1,462 matches
-
prins În canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o impresie execrabilă când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mă zgâlțâiau... Și, vrând să traversez strada, m-am împiedicat de marginea unui trotuar și am dat din mâini ca un dansator pe sârmă. O mașină a frânat, evitându-mă în ultima clipă. Am simțit cum mi se freacă scurt portiera de mână. Șoferul s-a obosit să coboare geamul și mi-a trântit o înjurătură. Îl vedeam strâmbându-se, dar vorbele lui ajungeau la mine cu o ciudată încetineală pufoasă. În aceeași clipă, un gând m-a uimit prin simplitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
magic plin de comori pentru copii. Mini-manechinele poartă hăinuțe splendide pentru copii, un pătuț de copil are forma unui Cadillac din anii cincizeci, o roată Ferris În miniatură se Învîrtește Întruna... — Uau! zic, cu respirația tăiată și degetele pe mînerul portierei. Mă Întreb dacă roata aia Ferris o fi de vînzare! Pa, Luke, ne vedem mai tîrziu... SÎnt deja la jumătatea drumului spre ușa magazinului, cînd Îl aud pe Luke strigîndu-mă: — Stai! Mă Întorc și-i citesc pe chip o ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ca să nu-l vadă nimeni. Totul e cît se poate de logic... — Păpușă! Ca prin ceață, Îmi dau seama că taximetristul mi se adresează. — Da? Îngaim. — Vrei să stai aici și să aștepți? Nu! Înșfac coșul de picnic și dau portiera de perete. — Vă mulțumesc. De aici... mă descurc și singură. Vă mulțumesc foarte mult. — Nu prea ești obișnuită cu jocu’ ăsta, așa-i, păpușă? Nu prea, recunosc. Dacă mai ai nevoie de ajutor... Se caută În buzunar și scoate o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Danny din senin. O mocha latte. Fără să clipească măcar, Carla vorbește iar În cască. — Bună, Travis. Carla sînt, zice. Oprește, te rog, la Starbucks. Repet, Starbucks. Treizeci de secunde mai tîrziu, limuzina oprește În față la Starbucks. Carla deschide portiera. — Doar un mocha latte? zice. — Îhîm, spune Danny, Întinzîndu-se leneș. — Stan, tu vrei ceva? se uită Carla la bodyguard, care e povîrnit În scaun, conectat la iPod. — Ha? deschide ochii. A, da, Starbucks. Ia-mi un cappuccino, te rog. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mocha latte? zice. — Îhîm, spune Danny, Întinzîndu-se leneș. — Stan, tu vrei ceva? se uită Carla la bodyguard, care e povîrnit În scaun, conectat la iPod. — Ha? deschide ochii. A, da, Starbucks. Ia-mi un cappuccino, te rog. Cu multă spumă. Portiera se Închide și mă Întorc spre Danny, uluită. Așa e tot timpul, are oameni care stau după fundul lui nonstop? — Danny... — Îhm? Danny ridică ochii din Cosmo Girl, pe care tocmai o răsfoiește. Hei, ți-e frig? Că mie Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fixat asupra noastră? Cobor stresată treptele clădirii, cu ochii În toate direcțiile. În stînga mea aud un clic și Îmi ascund instinctiv fața cu mîna - pînă Îmi dau seama că nu e un aparat foto, ci o persoană care deschide portiera automobilului personal. — Ce-i, draga mea? Luke mă privește amuzat. Pe lîngă noi trece poștașul, și Îi arunc o privire suspicioasă. E chiar poștașul? A, da. El e. Grăbesc pasul spre Luke. — Ok, hai să intrăm În mașină. Acum. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
da, spune Dave Sharpness, Încuviințînd, de parcă aceasta ar fi o idee genială, propusă chiar de el. S-a-nțeles. Pornesc cu pași Împleticiți spre capătul străzii și opresc un taxi. Acesta se oprește pufăind și mă așez agățîndu-mă de mînerul portierei, incapabilă să mă relaxez pînă nu ieșim din West Ruislip. Abia dacă pot să suport să mă uit la dosarul de carton aflat În poala mea, ca un secret vinovat și oribil. Deși, dacă stau să mă gîndesc, e probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în 1985. Într-o seară, pe când se întorcea acasă, iar soția lui se afla la volan, suspectând că este urmărit de FBI, Howard i-a cerut soției să vireze brusc într-o intersecție întunecoasă; imediat după viraj, acesta a deschis portiera din dreapta și s-a aruncat afară. În același timp, soția lui Howard a umflat o păpușă în locul lui, făcând să pară de la distanță că Howard încă se mai afla în mașină. Ea a mers acasă, a intrat în garaj și
