1,339 matches
-
o căsuță modestă și cochetă. Care se pierde printre pomii și salcâmii încă în floare. Casa este împrejmuită, împreună cu ogradă unde locuiește un covor consistent de iarbă, de un gard de scândură de aceeași culoare ca și iarba. Deschid o portiță de fier forjat. Culoarea, bineînțeles, tot verde. Deci, liber, pot înainta! Dar! Un câine, rău (!) îți avertizează, printr-un lătrat scurt, stăpâna. Un intrus vrea să tulbure apele.Prezentului. Sau, poate , ale trecutului ? Cine știe ?! Coordonate temporale Un intrus, care
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347265_a_348594]
-
Cu cerebralii udemeriști! Udreniana visează cai verzi pe pereți și își apără, cu înverșunare, frunza! Cea de un milion de euro. Pe sor-sa, identică, dar de 4 euro n-o bagă în seamă! Aleșii, intrați pe toate ușile și portițele, se pregătesc de noi confruntări democratice! În aceeași anvelopă salarială!?! Între timp, pleacă, spre alte zări, cei care ne-au umplut sufletele de bucurie de-a lungul anilor. După dealuri nu se întrevede nimic bun. Constat că scena se umple
NICI MAYAŞII NU MAI SUNT CE-AU FOST...! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348833_a_350162]
-
de-al doilea pod, umbrită de doi duzi înalți, cu intrarea dinspre stradă închisă. În timp, a aflat că pe vremuri, bunicul încercase să țină acolo, în camerele dinspre stradă, o prăvălie. Acum, ușa era zăvorâtă cu un lacăt si portița scundă de la intrare era închisă. Gardul dinspre curtea propriu-zisă, înalt, nu permitea privirilor să vadă prin el. O alee străjuită de flori care creșteau mai greu la umbra bolții de viță de vie ce o acoperea, conducea către cele două
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
să-i lingă umilă degetele umflate din cauza valizei de lemn, în care adusese și el ce putuse: ceva de-ale gurii, câteva vechituri, și nu mare i-ar fi fost mirarea ca s-o vadă cum plânge... drăguța de ea. Portița de la tindă era dechisă. O legase Leana cu o sfoară să n-o-nchidă vântul și să facă zgomot în plină noapte. A pășit în tindă în vârful picioarelor, ca să nu fie auzit de Leana. A pus valiza lângă ușă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
câine nu te îndurai să-l dai afară din tindă, Andrei a avut noroc să nu fie văzut de nimeni. Când s-a întors înapoi, s-a strecurat prin livada de pomi, a trecut pârlezul din fundul curții, a tras portița după el și a legat-o cu o sârmă pe care a găsit-o agățată de ulucă. A stat cu Leana în casă toată ziua. Se priveau îngroziți, și nu și-au vorbit absolut nimic. Când s-a întunecat de-
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
sale E târziu - îi spun copacii o poveste neștiută Vântul a tăcut iar somnul a cuprins nespusa jale... Se făcea că-i dimineață și că fata le vorbea Florilor din grădinița casei cum făcea de fel Când o strigă la portiță sol frumos care-i zâmbea Aducându-i vestea bună că-i chemată la castel O văzuseră pesemne cei trimiși în lumea toată De-mpărat ca să-i găsească noră fără de pereche Frumusețe crudă, rară și la suflet nepătată Din a cărei
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
viitoarele hăinuțe, ciorăpei și căciulite pentru nepoței. Meritorie este încercarea autoarei de a oferi copilașilor, în Prag de Nastere Sfântă, asemenea giuvaeruri lirice! Totul e feerie aici, de la portretul Doamnei Iarnă: “Alb anotimp”: Iarnă, mare ștrengărită,/ A iesit azi la portița/ Cu unelte speciale/ A pictat totul, în cale.// A-nceput c-o tușa fină/ Pentru rază de lumină,/ Apoi una și mai groasă,/ Pe la fiecare casă.// Cumpănă de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în
PASTEL DE BORANGIC (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345062_a_346391]
-
note sunt acestea, idioato?”/ Dar nu pe fată, ci pe-nvățătoare! Oportunism Manuela Miga / Lampa-n fereastră / și George nu mai vine -/ e bun și Gică Vasile Larco - Moment prielnic / Abil e-oportunistul care / Găsește, uneori pe-alese,/ Și în portița de scăpare / O cheie-a marilor succese! Soarta intelectualului Șerban Codrin / Academia scoate / un post la concurs -/ paznic de noapte Dan Norea - Carteziană / Profesorul, filozofând,/ Ne spune, cu un zâmbet trist,/ Că are-n viață doar un gând:/ “Eu meditez
