1,093 matches
-
incintă, pe exteriorul acestuia, de fapt. Se vând aceleași obiecte ca și la alte pelerinaje, dar ceea ce m-a surprins este starea de comunitate reală ce există între proprietari. I-am văzut mâncând sau bând cafea împreună, împărțind informații și ponturi diverse, folosind laolaltă curent electric de la generatoarele pufăitoare, pline de fum. Parcă au venit acolo mai mult pentru a fi împreună decât pentru a face comerț. Încă o dată, acest fapt să se datoreze oare configurației speciale a locului, comerțul fiind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vegetală. Da, aici ar trebui să facem studiul de astroclimat. Mort de oboseală, revin la cabană. Deși s-a lucrat cu grijă, văd urme de braconieri peste tot. Resturi, sînge, sticle goale, coarne... Înțeleg de ce pădurarul mi-a vîndut un pont. Ați reușit, nu? Nu, răspund cătrănit. Și unde ați stat ? V-am privit de sus...de la geamul camerei mele. Măcar l-am morcovit puțin și în ziua aceia i-a stat braconajul în gît. Era verde la față. Hai la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Beau apă, se spală pe față și zîmbesc. Cînd v-ați pornit din sat? De două ore. Au gura pînă la urechi, dau ceva de băut plozilor și ne întreabă ca să se afle în vorbă, pentru că știau răspunsul. Pînă la Pont du Col cît se face? Cinci ore, sar eu cu un răspuns ferm. Mai bine dormiți aici. Jean rîde amuzat, olandezii privesc soarele. Este prea sus, se mai poate merge. Văzînd că se codesc, intervin ferm. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
XIV-lea și în special a masacrului din 1391, s-ar fi refugiat la Genova! Să mai adăugăm la generosul "arbore genealogic" al Amiralului o variantă emisă chiar de acesta descendența din Julius Colonus, consul roman, învingătorul lui Mitridate, regele Pontului! Columb italianul, spaniolul, portughezul, grecul, norvegianul, evreul... a acumulat până la data primei călătorii în "Indiile occidentale" o vastă experiență de marinar, în călătoriile sale din anii 1470-76 prin Mediterana. La 1476 ajunge pe țărmurile Angliei și la 1477 pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
20, 384 s). Șapte scrisori din partea acestui mare Episcop al Corintului s-au păstrat din cele trimise diferitelor Biserici binecredincioase. În afara scrisorilor către Biserica din Roma, mai avem și pe acelea către lacedemonieni, atenieni, nicodemieni, către Biserica din Amstris, din Pont, către Biserica din Gortyna, din Creta și către gnosienii din Creta. Cele mai cunoscute sînt frumoasele șase scrisori adresate de Sf. Ignațiu efesenilor, manezienilor, tralienilor, romanilor, filadelfienilor și smirnenilor. Aceasta dovedește vasta corespondență dintre Episcopi, Preoți și laici în acele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
imediat nevoia să mă sprijin de ceva, atunci când nu mă sprijină Aia. Mă târăsc așa, pas cu pas, până ajung într-un loc care-i mereu același: acel punct înalt al peisajului din care pot să văd marea mai bine. Pontul Euxin Observ zilnic marea și sunt atras de tonalitățile culorilor ei care se schimbă continuu. O privesc la fel de fascinat de fiecare dată. Dimineața apa e limpede, luminoasă, așa încât pot să văd foarte clar peștii și crabii de pe fund. Apoi, odată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
brațele, picioarele goale... tot trupul meu aurit de soare. E o senzație minunată, stârnită de o autentică legătură amoroasă. N-aș fi putut să mi-o închipui înainte, și iată că a fost nevoie să ajung până aici, pe țărmul Pontului Euxin, ca să pot gusta o plăcere atât de intensă. Am înțeles că veșmintele noastre sunt doar un obstacol, o piedică ce ne refuză contactul direct cu elementele naturii, izvor de vitalitate indispensabilă. Niciodată nu mi-am dat seama, ca acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
