivă. Toate generațiile și direcțiile poetice sunt ilustrate în versiunile polone realizate de H., la strădania meritorie a selecției adăugându-se aceea a translației. Traduceri: Noce bez snu. Powieșć. Opowiadania [Nopți fără somn. Roman. Povestiri], Varșovia, 1969; Marin Sorescu, Punkt widzenia [Unghi], pref. trad., Varșovia, 1970; Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
, Zdzislaw (4.XII.1952, Șwiebodzin, Polonia), românist polonez. Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem [Demetru Demetrescu-Urmuz. Între dadaism și suprarealism
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
Este fiul lui Leon și al Janinei Hryhorowicz. A absolvit Institutul de Filologie Romanică (1976) și Institutul de Filologie Polonă (1984) la Universitatea din Poznan. Debutează publicistic în revista „Studia Romanica Poznaniensia”, în 1986, cu studiul Polska formula zolismu [Formula polonă a zolismului], și editorial, cu lucrarea Demetru Demetrescu-Urmuz. Mie¸dzy dadaizmem a surrealizmem [Demetru Demetrescu-Urmuz. Între dadaism și suprarealism], apărută în 1995. A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1984, cu o teză privind literatura română: Al. Macedonski
HRYHOROWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287463_a_288792]
-
Facultății de Polonistică de la Universitatea Jagellonă din Cracovia, L. și-a început cariera pedagogică la Facultatea de Limbi și Literaturi Slave a Universității din București, unde a predat slava veche, gramatica comparată a limbilor slave și gramatica istorică a limbii polone, promovând treptat până la gradul de conferențiar (1974). Își susține doctoratul în 1970, cu o lucrare din domeniul lingvisticii. Publică numeroase articole în „Romanoslavica” și în alte reviste de profil, tratând cel mai adesea probleme de slavistică, dar și de istorie
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
creația poetică a lui Tadeu Hâjdeu. A tradus din clasicii polonezi, îndeosebi proză, semnând și Elena Lintz. În 1974 a fost distinsă cu insigna Meritul Cultural Polonez. Traduceri: Iaroslaw Iuraszkievicz, Fuga lui Felek Okon, pref. trad., București, 1959; Nuvele clasice polone, București, 1963 (în colaborare); Stefan Z.eromski, Ecourile pădurii, pref. trad., București, 1964; Julius Slowacki, Teatru, pref. Stan Velea, București, 1964 (în colaborare cu Miron Radu Paraschivescu și Constantin Nisipeanu); Maria Dombrowska, Nopți și zile, I-IV, pref. trad., București
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
trad., București, 1980; Anka Kowalska, Sâmburele, București, 1972; J. I. Kraszewski, Contesa Cosel, București, 1973; Krystyna Berwinska, Con amore, București, 1982; Tadeu Hâjdeu, Scrieri alese, îngr. și pref. trad., București, 1985. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 96, passim; Stan Velea, Literatura polonă în România, București, 2001, passim. St.V.
LINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287821_a_289150]
-
la Radio și la câteva edituri din același oraș. Obține titlul de doctor în 1932. În 1939 este internat în lagărul de la Târgu Jiu, apoi în Germania, în alte două lagăre pentru ofițeri. Între 1945 și 1950 lucrează la Misiunea Polonă de Repatriere și la Consulatul General al Poloniei; din 1951 este șeful secției de literatură engleză la Institutul Editorial Polonez din Varșovia. Debutează cu poezii în 1926 la „Slowo Polskie”, iar editorial în 1929, cu volumul Moje prowincjalki. Publică articole
LEWIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287794_a_289123]
-
creștini și de același neam” (una dintre primele confirmări scrise ale conștiinței de unitate a poporului român). Textul se întrerupe la mijloc de frază (ultimele două file au fost rupte între timp), fiind completat de Ioan Bogdan pe baza Cronicii polone și a Letopisețului Țării Moldovei al lui Grigore Ureche. Comparația cu Letopisețul de la Putna permite însă concluzia că pe cele două file dispărute din Letopisețul de la Bistrița istorisirea continua, probabil, până în anii 1518-1526 sau până la o dată apropiată. Față de paginile referitoare
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
București, 1999; Moartea lui Dante. Molière se răzbună, Craiova, 1922; Omul care ni trebuie, Craiova, 1922; Zidirea mănăstirii Argeș, Craiova, 1922; Sarmală, amicul poporului, Craiova, 1923; Idées et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l’Europe, Paris, 1924; Note polone, București, 1924; La Roumanie pittoresque, Paris, 1924; Les Écrivains réalistes en Roumanie comme témoins du changement de milieu au XIX-e siècle, Paris, 1925; Istoria literaturii românești, I-III, ed. 2, 1925-1933; Isus, Craiova, 1925; La Société roumaine au XIX-e siècle
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
și nu numai creație, dar de vocație și de cultură”. Într-adevăr, revista face loc frecvent unor traduceri, orientându-se în special spre literaturile țărilor vecine. Elena Eftimiu, o bună cunoscătoare a acestui spațiu cultural, realizează grupaje din literaturile cehă, polonă, bulgară, slovacă, Gh. Dinu (Ștefan Roll) traduce din „poeții progresiști ai Bulgariei democrate”, iar A. Toma din poeții sovietici (Stepan Șcipaciov, Konstantin Simonov). Un număr întreg este consacrat culturii maghiare, în timp ce Eugen Jebeleanu tălmăcește Șapte poeme din Ady Endre, însoțite
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
