2,744 matches
-
cu traista plină de struguri. Când am ajuns în dreptul cimitirului, am văzut că se ridică dintr-un mormânt un mort care mă strigă: - Băi, ăla mic, ce ai în traista aia? - Stru-stru-stru-struguri, mă bâlbâii eu. - Și nu dai, bă, de pomană? Că nu lași pe nimeni să ia struguri din via voastră! - D-d-d-dău! M-am bâlbâit iar, clănțănindu-mi dinții. - Dacă dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
via voastră! - D-d-d-dău! M-am bâlbâit iar, clănțănindu-mi dinții. - Dacă dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții, că mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții, că mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-am văzut scheletele pe sub zdrențe, am început să țip și am luat-o la fugă. Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să continui povestea: - Și când i-am văzut așa, am aruncat traista cu struguri spre ei, că nu aveam niciun băț la îndemână și am alergat spre casă, fără să mă uit înapoi. - Stai, bă, să ne dai struguri de pomană! Dac-au văzut că nu mă întorc la ei, au început să arunce cu oase după mine. Eu le-am prins și am fugit cu oasele lor în mână. Aici m-a întrerupt un alt coleg: - Minte, coana preoteasă! Este
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
ca să mă bat cu ei dacă mă ajungeau! Copiii și coana preoteasă au început să râdă, dar eu, foarte calm, am continuat: - Văzând că nu mă ajung, morții au început să se văicărească: - Ce faci, bă! Nu ne dai de pomană și acum ne iei și oasele de pe noi?! Coana preoteasă m-a întrerupt: - Hai, și gata! E prea gogonată! - Da ce, am bâzâit mofluz, am spus eu că este adevărată? Asta e poveste! - Treci la loc! S-a supărat coana
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
oasele de pe noi?! Coana preoteasă m-a întrerupt: - Hai, și gata! E prea gogonată! - Da ce, am bâzâit mofluz, am spus eu că este adevărată? Asta e poveste! - Treci la loc! S-a supărat coana preoteasă. Și să dai de „pomană”, că altfel... toată vara o să te fugărească morții! Și mai terminați cu poveștile astea de groază, că nu speriați pe nimeni cu ele! Voi nu știți și povești frumoase, cu grădini fermecate, cu cerbi și căprioare, cu prinți și prințese
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să-nsoară băiatu’, zâce. Da’ să vez’ cum să-ncâlciră ițăle, păi da, că să-ncâlciră de zâci drace. Că eu le zâsăi di la-nceput că-mi cunosc omu’! Oltean, de, stă trei zâle nemâncat înainte de nuntă sau de pomană și mănâncă să-i ajungă încă trei, bașca ce mai duce-acas’ ... Cum, necum, le făcui pe plac. Tocai eu carnea pentru sarmale de mă trecură nădușelile!? Tocai... Noroc cu cuscru, el mă mai scoasă la socoteală, el. Ieși la reveneală
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
ale Comunei. Și totuși te asigur că există, precum vezi. Poporul gras al Florenței locuiește În palatele și În turnurile lui. Dar pe străzi există o altă curte care trăiește În umbra sa. Noi, care ne ducem zilele cerând de pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Tresoro e atât de bogat, că plătește orice dobândă. Se înghesuiau care mai de care să-l împrumute. Străbunicul a reparat palatul și gondola, a mai cumpărat o flotă, a făcut în curte un heleșteu, a ridicat o școală, dădea pomană săracilor. Numai de-nsurat nu s-a însurat, c-atunci ar fi ieșit la iveală toată tărășenia. Pe scurt - încheie căpitanul Tresoro - așa am ajuns eu un pârlit. Oare - mai spuse el - dacă aș cere signorei un supliment... ce ziceți? Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încă În puteri. Păi ea l-a băgat În mormînt d-a dracu ce-i, că nu stă dă vorbă cu nimeni și nici o vecină nu i-a călcat pragu, da poci să-i spui că-ți strici gura de pomană, parcă vorbești la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
relațiilor cu străinătatea, cînd ai citit pe nerăsuflate Freud și Nietzsche și Weininger și Marx și toate textele sanscrite În traducerea lui Simenski, și Papini și Ilia Ehrenburg și Croce și Rilke și Solohov și Proust, i-ai trăit de pomană pentru că nu se mai poate schimba nimic la valoarea de atunci, Încerci senzația disperată a miliardarului după o reformă monetară. Și dintr-odată Îți dai seama că nu mai faci față. Sindromul Începe cu adularea lor și cu umilirea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unui azil focurile de artificii și ce va Însemna pentru mine...) ...uite, io n-am carte ca dumneata, da gîndesc că de n-ar fi grija asta pentru casă, pentru nepoți, pentru vecini - să dereteci prin odaie, să dai de pomană, să spui o vorbă bună la un om, ce bucurie aș mai avea, că nu mai ie viață aia, doamnă Norico, s-o știi, dacă alții nu mai are trebuință de tine. Că io cînd ieream țmai Întîi e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime. CÎtă impulsivitate. Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mă că te-am făcut să aștepți, mi-a fost pur și simplu frică să deschid. De ce n-ați sunat, nu merge soneria? — S-a Întrerupt curentul Întrerupe-li-s-ar zilele c-am urcat pe scări pînă la dumneata; uite aici niște pomană pentru bătrîna și lasă-mă să șez nițel să-mi trag sufletul că nu mai poci. — Să-ți dau un pahar cu apă? Vrei și o linguriță de zahăr, face bine la inimă. — Săru-mîna, las că-mi trece. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alta. Eu crez că ăla și-o rîs dă el și că Îi jidov sau maghiar sau țigan, nu știu ce faită o fi, că mult năcaz ni s-o tras dă la ei. Ăștia crez că trebe să le cază mintenaș pomana din ceriu, să ia ei toate locurile faine. Cine-a văzut jidov muncitor sau țăran? Ei cu funcții, ei cu ale mai bune căși, cu pachete din străinătate. De țigani, ce poci să spui, că ăștia Îs cu bișnița. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l urăști. Era prea mic ca să-ți fi stat În cale — Mă enerva. Nu suport indivizii ăștia care se tîrăsc ca rimele și nu cer nimic de la viață. Nu suport apatia lor, rezistența de a se mulțumi doar cu pomana pe care le-o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chiar În fața catedrei auzi cavalerul tristei figuri și ei nu știau habar nu aveau ce meditații vesele făceam eu cu profesoara după ore mă credeau cumintele tocilarul atuul meu) — S-a terminat. Nu mai ie decît trei navete, stați de pomană! țo mie zece mii un bombardament de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din ură slăbănogul ăla de Albu auzi Îl făcură și evreu Îl compătimesc cu toții acum ce-o fi fost la gura lor după plecarea mea nu pot să-i văd neputincioși să-i văd cum tremură cînd le dai de pomană păi dacă nu eram așa mă călcau și pe mine În picioare toți belferii și nu-mi mai ridicam capul după ce m-au dat afară și am fost la pîrnaie tremuram cu bulendrele În traistă În gara de nord de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pronunțau buzele, cât în firescul cu care răbufneau la suprafață golanul și nerușinatul din mine. Erau duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când mă întorceam acasă, am luat chiar apărarea unei prostituate pe care trecătorii o jigneau. Dar această nouă relație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dacă ai de gând să continui așa, mai bine ne oprim aici. Nu. Nu, ce? Nu fac bășcălie și nici nu vreau să te oprești. Te ascult cu toată atenția. Mă întreb dacă are rost să-mi răcesc gura de pomană din moment ce tu nu ești dispus nici măcar să asculți ce am de spus. Te rog! Puțini dintre noi se aventurează pe Muntele Rău, spuse Ileana, aparent absentă. Și totuși, se întâmplă în fiecare an. De cele mai multe ori este vorba de străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secției, tatăl meu. Ai uitat? Măi, oameni buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă aici, trăim într-un basm? Ne aflăm într-o poveste cu duhuri care ucid? Treziți-vă, suntem în mileniul trei! Ne batem gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la el. Se întoarse apoi din nou spre inspector: Cristi, știu că îți vine greu să crezi dar gândește-te puțin! Chiar ție ți s-au întâmplat unele lucruri neobișnuite de când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu oricât de înguste. Adică diametrul acestora nu trebuie să fie mai mic decât dublul grosimii membranei celulare. Era clar că Moș Calistrat nu auzise în viața lui de membrană celulară. Inspectorul își dădea seama că-și bate gura de pomană, așa că renunță la explicații. Vreau să spun că dacă am putea crea o plasă cu ochiuri suficient de fine, am putea prinde vâlva. Acum ai priceput? Am priceput, dragă. Vrei să alergăm după bestie cu o plasă, cam așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era vorba, avea mari dificultăți financiare. Se deplasase la Deva și apoi la Baia de Sus, ca să ia un prim contact cu situația. Reușise într-un timp record să cumpere societatea pentru o sumă care i se păruse a fi pomană curată. Trecuse la treabă imediat iar angajații, pe care îi preluase odată cu restul activelor, nici nu își dăduseră seama că patronatul se schimbase. Nu-i trebuiseră mai mult de două luni ca să intre în toate dedesubturile afacerilor cu lemn. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]