carte de revoltă împotriva Cezarului”. Prietenul meu mi-a întâmpinat aceste cuvinte cu mare uimire și cu un fel de reținere. Știam precis că avea să se ducă la Augustus să-i spună totul. Noaptea, în vis, mi-a apărut Pontul Euxin. Marea era foarte frumoasă; navigam fericit către antipozi. În perioada aceea tocmai scriam intens la Metamorfoze; mă oprisem la pățaniile Argonauților. În vis mă găseam exact în locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eram ce este aici noua ta soție; tot atât de bogat e tatăl său căt era și al meu. Acesta domnește-n Ephyrul aflat între două mări, iar al meu stăpânește tot ținutul ce se întinde de-a lungul țărmului stâng al Pontului până la Sciția înzăpezită. Regele Aetes, tatăl meu, îi găzdui pe tinerii pelasgi și corpurile voastre de greci se odihniră în paturi colorate. Atunci eu te văzui ș-atunci simții cum inima-mi dă ghes către tine: atunci îmi pierdui mințile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ei. Aceasta ar putea fi un început pentru crearea mitului meu. De ce nu? Poate că am găsit soluția mântuirii. Insula Leuke Mi-au spus că mai la nord se află insula lui Ahile. Pindar afirmă că Ahile își avea, în Pont, o insulă fermecată. Cred că e vorba de Insula Leuke sau Insula Albă, pe care locuitorii de aici o numesc Insula Șerpilor. Balta miraculoasă „Am să te duc la balta miraculoasă.” Asta a spus Aia într-o zi, ajutându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
către Cotta, urmându-l tot pe Euripide, descriu întâlnirea cu un bătrân get care cunoaștea bine legendele străvechi, făcând unele aluzii clare la sacrificiile umane: „Și noi, străine, cunoaștem numele prieteniei,/noi, cei care aflați de voi departe, locuim ținuturile Pontului și ale Istrului. ș...ț Și-altarul, care avea culoarea curată a pietrei,/schimbându-și culoarea, roșește, mânjit de sângele curs./ Femeia străină cu facle de nuntă păzește prea-sfintele rituri,/ea-ntrece-n noblețe pe fetele tinere, scite./ Iar ritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
filfizon incapabil să se adapteze la sărăcia îndepărtatei provincii. Ovidiu în exil ar fi învățat, în sfârșit, adevărata semnificație a vieții: să se anihileze în natură, să regăsească rădăcinile ființei, până și să redescopere iubirea. Iar celebrele sale plângeri din Pont? Fum aruncat în ochii romanilor, cu scopul de a fi lăsat definitiv în pace. Jurnalul, în ciuda inevitabilului caracter repetitiv, strâns legat de caracterul epistolar, reușește în tentativa de a ne dărui un portret inedit și de neuitat al poetului. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de Dante. Ovidiu e important și pentru că e primul care scrie în limba «barbară» a geților, dovedindu-se, prin urmare, ca să zicem așa, a fi primul poet valah. Asta datează de atunci de când el, aflat în exil la Tomis, în Pontul Euxin, a compus Epistolele și Tristele...” Și iată-ne, prin urmare, astăzi, ajunși la recentul Jurnal. Dacă cel al lui Dracula reevocă, să spunem așa, figura „istorică” a lui Vlad al III-lea, bazându-se pe descoperirea, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
făcea pe vremuri Alianța Civică, dar mult mai extins. Anul trecut au fost peste un milion de oameni care au vizitat pagina romaniacurata.ro1 Mulți dintre ei nu sunt doar cititori, ci își aduc contribuția, scriu pe site. Vin, dau ponturi. Le spui : „Gata ! Toată lumea cere rapoartele de activitate ale primarului !“. Anul trecut am publicat o hartă pe care arătam în ce localități știm ce se întâmplă și în ce localități nu știm. A sunat un om din Brăila și a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și Încă alte multe imaginate În delirul meu și sub descântecul de neînvins al mării, priviți, vă rog, acum, la această simplă și biată inimă de femeie din mahalalele noroioase ale Constanței, Aurica, cu nume schim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Așa mi-a fost scris!", că "Așa mi-a fost ursita!"... Oare nu ne ascundem după prun? Oare "Destinul Soarta" nu-i țapul ispășitor în cârca căruia aruncăm toate neputințele, greșelile, înfrângerile noastre? Ne spălăm pe mâini ca Pilat din Pont și o arătăm cu degetul: "Nu eu! Ea! Ea e de vină! Soarta!"... Ba, încă, îl amestecăm și pe Dumnezeu cu "Voia Sa" în ciorba afacerilor noastre, de parcă El, acolo Sus, n-ar avea altă treabă decât să ne caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noastre, spre a-ți da seama, dintr-o singură ochire, că România însăși este Dunărea, este constituită din ea, sau, și mai exact, că este Dunăre, în primul rând; în zona dunăreană, la adăpostul Munților Carpați și cu respirație spre Pontul Euxin, ni s-a oferit, pentru geneza noastră, leagănul ideal (dar și râvnit de alții), în care s-a format și subzistă încă neamul românesc constituind suportul sursă și adăpost, pentru români; cum magistral a spus-o savantul naturalist Grigore
