7,887 matches
-
poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că Halânga nu va îndrăzni să-i calce porunca. Pe drumul de întoarcere spre cortul lui, Iorgu Stănescu se gândi cum Halânga îl purtase prin judecăți și câți galbeni intraseră în buzunarul avocaților ca să-l aducă în șatră. Nu se prinsese de el nici o meserie. Ce-i drept, e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai putea să faci din el mai mult decât un prieten, poate chiar un frate de suflet! - Dacă și el ar vrea, știu și eu... - Va voi! Tot ce vine de la mine și de la Alex el consideră a fi o poruncă, pe când de la tine, e un îndemn spre bine, e un sfat. - Dacă spui tu, mămico! - Te roagă mama să-i vii în ajutor, de fapt să ne sprijini, pe mine și pe tata, ca Vișinel să înțeleagă că este de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care avea totuși puterea să lăcrimeze. Nu putu articula nici un cuvânt, dovedind doar să-și îmbrățișeze băieții, băieții ei dragi pentru care trăise și trăia fiecare clipă cu toată ființa. Alex sparse tăcerea, care era pe cale să se instaleze și porunci, îndreptățit de înalta funcție de stăpân al casei, ca toți oaspeții să ia fiecare loc la masă. Masa decurse într-o atmosferă de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi adresate celor doi brazi ai familiei și cu felicitări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mamei, și să strig în gura mare: Iga ursul! Țigani mascați mai văzusem la Vama de sărbători, la Anul Nou, dar un urs în carne și oase era o premieră, mai ales că era și un bun dansator, jucând la porunca garoiului, care-l ținea cu o mână de o frânghie groasă, ce avea rolul de a asigura cât de cât siguranța celor din jur, iar în cealaltă ținea un băț cu care bătea în ritmul strigăturii într-o tingire de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se făcea milă de niște țânci ca noi, ea neavând copii, și ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput în specialitatea tinichigerie, lipind prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
strică relațiile cu „răsăritul” din cauza României, și nici una din tabere nu renunță la influența sa în Balcani. Guvernanții și politicienii noștri, perindați la putere, au devenit servitorii intereselor străinilor și executanți supuși ai comenzilor de la Bruxelles, cuprinse în cele unsprezece porunci ale Comisiei Europene. Unele condiții impuse pentru a menține un regim minoritar și un președinte impopular, sunt identice cu cele din 1946, când comisia aliată de control, sovieto angloamericană, neținând deloc cont de voința populară, a îngenuncheat România, iar consecințele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând sub rochița simplă. Îi remarcă părul fumuriu și foarte lung, care-i Învăluia trupul. Ochii ei, neînțeles de mari, Îl țintuiră ca o poruncă vehementă. Se aștepta să-i spună ceva, dar ea continua doar să-i zâmbească. Privind-o atent, sesiză uluit că fata se legăna ușor, ca o pânză atârnată, că, de fapt, tălpile ei nu atingeau partea de jos a balconului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
persoană”. Ele sunt: puterea suverană În persoana legislatorului, puterea executivă În persoana conducătorului și puterea judiciară În persoana judecătorului. Acestei structuri, Îi corespunde În optica filosofului, structura unui raționament practic alcătuit din: premisa majoră - legea voinței, premisa minoră care reprezintă porunca de a proceda conform legii și concluzia care include hotărârea judecătorească. Puterea legislativă este rezultatul voinței poporului unită universal. Ea este fundamentul oricărui drept și, prin legea ei, nimănui nu trebuie să i se poată face vreo nedreptate. Această unitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care impun Împlinirea unor acte determinate; sunt prohibitive cele care impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Această distrincție are Însă o importanță limitată, deoarece adeseori se reduce numai la un Înțeles filologic. Aceeași poruncă se poate traduce Într-o formă preceptivă sau prohibitivă (pozitivă sau negativă). E sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu cea dintâi, și invers. Ceea ce e important de lămurit este că dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ierarhie și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la depărtarea mâinii. Doamna îi aruncă frâul calului, să-l țină, semn aproape de prietenie dar și firească, pentru ea, poruncă...