1,055 matches
-
am fost egoistă. Te simți bine? Da, sunt bine. E o zonă cu toalete puțin mai În față. Nu stau mai mult de două minute. Când opriră, Începuse să plouă mărunt. Ruby insistă să-i ia lui Ronnie umbrela din portbagaj. I-o ținu până să iasa din mașină deasupra portierei. În vreme ce Ronnie se Îndrepta spre closet, Ruby se duse spre locul pasagerului din față. Era cât pe-aci să intre Înapoi În mașină, când văzu prețioasa ei listă de la Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
împreună cu el într-o veche Dyane cu scaunele încălzite și ne-am dus la mașina mea. Trebuiau înlocuite pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care mi-o dăduse alcoolul coincidea însă cu o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă. Împrăștiam sistematic, peste tot, cărți, chiloți, resturi de mâncare. Îmi plăcea să violez locurile modeste pe care mama le păstra dichisite toată iarna. Iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt sigur de ceea ce fac. O las pe Italia în fața blocului ocupat abuziv, îi iau mâna și i-o sărut. Mă grăbesc să mă despart de ea, poate că își dă seama. Sunt amabil, cobor să-i dau geamantanul din portbagaj, dar atunci când dispare după colț, înghițită de mirosul urât din jur, mă simt ușurat. Nu mai rămân nici un minut. Dimineața, locul acela mi se pare îngrozitor. Mă duc direct la spital, mă cufund în meseria mea cu precizie. Asistenta instrumentistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
observat că era neobișnuit de nesigură pe tocuri. Slăbiciunea părea să-i pornească din piept, care era curbat și ușor împins înainte, în afara liniei corecte a corpului, ca și cum ar fi încercat să anticipeze ceva, o frică poate. Am pus în portbagaj cele două sacoșe, apoi m-am întors către Italia, oprită pe cealaltă parte a străzii. Am luat geamantanul pe care insistase să-l ducă singură și care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oprită pe cealaltă parte a străzii. Am luat geamantanul pe care insistase să-l ducă singură și care acum era lângă picioarele ei. Nu s-a mișcat, m-a lăsat să-l iau. A stat să mă privească în timp ce închideam portbagajul. Când s-a urcat în mașină, când s-a aplecat să intre, i-am văzut chipul crispându-se într-o expresie încruntată, ca și cum ar fi simțit o durere nemeritată. — Ce ai? — Nimic. Dar ceva mai târziu, în timp ce conduceam, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Îmi bandajau mâinile, o făcea o fată cu o șuviță de păr roșcat care îi atârna pe fața aplecată. Venise medicul legaist, completase un formular și plecase. Ea nu fusese încă îmbrăcată, trebuia s-o îmbrac, hainele se aflau în portbagajul mașinii mele. Nu eram soțul ei, nu eram rudă, nu eram nimeni. Fata care mă doctoricea avea asupra corpului Italiei aceleași drepturi ca și mine, nici mai mult, nici mai puțin. Și-a ridicat capul, și-a tras după urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și căutasem. Nu te mai gândi, îmi spuneam, ia ce găsești și pleacă. Morții sunt îmbrăcați de două persoane, dar eu am vrut s-o fac singur. Când asistenta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care era tatăl meu, avea ceva străin mie, dar comun cu țăranii. Spunea că ar trebui să ne ocupăm cu timpul și de agricultură, dar o spunea cu regret, de parcă ceva s-ar fi pierdut definitiv, iar eu luam din portbagajul automobilului o adăpătoare de fier, mare cât o oală de supă. Una din astea avea să fie prinsă în șuruburi în grajd pentru fiecare cap de vită. Când vaca avea să-și aplece capul ca să se adape, apăsa automat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Bună dimineața...! Bună dimineața...! Gata cu totul? a întrebat Ilinca de cum i-a văzut. Bună dimineața! Gata suntem, fetelor! a răspuns Mia zâmbind. Ionuț se apropiase de Maria și vorbeau în șoaptă. La chemarea doamnei Mia au dus rucsacurile la portbagaj. Mamele le-au aranjat împreună cu ale lor și copii s-au urcat în mașină. Au ocupat canapeaua din spate. Mia s-a urcat la volan și Ilinca pe scaunul din dreapta. În timp ce șușoteau, numai ei știind ce, Ionuț se apropie mult
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pregătite de mamele lor. Aveau poftă, nu glumă. Alergarea și aerul curat le făcuse poftă de mâncare. După ce au terminat, au strâns cu toții resturile și au făcut curat. Toate hârtiile și resturile le-au adunat și le-au pus în portbagaj. Le duceau la tomberon la întoarcere. De ce atâta grijă cu resturile astea, mămico? a întrebat Maria. Dar, ce? Tu nu știi? a sărit Ionuț cu gura. Dacă toți oamenii veniți la iarbă verde ar arunca gunoaiele... Ehe! Se strică aerul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fața locului. Sid Îl Întîmpină cu banii Întinși. Fata stă În Întuneric și belește ochii la pomul de Crăciun. Ușa pare cam șubredă. Jack Își scoase din toc pistolul din dotare. — Zi-le băieților să pună pileala la mine În portbagaj. Vrei să ai Grauman’s pe fundal? Ah, ce-mi place! Jackie, ești cel mai tare din Vestul Sălbatic! Jack Îl măsură din cap pînă-n picioare: slab și prăpădit, de o vîrstă incertă, undeva Între treizeci și cinci și cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
crezi că...? — N-am făcut nici o infracțiune! Pe dracu’ n-ai făcut! Unde e mașina? Nu spun! Unde-s puștile? N-am... nu știu! — Unde-i mașina? Nu spun! Ed bătu darabana În masă. — De ce, Ray? Nu cumva ai prin portbagaj niște pușcoace și niște mănuși de cauciuc? Ai portmoneuri și poșete și sînge Împrăștiat pe scaune? Ascultă-mă bine, jigodie tîmpită! Eu Încerc să te scap de camera de gazare, cum au scăpat amicii tăi, care sînt Încă minori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