scriitorului C. Stamati, RI, 1929, 7-9; Densusianu, Lit. rom., II, 40-51; Artur Gorovei, Contribuții la biografia lui Constantin Stamati, AAR, memoriile secțiunii literare, t. V, 1930-1931; Eufrosina Dvoicenco, Viața și opera lui C. Stamati, București, 1933; Eufrosina Dvoicenco, O satiră polonă imitată de Asachi și Stamati, București, 1938; Eufrosina Dvoicenco, Completări la „Viața și opera lui C. Stamati”, PL, 1939, 4; Călinescu, Ist. lit. (1941), 229-232, Ist. lit. (1982), 242-245; G. Bezviconi, Costache Stamati. Familia și contemporanii săi, pref. Artur Gorovei
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
descendentă a banilor de Severin, „români unguriți și trecuți la religia catolică” - afirmă învățatul; Clara era unguroaică din neamul Dobokay - Dobâca - Dobca) și cu Vlad țepeș (o rubedenie a regelui Matei Corvin), evocându-le, în fine, pe soțiile - de neam polon și de rit catolic - ale lui Alexandru cel Bun (Margareta întâi - se pare -, cu care Mușatinul se însurase încă în Polonia, Ryngatta (sau Ringailla), sora marelui cneaz Witold al Lituaniei, apoi - s-a măritat cu el fără a avea dispensă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locuri din Orient, carte publicată în 16869], aveau vechi temeiuri - adusă, cu aventuri, la Iași de Vasile Lupu din acel Răsărit al frumuseții; Voievodul l-a trimis în „țara cerchizească” pe grecul Apostol Catargi, mare postelnic, despre care un sol polon spunea că era „fruntaș în această țară, după naștere și inteligență”). Ici și colo fulgeră câte un nume ilustru din Turcocrație, precum ale celor două fete ale lui Andronic Cantacuzino, nepoate ale faimosului Șeitanoglu, măritate cu Ștefan Surdul și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Din ordinul regelui Ștefan Báthory, crainicii au citit acuzele aduse fostului Domn al Moldovei, din care învinuiri reieșea nerespectarea tratatelor și a alianțelor (nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare și execuția (călăul - spun martorii - a ucis un ins derutat, disperat, care cerea îndurare) a avut loc la 28 septembrie 1582. Văduva, Maria „Janculina” (în care unii istorici văd o descendentă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mărgăritare de mare preț, iar bărbații [doar] inele”307. Aceeași părere au avut și alți călători prin spațiul românesc - în secolul al XVI-lea, Anton Veranccies, în „memoriul” De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae 308, un veac mai târziu ambasadorul polon Stanvistaw Oświecim 309 și Paul de Alep, însoțitor al patriarhului Macarie al Antiohiei. Ultimul a avut privilegiul să le vadă și pe unele dintre „modelele” tabloului votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
martorilor”, venită prin slavii de sud și epuizându-se dincolo de repede, o dată cu dispariția centrelor de elaborare și iradiere; o înrâurire occidentală, ce s-a dezvoltat concomitent cu cea dintâi și a sfârșit prin a o înlocui, venită prin sași, prin poloni și pe căile comerțului italian de la Marea Neagră, înrâurire vizibilă mai ales în Moldova în secolul al XVI-lea; o a doua influență bizantină, filtrată prin grecii din Stanbul, înrâurire ce capătă, la sfârșit, o „înfățișare turcească” (în fond, însă, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Todosia era osândită la „infamie” (expunere în public și biciuire umilitoare) și la „moarte prin decapitare”. Doar căsătoria cu un indigen o putea salva. Și Todosia s-a măritat, pentru a treia oară, cu Jan Podhorecki, un căpitan în armata polonă. Un salv-conduct al regelui îi asigura imunitatea. Câteva sate aparținând moșiei de la Uście îi sunt înapoiate câțiva ani mai târziu 240. Todosia a murit în Polonia, după cât se pare, către mijlocul veacului al XVII-lea. Istoricii nu știu unde i se află
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Catargi, postelnic, fiul lui Apostol Catargi, mare postelnic în Moldova, persoană influentă și de încredere din moment ce Vasile Lupu l-a trimis tocmai în „țara cerchezească” să i-o aducă de acolo pe frumoasa Ecaterina, „fruntaș’ - era de părere un ambasador polon în 1636 - „în această țară, după naștere și inteligență” și grec de neam. Apoi, între descendenți, abia dacă îi mai putem zări pe Constantin, fiul agăi Matei Cantacuzino, contractând o „endogamie”, însurându-se în Moldova cu fiica lui Iordache Cantacuzino
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anastasiei Buhuș, devenită Doamna lui Gheorghe Duca Vodă303. Un luptător și un iubitor de cărturărie a fost acest Alexandru Buhuș, căsătorit cu o nepoată a lui Grigore Ureche și înrudit cu Gheorghe Ștefan, Domn al Moldovei. A slujit în armata polonă, a fost pârcălab de Hotin (funcție preponderent militară) și a ajuns hatman al Moldovei în trei rânduri(1671-1673, 1673-1677 și 1678-1684). Lângă arme, ziceam, la el stăteau muzele. în 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac să-i copieze
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
schițe Copacul. E prezent cu proză, eseuri, recenzii, articole, cronică de film etc. în „Orizont”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Familia”, „Vatra”, „Steaua”, „Secolul 20” ș.a. Scrierile lui s-au tradus și tipărit în mai multe limbi (franceză, olandeză, polonă, maghiară); editat în Franța, la Editura Denoël, romanul Lunga călătorie a prizonierului a înregistrat în 1976 un succes de critică, iar în Olanda scriitorul și-a găsit, în persoana lui Jan Willem Bos, un exeget inspirat și pasionat. După un
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]