3,471 matches
-
PENTRU ATÎTA MOARTE! Păzitorul de capre În cele din urmă fiecare merită doar ceea ce înțelege. Să fi fost altădată - cum mi-a ghicit bătrîna doamnă Lenor - păzitor de capre în insula Patmos pe vremea cînd zeii curgeau ca planoarele ca porumbeii în Piața San Marc iar Homer nu apăruse încă în lume? Să fi fost într-o altă viață păstorul cel tînăr păzitor de capre în insula Patmos? Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Doina Cetea Lulu de Cluj Lulu hoinărea pe străzi Scuturându-și mânecile hainelor largi și lungi Asemenea vântului de primăvară Stârnind praful și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
nimănui durerea din piept nici mărăcinii noi rana o acoperim cu solzișori și pășim surîzînd glonțul de-oțel ne intră drept în inimă ca blestemul și nu: nu-l extragem nicicînd și îi spunem destin noi adunăm în gușă ca porumbelul tot ce face din viață iad și-apoi poc și-apoi poc Pentru că noi avem soluție la orice: marea Ea ne primește oricînd la orice vîrstă singuri goi ea ne leagănă și ne ostoiește cu burta-n sus și grei
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
de spermanțet, rugă perpetuă pentru nuferii tăi obosiți. Odă Contur albastru, crin stratificat, mortar de stele intersectându-mi gândul, la cumpănă de îngeri adunat un timp intermitent prin ochi curgându-l... Rotație Pe via Adige, stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea interioară. Ultima rază trece de colțul blocului. Simt cum lipsește încă o bucată din inimă. Sinestezie Inima ta ce apune încet, roșu și alb pe cerul de iarnă. Status poeticus De uimire, efebii-și iau sânge. Tăgadă Gândul
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
ambreiajul automobilelor! Îmi lipsește această natură artificială, cum uneori îmi lipsește natura cu zumzetul albinelor, fiorul frunzelor și tim-tamul ploilor! Și-mi lipsești, uneori, chiar Tu, iubita mea vorbă de vânt amoreic! Ești nervos Ești nervos, pășești apăsat, furtunos. Un porumbel ce-și mânca firimiturile de pâine de pe trotuar și-a luat zborul din fața ta... Parcă ai alungat o viață! Parcă ai alungat dincolo o viață! Poezia Poezia este poezie dacă se joacă de trei ori : cu sinele cu tinele cu
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
păr și mucurile de țigări adunate de pe străzi, duceam într-o parte și alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște arhangheli luminoși
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
a timpului prezent, a momentului de după destrămarea visului: Pe o șosea specific balcanică/ Bicicleta van Gogh/ (made Marcel Tolcea)/ se înâlnește cu Motoreta Magritte/ (made Petre Stoica)/ una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată/ cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
considerat ,de-al nostru". Zadarnică e arta fugii (1991; Premiul Uniunii Scriitorilor), Nunțile necesare (1992; Premiul Academiei Române), Roman de citit în tren, Un român la Paris și Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite (1993), Cuvântul nisiparniță (1994), Hotel Europa (1996), Porumbelul zboară (1997), Călătorie neizbutită (1998), Pont des Arts (1999), Războiul literaturii încă nu s-a încheiat (2000), Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), Destin cu Popești (2001), Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț (2003) sunt numai o parte din numeroasele volume
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
manuscrise/ și în aceeași ordine firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și Demiurgica Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă continuității generațiilor, cu automatisme fie tiranice, fie înregi mentat-iresponsabile: “Recrutarea elevilor se va face/prin grijă organizațiilor de partid/sindicate și a conducerilor de întreprinderi, instituții...” - ieri, pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le rostești și mai cu seamă cele în care evoci părul ei de aur acoperindu-i sânii cum cuvântul pisică devora la colțul clădirii porumbelul Și mâinile mele devin deodată albastre în apropierea mării în care am înotat cândva în altă viață poate cu femeia aceea În fiecare seară poetul îi duce femeii un buchet de cuvinte roșii un buchet de trandafiri carnivori care-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