jur, redusă la tăcere de uimire, dar și de o teamă ciudată, neobișnuită. Își dădea seama că Roddy reușise s-o atragă într-o situație de bizară izolare și vulnerabilitate și începu să tremure. Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul al doilea și ceva ce se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de kilometri. Acest incident, deși e periculos, nu ne poate privi. — Ba mă tem că da. Noi credem că vehiculul cu care a evadat e același care a adus-o aici pe domnișoara Winshaw. Vicleanul s-a ascuns probabil în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie pe aici un nebun ucigaș? — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul roz, altul verde. Erau ale copiilor, Viv știa asta - pe limbă le simțea rugoase, În locul În care fuseseră mușcate și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inimă străpunsă de o săgeată. Dar după ce azvîrli ciobul, se uită la ceas. — Cred c-ar fi bine s-o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo unde fusese pledul era un pătrat de iarbă turtită. Era păcat, Într-un loc atît de frumos: călcă peste el, Îndreptînd iarba cu picioarele. În tot acest timp, mașina stătuse În soare. Ea se urcă și aproape că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
istorie care au avut o puternică latură feminină. 18.09: Ne ia cel puțin două ore să Încărcăm mașina pentru călătoria către nord, la socrii mei. În prima oră, Richard alcătuiește un drăguț puzzle format din lucruri pentru bebeluș, În portbagajul mașinii. (Ludovic al XIV-lea călătorea cu mai puține bagaje decât Ben.) Apoi vine momentul când trebuie să găsească cheia de la cutia de bagaje, care stă ca o barcă Întoarsă cu burta-n sus pe capota mașinii noastre. „Unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o oaie, un hipopotam Îmbrăcat În tutu, un urs marsupial care e o dublură bizară a lui Roy Hattersley 1. Suzetele lui Ben (a se ascunde cu orice preț de părinții lui Richard). Hamsterul, supriza pentru Emily, e ascuns În portbagaj. Fixați cu nenumărate centuri de scaunele lor speciale din spate ca niște cosmonauți care așteaptă lansarea, Emily și Ben se ciondănesc În voia lor până când ajung la luptă corp la corp. Într-un moment de slăbiciune (oare am eu vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Abelhammer, mi-am dat seama cât de mult mă bazez pe el ca supapă; lipsită de semnele lui de atenție liniștitoare, eram pe cale să explodez. Joi, Într-o parcare, catedrala St David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în care va fi specificată succesiunea tuturor operațiilor, obiectele găsite, cu mențiunea unor caracteristici de identificare, precum și mențiuni cu privire la eventualele obiecte ridicate sau obiecții ale participanților. 4. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuțioasă a interiorului acestora, inclusiv a portbagajului și a încărcăturii, a actelor de identitate a călătorilor sau a bagajelor pe care aceștia le au asupra lor. Controlul vehiculelor se poate efectua fără autorizarea vreunui magistrat, situație admisă și în legislația internațională la care România este parte. Astfel
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
În piața centrală a complexului. Parcare lîngă parcare Înconjurau un mall căptușit cu magazine și restaurante; acolo am arătat cu degetul, surprins, spre primii pietoni Întîlniți de cînd intrasem În complex, care-și mutau cumpărăturile din cărucioarele de supermarket În portbagajele mașinilor. La sud de piață se vedea un port de ambarcațiuni Înțesat de iahturi și șalupe amarate laolaltă ca o flotă retrasă din serviciul activ. Un canal de acces lega portul de mare pe sub un pod În consolă care susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
comerciale care se țineau de coada lui, gata să-i Îmbie pe băștinașii docili cu arme și mărgele, cu paiete și ieftinătăți sclipicioase. De data asta Însă, o marfă de alt soi aștepta să fie livrată. Tinerii nemți ridicară din portbagajul Mercedesului o casă de marcat computerizată. Elizabeth Shand Își Întrerupse t HYPERLINK "http://www.gardener.ro/shop/view.php?prod=11921167" ête-à-tête-ul cu Hennessy și-mi făcu semn să mă apropii. În pofida arșiței, pe machiajul ei imaculat nu se Întrezărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-am comentat nimic În timp ce-și aduna prada Într-un morman tot mai mare pe bancheta din spate a Citroënului. Cam pe la a șasea vilă, una dintre cele mai vechi proprietăți de pe bulevardul central nord-sud, am descoperit În portbagaj o pătură, pe care i-am ținut-o lui Crawford, cînd s-a Întors din tufișuri, ca să Înfășoare În ea vasul Ming pe care-l ducea sub un braț și suportul din lemn de trandafir de sub celălalt. El m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar să presupunem că poliția nu face nimic și eu pătrund iar prin efracție, de data asta furîndu-ți ceva ce prețuiești cu adevărat. Atunci Începi să te gîndești la Încuietori mai eficiente și la o cameră video. — Și? (Am deschis portbagajul Porsche-ului ca să pună acolo și casetofonul.) Ne-am Întors de unde-am plecat. Eu Îmi văd iar de programele mele prin satelit și de somnul meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]