> Superb citat. De milioane! Apoi reiau cuvânt cu cuvânt, și dialogul palpitant și la obiect dintre Mihai și doamnă, pe care intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dar nu se pune astfel întrebarea. Precis? Juri? Jur. Bate palma. Nu mă dau înapoi, mai ales când la curtea Principelui avem undă verde oricând. Ce Principe? Numai un Principe al Transilvaniei avem. Noi doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ne sunt cele mai ascunse dorințe și să avem mai multă încredere în noi înșine. Toate aceste reguli sunt nescrise, nu le vom găsi în nici un manual de studiu, nu sunt doctrine, convingeri abreviate, dar conțin mult adevăr pentru că multe porunci, legi, doctrine, convingeri filozofice, sunt considerate, de cele mai multe ori, nepotrivite și irelevante. O altă regulă de aur pe care am luat-o în considerație este aceea de a mă purta cu ceilalți așa cum mi-aș dori să se poarte ceilalți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a oprit și Hliboceanu a venit la moș Dumitru: L-am trimis pe Mitruță să-l anunțe pe Aizic că am venit și să întrebe unde descărcăm. Aici sau la gară? Uite că Mitruță se și întoarce. Ei, care-i porunca? - a întrebat Hliboceanu. Descărcăm aici, ca de obicei. Atunci, la treabă! - a poruncit moș Dumitru, din obișnuință. Că după cântărire noi avem să mergem să-l ușurăm pe Aizic de parale - i s-a adresat lui Pâcu... Când au intrat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
totul va fi după cuviință, veniți și voi înăuntru. Nu duce grijă, moș Dumitre, că știm ce avem de făcut. Atunci, la treabă! Hliboceanu s-a întors aproape militărește și a strigat: Mitruță! Ia vino tu la tata! Care-i porunca? Treci pe la fiecare și vezi cum au aranjat boii. Ai grijă ca toate să fie la locul lor. Pe urmă ne adunăm să mergem la masă. E limpede? Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și ai grijă de moș Pâcu, că altfel ți-ai găsit beleaua. Îl știu de-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se auzea doar glasul vreunui cărăuș îndemnându-și plăvanii. Târziu, când șirul carelor a ajuns la Fântâna cu răchiți, moș Dumitru a strigat: Hlibocene! Vino până la mine! Hliboceanu s-a întors repede și a venit fuguța la cei doi bătrâni. Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndemnându-și plăvanii. Târziu, când șirul carelor a ajuns la Fântâna cu răchiți, moș Dumitru a strigat: Hlibocene! Vino până la mine! Hliboceanu s-a întors repede și a venit fuguța la cei doi bătrâni. Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zic să-l rugăm pe Costache să ne aducă și o oală cu vin și după aceea om mai vedea noi. Apoi cam ai dreptate, Mitruță. Uite la ei! Numai nu plâng... Încolo... Costache, vino mai aproape! - a strigat Hliboceanu. Poruncă, logofete! - a căutat să învioreze atmosfera Costache. Fă bine și adu-ne o oală cu vin, că ne-o cam luat cu sete. Îndata mare! - a răspuns crâșmarul, dând fuga în zămnic după vin. Mitruță a măturat masa cu privirea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
foarte mândru din fire, dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță! - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. Poruncă! - a răspuns Mitruță. Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și s-a apucat să-l ajute pe Cotman, care lucra cu mare îndemânare. După o vreme aproape au terminat treaba... Măriuță, mai adă niște lemne și întețește focul cela din sobă. Ea a plecat ca o lunatecă să îndeplinească porunca lui Cotman. Când s-a întors, orice făcea prin cămăruță, nu scăpa prilejul de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică cu bucățică... Știi ce îmi mai trebuie, Măriuță? Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-a auzit strigat de Măriuța: Costache! Care-i porunca? Te cheamă Vasile! De ce? Nu știu. Mi-o spus doar să te chem și atâta. Costache a lăsat treburile baltă și s-a grăbit să ajungă la Hliboceanu. Ce dorești, Vasilică tată? Poate mă bărbierești, căăă... Uite-te la el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud, pentru că îl doare capul peste măsură. Din când în când, i-l uzi din nou cu apă rece. Poate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]