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
Florin a apărut pe facebook în dimineți în care ea încerca să umple timpul petrecut la căpătâiul mamei ei bolnave. Ultima parte a vieții ei de până atunci se compunea dintr-un șir lung de eșecuri, pe toate planurile, fără portiță de rezolvare. Divorțase și rămăsese cu doi copii. Copilul ei de carne, cum îi plăcea să-i spună, o tachina dulce. Cel de suflet, pe care îl înfiase în timpul căsătoriei, încerca să-i mângâie viața cu bunătatea lui. Bătrâna uitase
O ZBATERE DE ARIPĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375935_a_377264]
-
s-o tragi catre tine, să iei cu încredere ce-ți aparține!! Dacă știi să te ridici ori de cîte ori cazi, dacă ști să zîmbești atunci cînd sufletul îți plînge, să privești înainte cu încredere și cu speranță atunci portița succesului îți este deschisă. În ceea ce privește întrebarea cu... dacă bărbații pot fi și ei o muză pentru femei? Da sunt, măcar una oarecare... :)) Pot să confirm că cele mai reușite scrieri sunt cele care au un bărbat ca inspirație. Mulțumesc pentru
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
Florin a apărut pe facebook în dimineți în care ea încerca să umple timpul petrecut la căpătâiul mamei ei bolnave. Ultima parte a vieții ei de până atunci se compunea dintr-un șir lung de eșecuri, pe toate planurile, fără portiță de rezolvare. Divorțase și rămăsese cu doi copii. Copilul ei de carne, cum îi plăcea să-i spună, o tachina dulce. Cel de suflet, pe care îl înfiase în timpul căsătoriei, încerca să-i mângâie viața cu bunătatea lui. Bătrâna uitase
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Florin a apărut pe facebook în dimineți în care ea încerca să umple timpul petrecut la căpătâiul mamei ei bolnave. Ultima parte a vieții ei de până atunci se compunea dintr-un șir lung de eșecuri, pe toate planurile, fără portiță de rezolvare.Divorțase și rămăsese cu doi copii. Copilul ei de carne, cum îi plăcea să-i spună, o tachina dulce. Cel de suflet, pe care îl înfiase în timpul căsătoriei, încerca să-i mângâie viața cu bunătatea lui. Bătrâna uitase
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
singuratic fulguiește. Ascultă vântul când poveste-i spune și-n ritual creștin se-adeverește. Povestea topește zăpada-n sânge, când fără prihană se naște Viață. Iar Nașterea pe moarte o învinge, Crezul să pună izbândă-n speranță. Eu am deschis portiță sufletească, Lumina sacră s-aducă harul sfânt. Să-mi aprindă credință strămoșească. Să ningă cu daruri sfinte pe Pământ. Fereastră de lumină-i Sărbătoatea Nașterii Domnului, să creștinească pe cei ce-așteaptă binecuvântarea. Germenele credinței să rodească. © Maria Filipoiu Din
POVESTE DE CRĂCIUN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376745_a_378074]
-
încheie de Sfântul Ioan cu „Iordanul”. Repertoriul cântecelor cu ocazia Nașterii Domnului este în funcție de ora din noapte, dar și de gospodăria la care se colindă. Amintim câteva dintre acestea: - colind de fereastră: „Scoală, scoală, domn îl bun”, „Sub umbriță de portiță”, „ Dinaintea-cestor case” , „Dormiți domn bun, nu dormiți” etc. - colind de intrare în casă: „Ce te, domn bun veselești?” etc. - colind de masă: „Dinaintea acestor case”, „De astă seară-i, seară mare”, „Sub cel roșu curcubeu”, „Colea jos, Doamne, mai jos
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]
-
răsare” etc. Într-un subcapitol sunt preluate - cu acordul autorului, profesor Ion Piloiu - începutul melodiei la câteva colinde (cu notele pe portativ) din lucrarea acestuia „Florile dalbe”, printre care amintim: „Scoală, domn bun, nu dormire”, „Dinaintea-cestor case”, „Subt umbriță de portiță”, „Colea-n jos pe valen-n jos”, „Cerbul runcului” etc. În partea a II-a a lucrării „Brezoi, Oraș în Țara Loviștei - vatră de colinde și legende”, monograful Gh. Efrim preia din diferite izvoare o serie de legende ale așezării brezoiene
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]
-