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
șefie de cabinet, însurătoare profitabilă, prefectură, deputăție, carieră diplomatică etc. E drept că, dacă în privința șefiei de cabinet, Pirgu, bizuindu-se pe sprijinul lui Pașadia, a mizat greșit, căci acesta a avut grijă să-l „lucreze”, în rest, prin alte „ponturi”, a izbutit cât se poate de bine după primul război mondial : „(Pașadia) a avut norocul să moară înainte de (...) a-l vedea pe Pirgu însuși de mai mult de zece ori milionar, însurat cu zestre și despărțit cu filodormă, pe Pirgu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mic cinic și un „pontagiu” fără noroc. Publicarea acestor scrisori a stârnit, cu destul de puține excepții, dezamăgire la mulți „mateini” și indignare morală la cei cu principii austere. Ce lipsă de idealuri înalte, ce lipsă de preocupări intelectuale ! Singura preocupare : „ponturile”, „filoanele”, îmbogățirea grabnică și, cum se spune în drept, „fără justă cauză” (formula este aici folosită impropriu, în drept înseamnă altceva). „A da lovitura”, iată idealul tânărului epistolier ; soluția cea mai bună îi pare căsătoria cu o femeie bogată, oricât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de bancă, Popescu Denisa, care, la un moment dat, mi a spus, înroșindu-se, ce înseamnă CFR citit de la stînga la drepta, apoi invers și iarăși de la stînga la dreapta : „Carol Fute Regina, Regina Face Copii, Copiii Fac Rele“. Acest pont pe care mi l-a vîndut nu m-a făcut însă să mă îndrăgostesc de ea. De curînd, am primit un e-mail de la Denisa, care m-a găsit cu ajutorul site-ului colegi.ro. Subiect: nostalgii... Hi! ma bucur sa ne
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de lângă ape și cel de la câmpie (...). Rugina nu va roade slova ta. Vei pluti peste Styx." Îndată după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu le mușcă (...). De mult M. Sadoveanu nu mai era nici tânăr, nici vârstnic, nici bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Kura pe un pod de piatră, ca să vedem mănăstirea Mțheta, însoțitorul nostru Alexandru Nicolaievici (arhitect gruzin) ne-a atras luarea aminte că se mai găsesc acolo urmele unui pod pe care l-a construit Pompei în războiul cu Mitridate regele Pontului, ca să-l urmărească în retragerea-i spre Armenia. În dimineața aceasta de Duminică am fost la un muzeu istoric, unde am văzut tezaurul de monumente religioase. Icoane cu înveliș de metal, smalțuri, podoabe diverse etc. începând din al cincilea secol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
face cu putință o apropiere. S-a creat și o frumoasă radă a portului. Orașul ridică în terase fel de fel de clădiri destinate odihnei oamenilor muncii. Care de care mai frumoase, cu ferestrele și terasele spre spectacolul grandios al Pontului Euxin. Toate instituțiile Uniunii Sovietice au aici palate. Am vizitat câteva: al colhoznicilor, al ministerului culturii, băile de sulf. Un teatru în aer liber, unde am văzut un spectacol de cântece. Teatrul de dramă și comedie, într-un peristil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre Eforie, s-a stârnic brusc furtună, care a devenit curând memorabilă; când am ajuns la Eforie și am coborât, mă puteam sprijini în ea cu spatele. A urmat o noapte în care s-au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă în prăpastia apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Vinificație și Produse Spirtoase. Numai zîmbete, directorii lor țin bățoși de coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome de Onoare”. A premia tocmai asemenea unități, cînd cei mai mulți dintre noi resimt penuria alimentară, mi se pare indecent, curată sfidare! *„și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr însul, de-i era și lui lehamite cîteodată să se mai întîlnească cu cineva să-l mai stîrnească la vorbă”. La fel ca și lui Popa Duhu, personajul lui Creangă, mi se întîmplă și mie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]