e s c c ă monumen tu l ded i ca t evreilor e construit de un evreu american, chiar deasupra fostului buncăr al lui Hitler. Nu pot să Îmi rețin un zâmbet. Viața e uneori exact așa cum trebuie... un porumbel alb și pietre memoriale - natura plânge Închid ochii și mă las transfigurat În vremea aceea de demult. Aici au murit oameni, aici un zid de beton a separat familii, a strivit iubiri, a distrus tot ceea ce oamenii aveau mai scump
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
diavol în schimbul puterii asupra tuturor regatelor lumii etc. Sau simbolurile legate de Fecioara Maria: crinul, albastrul ceresc al vestmântului, darurile simbolice ale magilor veniți să se închine pruncului Iisus ș.a. Sau sărbătorile creștine și alte elemente - precum crucea, copacul vieții, porumbelul, mielul, cheile Sfântului Petru ș.a. Nu în ultimul rând, simbolice sunt considerate unele legende (a Graalului: ce s-a întâmplat cu cupa din care a băut Iisus, în care apoi Iosif din Arimathea a strâns sîngele crucificatului; sau legenda spinului
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
care de trei secole nu fusese maculat de vreo păpădie sau de vreo buruiană, și-a spus că dacă n-o să evadeze în vreun fel de acolo, o să ajungă îngropat de viu. Când s-a sculat și a auzit uguitul porumbeilor și susurul fântânii, și-a spus că, dacă n-o să mai audă hodorogitul căruțelor pe pietrele din Fleet Street, n-o să mai poată scrie un vers. Dacă toate astea mai durează mult, și-a spus el în gând, auzind feciorul
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
știa că nu are mult timp la dispoziție. Ridică încetișor una după alta bucățile de pânză albă, examinând conținutul coșurilor, până când găsi pâinea pe care o căuta, așezată cu grijă într-un coș separat, chiar sub oglindă. Perfect rotundă, cu porumbei și flori în relief, pâinea nupțială a surorii sale i se păru mai frumoasă decât o văzuse pe vatra cuptorului: un filigran de făină și apă, produsul unei arte pe care puține o mai stăpâneau. În timp ce mama ei și Bonacatta
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
aventurile ce-au urmat ale lui Ippolit Matveevici. Lui Ippolit Matveevici îi erau proprii din copilărie tot felul de fapte surprinzătoare. Ippolit Matveevici Vorobianinov se născuse în 1875, în județul Stargorod, pe moșia tatălui său, Matvei Aleksandrovici, mare iubitor de porumbei. În timp ce fiul său creștea, făcînd una după alta bolile copilăriei și formîndu-și primele concepții despre viață, Matvei Aleksandrovici alunga porumbeii cu o prăjină de bambus, iar serile se înfășura în halat și scria o lucrare despre varietățile și obiceiurile păsărilor
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
surprinzătoare. Ippolit Matveevici Vorobianinov se născuse în 1875, în județul Stargorod, pe moșia tatălui său, Matvei Aleksandrovici, mare iubitor de porumbei. În timp ce fiul său creștea, făcînd una după alta bolile copilăriei și formîndu-și primele concepții despre viață, Matvei Aleksandrovici alunga porumbeii cu o prăjină de bambus, iar serile se înfășura în halat și scria o lucrare despre varietățile și obiceiurile păsărilor preferate. Toate acoperișurile clădirilor de pe moșie erau acoperite de un strat subțire de găinaț de porumbei. Frederik, porumbelul favorit al
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
viață, Matvei Aleksandrovici alunga porumbeii cu o prăjină de bambus, iar serile se înfășura în halat și scria o lucrare despre varietățile și obiceiurile păsărilor preferate. Toate acoperișurile clădirilor de pe moșie erau acoperite de un strat subțire de găinaț de porumbei. Frederik, porumbelul favorit al lui Matvei Aleksandrovici, și soția lui, Manka, locuiau într-o hulubărie separată, confortabil amenajată. Cînd a împlinit nouă ani, băiatul a fost dat în clasa pregătitoare a gimnaziului pentru nobili din Stargorod, unde a aflat că