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
anunțând o serie de întâmplări pline de tensiune: Când l-am întâlnit prima oară pe Terry Lennox, era beat mort într-un Rolls-Royce Silver Wraith în fața barului The Dancers. Paznicul îi scosese mașina de la parcare și era silit să țină portiera deschisă deoarece piciorul stâng al lui Terry Lennox se bălăbănea în afară de parcă individul ar fi uitat că mai avea și așa ceva. Părea tinerel, atâta doar că părul îi era albicios ca oasele bine uscate. Se vedea după el că era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
le apucau de talie, le strângeau, le pipăiau. Unul din ei își înălță în aer perechea, iar rochia ridicată dezvălui niște coapse foarte pline, de o impudoare sănătoasă și agresivă. Omul de viață care-i conducea izbi cu pumnul în portiera unei mașini mari, Mercedes, de unde se ivi un bărbat somnoros, șoferul sau bodyguardul, care-i întinse un aparat de fotografiat. Era în bucuria lor de a trăi ceva fără îndoială legitim și totodată obscen. Nu izbuteam să delimitez cele două
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau, cum spunea Șah, „pur și simplu“ să-l ucid? Un pistol cu amortizor, o hartă a Floridei acoperind mâna înarmată, un aer de turist care s-a rătăcit, Vinner, deja instalat în mașina lui, acceptă să-l ajute, deschide portiera, se apleacă spre hartă: „Yes, you're on the right road...“, și, dând capul pe spate, rămâne înțepenit pe scaun, blochez dispozitivul de închidere a ușii, împing portiera, are probabil geamuri fumurii... A existat, în cursul acelei nopți albe, o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rătăcit, Vinner, deja instalat în mașina lui, acceptă să-l ajute, deschide portiera, se apleacă spre hartă: „Yes, you're on the right road...“, și, dând capul pe spate, rămâne înțepenit pe scaun, blochez dispozitivul de închidere a ușii, împing portiera, are probabil geamuri fumurii... A existat, în cursul acelei nopți albe, o oră în care rumegarea tuturor acestor răzbunări a dezvăluit dintr-odată un motiv ascuns, pe care mă străduiam să mi-l ascund mie însumi. Fiecare noapte are acest
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai ia niște bere. Am mai mers cu mașina cam o oră. Scheer a băut multe beri. Și eu am reușit să termin una sau două. Nu eram câtuși de puțin treaz și mi-era somn. M-am sprijinit de portiera mea, privind pe geam cu ochii tulburi. O mașină albă, lungă, trecu pe lângă noi. Șoferul se uită la mine, zâmbind, dar eu deja adormeam. La câtva timp după aceea, Scheer m-a trezit, scuturându-mă. ― Sunt prea dărâmat ca să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a deschis Încet. La volan era bărbatul de la restaurant, din ziua precedentă. ― Încotro? ― Spre California. Din nou zâmbetul acela. Ca o explozie. ― Păi, atunci azi e ziua ta norocoasă. Încolo merg și eu. Am ezitat o clipă. Apoi am deschis portiera din spate a mașinii imense și mi-am băgat geamantanul Înăuntru. În acel moment nu prea aveam de ales. DISFORIE SEXUALĂ ÎN SAN FRANCISCO Îl chema Bob Presto. Avea mâini moi, albe, durdulii, o față rotofeie și purta o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La prietenul tău? ― E bine oriunde. ― O să te duc În Haight. E cel mai potrivit loc când vrei să te orientezi. Am intrat În oraș și În cele din urmă Bob Presto a tras pe dreapta, iar eu am deschis portiera. ― Mulțumesc că m-ați luat, am spus. ― Sigur, sigur, spuse Presto. Îmi Întinse mâna. ― A, apropo, e Palo Alto. ― Poftim? ― Stanford e În Palo Alto. Ar trebui să ții minte asta dacă vrei să te creadă cineva că ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
