689 matches
-
regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioșii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoțite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioșii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine și vin însoțite de pomelnice cu numele lor pe care le încredințau diaconilor aflați în schevofilachion. Diaconii alegeau și pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion și binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică și
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
42-43; în "Japan Interpreter", 7-1, 1971, p. 79-80. 11. Mishima, Yukio, "Madame de Sade" ("Doamna de Sade"), Traducere de Donald Keene, New York: Grove Press, 1967; London: Peter Owen, 1968; Tokyo: Tuttle, 1971. 12. Mishima, Yukio, "Memorial Service for Prince Genji" ("Pomelnic pentru prințul Genji"), Traducere de Adam Kabat, în “Journal of literary translation”, 17, 1986, p. 141-154. 13. Mishima, Yukio, "The Monster" ("Monstrul"), Traducere de David O. Mills, University of Michigan, Center for Japanese Studies, în "Occasional Papers", 11, 1969, p.
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
25 noiembrie/8 decembrie 1992. Această comuniune a încetat după ce, la 21 februarie 2006, Sfântul Sinod în Rezistență condus de mitropolitul Ciprian de Oropos și Fili a declarat că și-a suspendat comuniunea cu ROCOR și că a "șters din pomelnic" numele Mitropolitului Laurus al ROCOR, ca urmare a negocierilor purtate de ROCOR cu Patriarhia Moscovei pentru realizarea unificării dintre cele două biserici . Legăturile cu Sinodul Mitropolitului Vlasie și cu Episcopul Fotie de Triaditza au fost, la rândul lor, suspendate ulterior
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
de cult s-a realizat prin osârdia maicii Olimpiada, fondatoarea mănăstirii. Biserica de cimitir a fost refăcută din piatră în anul 1844, după cum atestă o inscripție aflată pe zidul vestic, în timpul stăreției maicii Eufrosina Lazu. Referitor la construirea bisericii, în pomelnicul lăcașului de cult sunt precizate următoarele: ""Fondatorii sfintei biserici au fost mai întâi Sfinția sa schimonahia Eufrosina Lazu, arhimandrită și stareța sfintei mănăstiri Văratecu. Și în al doilea, cu ajutorul soborului și altor făcători de bine"". Ea a suferit unele adăugiri în jurul
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Silvestru păstrate la Catedrala Sân Giovani în Laterno, dăruite de către Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei. Moaștele au fost aduse în Biserică Sfanțul Silvestru la data de 3 noiembrie 2002. Slujitorii sfanțului lăcaș în perioada 1732-1963 sunt menționați în pomelnicul bisericii: Lungimea bisericii reconstruite la 1907 depășește 25 de metri, pronaosul fiind extins peste mormintele primilor ctitori. Peste pronaos se află două turnuri cu tambur răsucit, după modelul turlelor mănăstirii Curtea de Argeș. Deasupra naosului se înalță turla principala. Pictură este realizată
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
prin grija proegumenului Grigore de la aceiași mănăstire și cu cheltuiala preotului Pătru Schiteanu. Schitul deservea cătunele Pietreni, Mejdini și Ruget. Anterior aici existase o mai veche biserică sau schit, din lemn. Tot în anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Schiteanu. Schitul deservea cătunele Pietreni, Mejdini și Ruget. Anterior aici existase o mai veche biserică sau schit, din lemn. Tot în anul 1701 a fost început și primul pomelnic al schitului, iar în anul 1876 a fost început un nou pomelnic al acestei biserici. Ambele s-au păstrat până în zilele noastre. În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
În anul 1750 a fost ridicată biserica din zid din cătunul Ciorobești de către arhimandritul Antonie al Mănăstirii Bistrița și zugrăvită de către Danciul Zugrav și ucenicii săi. Biserica deservea cătunele Gruiețe și Ciorobești. Și de la această biserică a rămas posterității un pomelnic, început mai târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
scrisă este a lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 la ridicarea bisericii din piatră. Acesta nota că a zidit mănăstirea "de isnoavă de'ntemei", înșirând mănăstirile pe care le-a întemeiat. Pisania bisericii de piatră, care datează din 1715, pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real și că biserica de zid este construită de acesta. Dar însemnările lui Paul de Alep, care a vizitat mănăstirea la 20
Mănăstirea Dintr-un Lemn () [Corola-website/Science/302586_a_303915]
-
cu broderie cu fir de argint în relief cu elemente florale; - un felon și un epitrahil confecționate din stofă de epocă la sfârșitul secolului al XIX-lea; - sfinte acoperăminte pentru disc si potir, tot din secolul al XIX-lea; - două pomelnice pe lemn ale ctitorilor din secolul al XIX-lea; - un set de sfinte vase și un vas pentru anaforă din secolul al XVIII-lea. Patrimoniul bisericii mai include o colecție de mineie din 1769, colecții de cărți bisericești din secolele
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
După moartea ieromonahului bisericuța a ars. Anton Coșbuc afirma că a trăit izolat de ceilalți preoți și neamestecându-se în treburile comunei. Preotul Sava Gălan a fost primul hirotonit dintre frații săi, slujind o vreme împreună cu tatăl său, așa cum indică pomelnicul bisericii din Leșu la care am mai făcut referire, în care sunt pomeniți erei Ioan și eri Sava. Este pomenit la morți în 1810 între rudele lui Grigoraș Solcan. A murit înainte de 1790. Descendenții săi au fost numiți Săveni, iar