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Aleksandrovici alunga porumbeii cu o prăjină de bambus, iar serile se înfășura în halat și scria o lucrare despre varietățile și obiceiurile păsărilor preferate. Toate acoperișurile clădirilor de pe moșie erau acoperite de un strat subțire de găinaț de porumbei. Frederik, porumbelul favorit al lui Matvei Aleksandrovici, și soția lui, Manka, locuiau într-o hulubărie separată, confortabil amenajată. Cînd a împlinit nouă ani, băiatul a fost dat în clasa pregătitoare a gimnaziului pentru nobili din Stargorod, unde a aflat că în afară de lucruri
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
în clasa a opta a făcut cunoștință cu Logica, cu Învățătura creștină și cu o formă ușoară de boală venerică. Tatăl lui se șubrezise de tot. Prăjina de bambus îi tremura de acum în mîini, iar lucrarea despre particularitățile speciei porumbeilor nu ajunsese nici la jumătatea ei. Matvei Aleksandrovici și-a dat obștescul sfîrșit fără s-o termine, iar Ippolit Matveevici, în afara celor șaisprezece hulubării și a lui Frederik care se uscase de tot, ajungînd să semene cu un papagal, a
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
semene cu un papagal, a primit ca moștenire un venit anual de douăzeci de mii și o moșie imensă, prost gospodărită. Începutul vieții pe cont propriu a tînărului Vorobianinov a fost marcat de un chef monstru cu o vînătoare de porumbei, la beție. N-a urmat nici o universitate, nici n-a intrat în vreo slujbă de stat. De serviciul militar l-a salvat o precară stare generală de sănătate, uimitoare pentru un bărbat atît de înfloritor ca înfățișare. Așa a și
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
și sentimentale din descoperirea imposibilității de a transcende. Au mai rămas, în această lume a postsentimentelor, niște oameni „cu nevoi simple” și de scurtă durată, fără speranțe și aspirații: „în rest, suntem singuri și pierduți/ în banalitatea zilelor, nici măcar ca porumbeii/ ascultând cum se zguduie în vânt pereții subțiri ai volierei/ pentru că n-ai cum să compari nimic cu nimic,// pentru că ești primul om din lume,/ primul care trăiește, primul care greșește”. În primele volume, Dan Sociu își făcea un program
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
În rochii verzi și cu aripe/ Din ziua de Crăciun venind./ Cea mai sălbatică pisică din Montana trece/ și-o doamnă în oranj, strălucitoare,/ O furgonetă U-Haul, un camion fără roți/ Autobuzul de Tenth Avenue lucind în soare/ Câinii și porumbeii zboară-mprejur/ Trece un om în piept cu o stea/ Trei tipi se târăsc înapoi de la slujbă/ Nimeni nu se-oprește să-i întrebe ceva/ Camionul brutăriei se oprește la colț/ Lângă stâlpii pe care îngerii-adastă/ Șoferii se uită după
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
s-o asociezi, la infinit, cu părintele comunismului, fie ești un nefericit epigon al lui Althuser și al altor neo-marxisti eterizați și edulcoranți care, de zeci de ani îl tot bărbieresc, îl îmbălsămează și-l albesc pe Marx, îi pun porumbei în brațe și-l așează pe norișori pufoși în speranța că ar putea trece drept Papă Ioan Paul al II-lea! Poate îmi explicați și mie dl-e Bucurenci, de ce în lumea de astăzi, în numele political correctness-ului, minoritățile au mai multe
Stanga buna, ziua buna by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82986_a_84311]
-
cu semnele ei revolute... Mă zidesc încontinuu și travestit mă vor recunoaște doar îngerii Zeii stăpâni din izvoare. Veneticii parșivi suind și coborând lespedea dintre noi Trageți cortina mai repede și priviți cu nesaț în adânc Preistoria! Moartea La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare întrebându-se ce este vântul și-unde văzduhul i se închină. Lacul cu apele lui pofticioase pare o fațadă a lumii. Un ocean prizonier între margini tot mai hidoase Noi venim tot mai rar
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]