efect -, Presto mă Întrebă: ― Ascultă, frate, ai unde să stai? ― Nu-ți face griji pentru mine. ― Pot să te Întreb ceva, Cal? Ce ești tu, până la urmă? Fără să-i răspund, m-am dat jos din mașină și am deschis portiera din spate ca să-mi iau geamantanul. Presto se răsuci În scaun, fapt ce reprezenta o manevră complicată pentru el. Vocea Îi era În continuare blândă, caldă, părintească. ― Haide. Sunt În branșă. Poate că pot să te ajut. Ești transsexual? ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decapotabilă. Cuplul instalat În față, cu părul vîlvoi și pielea bronzată, arăta În mod clar că venise din vacanță. Femeia și bărbatul discutară un moment, aplecați unul spre celălalt, apoi, după o sărutare scurtă, femeia coborî din mașină și trînti portiera, În timp ce Însoțitorul ei, rămas la volan, Își aprindea o țigară. Era brunet, cu trăsături bine conturate și sub tricoul cu guler se ghicea un corp de sportiv. Se uita la casă cu o privire lipsită de curiozitate, În timp ce polițistul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
câteva minute Înainte să duci sus biletul. — Bine, domnule Pélardeau. Omul ar fi dorit să mai spună ceva, căută cuvintele, nu găsi nimic și renunță. — Pe aici... Lecoeur Îi dădu instrucțiuni cu glas scăzut lui Dicelle, deja ud, și deschise portiera din spate. — Urcați. Industriașul se aplecă și urcă primul În mașină. — Veniți, șefule? Maigret Înțelegea că Lecoeur nu voia să-l lase pe Pélardeau singur În spate. Apoi o porni pe străzi unde oamenii fugeau de ploaie sau se adăposteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și se repede în partea mea că să mă ajute să ies. ― Asta, spune el arătând spre cafenea, poate că nu-ți va veni să crezi, dar este unul din locurile în care merită să mergi. De-acum, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o Închise la loc și-i trase piedica. Își dădu seama că-i tremură mâna. Se căută prin buzunare după alte cartușe și le pipăi pe cele prinse pe pieptul tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă că bătrânul și-a părăsit prada. Uitându-se pe celălalt mal al râului, Macomber zări deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcut. Foarte repede. Iar acum e și mai frumoasă ca înainte că, uite, am și spălat-o. Ce bine se bucură fetița. Bine! zice și Sorin. Amândoi o mângâie pe Tinuța lor cea dragă și vor s-o sărute: pe portiere, pe faruri, pe stopuri... Noroc că tata i-a oprit la timp, căci le trecuse prin cap să-i sărute Tinuței și roțile. Ce frumoasă e! Frumoasă! Altfel, nu se poate! întărește tata. Ați uitat? Astăzi o să plecăm la țară
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
le aducă ceva bunicilor și avea să plece iute înapoi. Lui Cuțulache nu i-a venit să creadă că Sorin și Sorina nu erau în mașină. S-a dus până aproape de automobil și, sprijinindu-și labele din față de mânerul unei portiere, s-a uitat în mașină. Așa era! Cei doi lipseau. Tata l-a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate și pipăiră tot spătarul. Forțară și dezlipiră interiorul portierelor. Pasagerii păreau gata fie să aibă o cădere nervoasă, fie s-o ia la sănătoasa. Și apoi, dintr-odată, li se spuse să se urce Înapoi. Unul dintre soldați mârâi ceva, iar șoferul se grăbi să pornească motorul. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare de orez fiert și una mai mică de ierburi din pădure. Micul dejun. Esmé și Rupert supravegheau scena cu priviri Înfometate și fețe nespălate. Bucătarii, bătrâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]