e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-a te-apropia de soare, Să ai totul la picioare, Să privești fără de frică Lumea-n jos, cât e de mică?” Se întreabă-n gând Culiță, Rezemat de o portiță ... Referință Bibliografică: CULIȚĂ ȘI GĂINA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1664, Anul V, 22 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372619_a_373948]
-
fată continua să-și ducă existența prin lume simplă și foarte puțin cunoscută. Ceva avea să o scoată din anonimat, o grădiniță pe unde din când în când se strecura un căluț năstrușnic, ce obișnuia să se strecoare printr-o portiță în ascunsă grădiniță. Aici căluțul murg obișnuia să pască în voie prinzând momente de satisfacție deplină. Într-o incursiune a fost atras de mirosul de trifoi și nu a făcut nici o deosebire între trifoiul obișnuit și cel cu patru cu
GRĂDINIŢA BĂLĂIOAREI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372621_a_373950]
-
anunță „patronii” aceștia caută să o încurce ca să nu plece la noul serviciu, refuzând plata ultimului salariu. Însă, Dorina trece și peste această ultimă șicană, plecând din iadul în care a fost chinuită aproape trei luni și astfel lasă o portiță pentru continuarea acestui roman într-un posibil volum doi al „Cutiei Pandorei”. Acesta este romanul cu dezvăluiri năucitoare ale relațiilor dintre angajatorii italieni și angajații români din Italia. Evident, autoarea nu generalizează acest tip de relații ca fiind specific pentru
STAREA DE SCLAVIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372262_a_373591]
-
plăcută a verii și acum iată-ne în prag de iarnă, cu sufletele tânjind după încă o zi în care să ne minunăm de frumusețea ce ne înconjoară... Avem...încă avem o toamnă care ne îndeamnă la melancolie...care deschide portițe de mult uitate ale sufletului iar noi...unii dintre noi...privim cu uimire înlăuntru nostru și descoperim acolo un om ascuns, un om care știe încă să se bucure de culorile minunate cu care natura s-a îmbrăcat în această
IATĂ...MAI TRECE O TOAMNĂ PESTE NOI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371650_a_372979]
-
găsesc chiar eu soluția. Fără nici un efort, îmi aminteam în amănunt tot visul și toată oroarea ce pusese stăpânire pe mine treptat, de la început și până în final, când simțisem că explodez sub presiunea ei, fiindcă nu reușisem să găsesc o portiță de scăpare pentru a fugi cât mai departe, pierzându-mă în neantul singurătății, în care să-mi regăsesc pacea interioară. Fusese o înlănțuire de imagini ciudată, încă din start mă încercase o neliniște tulburătoare, deoarece eram singură într-un loc
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > LUI EMINESCU Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu mi-ai deschis portița către poezie, Însă ar fi o blasfemie, să mă numesc poet, Și-aș vrea, ca mintea mea, fărâma ta să fie, Iar versul meu umil, să curgă in torent. Pe urma ta m-aș pierde-n codru Și m-aș
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
final să reapară cuplul Angela-Chuck, finalul romanului rămânând deschis unei noi posibile aventuri. (GHEORGHE A. STROIA) COLECȚIA JURNAL ***1 NICHOLAS BUDA (New York, SUA) - ZIARIST LA NEW YORK (interviuri, A manșetat, 244 pagini) Imigrând în America, autorul a lăsat totuși o portiță deschisă spre țara sa natală. Sentimental, acesta nu a părăsit România niciodată, urmărind cu vădit interes modul în care evoluează situația economică, politică, religioasă și culturală din țară. Nu de puține ori însă în articolele sale, Nicholas Buda s-a
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un nufăr, nu uita că mi-e frică, nu mai pot să te-nfrunt!”; „La Gura Portiței păsări de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
bine, Precum înțelepții vremii, cușmele pe spate date, Privegheaza- n contemplare ce a mai rămas din sate. Câinii latră pe la porți ca sa intre nu să iasă, Veșnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă, Caii veștezi se anină de portițe scârtâinde, Oamenii incovoiați de gânduri nu mai au vătrai în tinde, Stau căpițele de vorbă, nu sunt poale nu sunt ii, Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii, Însa-n vorba lor de veacuri ele știu că
STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378800_a_380129]