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
de Lazăr Despotul Serbiei și construiește prima biserică din tisă. Prin poziția naturală, având alură de cetate, era numită “Tis” + “meana”, de unde denumirile Tismeana sau Tismena, apoi Tismana, amintită în documentele lui Vladislav Vodă (1364-1373) fiind primul ctitor înscris în pomelnicul mânăstirii Tismana, daniile ce le făcuse Vodiței le făcuse și Tismanei. "„Tismana nu se reducea numai la mănăstirea Tismana: o lavră adevărată, o colonie de călugări mișuna în schiturile de pe munte ca și la muntele Atos"" Așa s-a construit
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
pictor necunoscut în anul 1827. Pe unul dintre ele sunt reprezentați domnitorul Lăpușneanu și soția sa, Ruxandra, pe al doilea este reprezentată Domnița Sultana, în calitate de ctitoră, ea oferind biserica Mântuitorului, iar în al treilea este pictat domnitorul Alexandru C. Moruzi. "Pomelnicul ctitorilor" alcătuit de parohul Ștefan Dârțu la începutul secolului al XX-lea, după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
sa, Ruxandra, pe al doilea este reprezentată Domnița Sultana, în calitate de ctitoră, ea oferind biserica Mântuitorului, iar în al treilea este pictat domnitorul Alexandru C. Moruzi. "Pomelnicul ctitorilor" alcătuit de parohul Ștefan Dârțu la începutul secolului al XX-lea, după alte pomelnice mai vechi, începe astfel: Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise următoarele: În mănăstire a funcționat timp de peste două veacuri o școală
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
una dintre cele mai importante dinastii domnitoare a Moldovei. Printre cei mai de seamă reprezentanți se numără: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Alexandru Lăpușneanu. Primul „Mușatin” este Costea Mușat, domn al Moldovei între 1373 și 1375, pomenit în „Pomelnicul de la Bistrița” (1407) ca fiind printre „binecredincioșii domnii țării acesteia”. În document se mai poate citi: „Pomenește, Doamne, pe Bogdan voievod; pe Lațcu voievod; pe Costea voievod; pe Petru voievod; pe Roman voievod.” După ultimele cercetări<ref name="Magazin Istoric
Dinastia Mușatinilor () [Corola-website/Science/311613_a_312942]
-
naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Sfinția Sa Kir Inochentie, episcopul Hușilor, cum că are sfințita Episcopie un metoc, anume Brădiceștii, în Ținutul Fălciului, făcut de un răposat Varlaam episcopul. Acea moșie, unde a fost metoc, au cumpărat-o cu bani, în mijlocul unui codru"". De asemenea, în pomelnicul Episcopului Iacob Stamate al Hușilor din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
modestă construcție de lemn, cu temelie din piatră. Locuințele călugărilor, mici colibe din lemn, se pierdeau în ascunzișurile pădurii. Doar o cărare de munte străbătea acest loc izolat. Obștea era constituită din 5-6 călugări cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Din același perimetru cultic al tindei femeilor, dar pe peretele nordic, unde a găsit un loc potrivit, își cere iertare, mai pe scurt: „Eu smeritul zugrav Dimitrie împreună cu fiul meu Ioan ne rugăm de iertăciune." În altar apare inscripționat un pomelnic, alcătuit la cererea preotului, în care nu este exclus ca, în înțelegere cu comanditarul, să-și fi inclus și prenumele propriu și pe acelea ale altor membri ai familiei, alături de nume din familia parohului local: „Cine s-ar întâmpla să
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
asemenea, într-o nișă amplasată în partea dreaptă a bisericii este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Biserica este deschisă în tot cursul zilei, perindându-se mulți credincioși pentru a se închina la icoană și a scrie un pomelnic.
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
fost distrusă la puțin timp după construire (mai apoi s-a construit Vodița 2, unde Nicodim a revenit de la Tismana), singura citadelă a ortodoxiei noastre rămânând, timp de peste șase veacuri, Mănăstirea Tismana. Deoarece cu Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377) începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
revenit de la Tismana), singura citadelă a ortodoxiei noastre rămânând, timp de peste șase veacuri, Mănăstirea Tismana. Deoarece cu Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377) începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
arhimandritul Iosif Vasiliu”". În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest. În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
bisericii ""au dat osteneală mai multă decît toți"" - sosit împreună cu 17 familii din Ardeal. Inițial - până la construirea bisericii - serviciul religios se făcea într-una dintre case. Este menționat și unal doilea preot Iacov. Pridvorul și clopotnița - conform unui al doilea pomelnic ctitoricesc datat 1891 - au fost adăugate odată cu operațiunile de renovare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-a făcut și înveșmântarea bisericii cu scândură de brad. Slujitorii bisericii au fost până în prezent 11 preoți. Edificiul din bârne de brad
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
Pictura originală a iconostasului și a icoanelor mari este executate în ulei, pe lemn, acestea păstrându-se în condiții bune. Tot Teodosie Zugravul semnează atât un Epitaf de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, realizat probabil după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]