811 matches
-
străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu e creștin, și eu, și Montaño i-am lăsat pe ei să îndeplinească ritualul. Unul dintre negustori avea, pesemne, cunoștințe despre budism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-mi adolescența de copilărie. Fusesem un copil vesel, activ, iar dragostea părinților îmi dădea un sentiment de siguranță. Adolescența mea a fost ceva mai zbuciumată. Puteam, practic, să-mi simt colțurile gurii trecând de la zâmbet la o expresie aspră și posomorâtă. M-am cufundat într-o contemplare adâncă a vieții și a morții, într-un stil caracteristic vârstei. Problema morții a continuat să mă preocupe, deși, când mi-am construit cadrul conceptual, am ajuns la o soluție satifăcătoare legată de faptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici drepți, nici strâmbi). Coșurile lor sunt pe jumătate goale; contează însă jumătatea plină. Îngerii din „al treilea val” au chipurile posomorâte. Vor să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. ― Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. ― De la cine, domnule profesor? l-am întrebat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Trask, vinovat de răzvrătire era cazul pe care îl aștepta, își lăsă privirea să rătăcească dea lungul sălii de consiliu. O duzină de alți oameni și doi secretari stăteau la o masă lungă, luând notițe. Oscar Podrage, tânărul îndesat și posomorât care era conducătorul Americii de Nord Centrale, ridică ochii și întrebă: \ El e savantul acela? MEDELLIN, PREȘEDINTELE, FĂCU UN SEMN UNUIA DIN SECRETARI. FUNCȚIONARUL SE UITĂ PRIN NIȘTE HÂRTII, APOI CITI CU GLAS TARE: \ Wade Trask, inginer fizician, expert în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎMPOTRIVA ACESTEI PEDEPSE CU MOARTEA PRIN PROPRIILE MELE FORȚE. NU MAI ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ. INTENȚIA DE TRĂDARE... ERA CLARĂ. BRUSC SE ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB, NU CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE FERM VERDICTUL CU MOARTEA, JUDECATA FIIND DEFINITIVĂ. Așa cum stătea acolo, Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PE ALTA ȘI SE ÎNTORCEA LA BANCĂ DOAR CA SĂ SE RIDICE DIN NOU, SĂ MEARGĂ DIN NOU, SĂ SE AȘEZE DIN NOU, SĂ PLECE DIN NOU. 4 CU CÂTEVA MINUTE ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, ÎN ACEEAȘI SEARĂ, MARIN INTRA, POSOMORÂT ȘI EPUIZAT, ÎN SALONUL LARG AL APARTAMENTULUI LUI TRASK. ÎN CELE DIN URMĂ RECUNOSCUSE CĂ ACEASTA ERA SINGURA SOLUȚIE: SĂ ÎL GĂSEASCĂ PE INVENTATOR ȘI SĂ DISCUTE CU EL. O TÂNĂRĂ SLĂBUȚĂ ȘI BRUNETĂ SĂRI DE PE CANAPEA ȘI ALERGĂ SPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CU RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPPILOR. NU AVEA NICI UN PLAN PENTRU A-L FOLOSI PE SCUDDER, DAR RATAREA ÎNTREVEDERII PĂREA CA O OCAZIE PIERDUTĂ. Marin întinse mâna și reglă soneria ceasului cu cadran luminos de lângă pat. Acum dormi, își zise el posomorât. Cel puțin să fii odihnit a doua zi. Se trezi brusc, conștient că în cameră se mai afla cineva. ȘOPTI ÎN ÎNTUNERIC O VOCE DE FEMEIE. O CHEMĂ MARIN TOT ÎN ȘOAPTĂ. DUPĂ O CLIPĂ AUZI O MIȘCARE, SIMȚI MIREASMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM VOINIC, CU O ÎNFĂȚIȘARE MODESTĂ, ABIA TRECUT DE PATRUZECI DE ANI. ÎNTINSE MÂNA PE MASĂ, ÎN LUMINĂ. MARIN FĂCU UN SEMN PRIPPULUI. \ EXPLICĂ. SCUDDER SE EXECUTĂ POSOMORÂT. ÎN RELATAREA SA SUBLINIE CĂ NIVELELE SEMNIFICATIVE ALE ADĂPOSTURILOR ERAU ZONELE 48, 49, 50 ȘI 51. HĂRȚI MILITARE ALE REGIUNII ARĂTAU CĂ SUPRAFAȚA RESPECTIVĂ FUSESE IZOLATĂ DIN ORDINUL MARELUI JUDECĂTOR PENTRU DOUĂZECI ȘI CINCI DE ANI. Și totuși Creierul părea să ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gros de frunze căzute făcea ca aleea să fie înșelătoare sub cauciucurile mele. Când am ajuns pe autostradă, am aruncat o privire spre vitezometru. Mergeam cu 25 de kilometri peste viteza admisă. Nu am încetinit. Am lăsat în urmă mlaștinile posomorâte și rezervoarele greoaie de ulei din New Jersey, am traversat podul Goethals și am continuat să merg spre est. Nu mai fusesem acolo de ani de zile, dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire, iuțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care se vorbește în proces? Cauza tuturor necazurilor? Am dat din cap. Știți personajul dentistului? —Dussel, am spus, deși era un gest crud. —Dussel nu era numele lui. Copilul acela a inventat. Clătină din cap. Buclele îi tremurară sub pălăria posomorâtă. — Acesta e un alt lucru pe care nu îl pot ierta. O tânără îi spune unui bărbat prost, și asta nu înseamnă nimic. O carte îi spune unui bărbat prost, și este etichetat pentru toți care o citesc. O copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Charlie i-a dat drumul terrierului și-a făcut un pas către el. Ce-ai zis ? Destul, le-a spus Jina cu asprime, iar Irene și-a dat seama că, într-adevăr, era destul. Jina s-a îndreptat spre microbuz posomorâtă. Se uita la munți de parcă aceștia ar fi fost bântuiți. Treceți imediat în microbuz. Lui Mary i se umpluseră pantofii cu pietricele, așa că femeia s-a descălțat și i-a urmat pe băieți în picioarele goale. Irene a pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Normal că am am avut pică când l-au adus acasă de la spital. I-am cerut mamei să-i pună pătuțul În garaj. Sunt sigură că s-a simțit respins, de la bun Început. Nu l-am plăcut niciodată. Era prea posomorât. Pur și simplu nu era ca un copil normal. Îl apucau niște crize de furie Îngrozitoare. — Ei, toată lumea are o istorie În spate, spuse Sammler. — Cred că În adolescență am tras concluzia că frate-meu urma să fie pe invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre Shula putea foarte bine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe un ton mai răstit ocupanților unei mașini cu plăci românești să se dea jos pentru un control, amicul meu găsește de cuviință să extrapoleze lucrurile și să afirme, nici mai mult nici mai puțin, că „în neutralitatea tot mai posomorât aseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna, care pornește din băncile elvețiene...“ Nu întreb ce ar fi iscat o asemenea afirmație din partea unui ziarist elvețian la adresa României. Sunt convins însă că amicul meu nu a auzit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
plan, atât înregistrările etno-muzicale ale lui Brăiloiu, cât și cele ale lui Iancu Dumitrescu, niciodată promovate de țara lor de baștină. N-am văzut nici un disc Electrecord sau al Casei Radio care să le fie dedicat și distribuit în străinătate. „Posomorât, antiseptic“ ar putea fi calificate peisajul discografic și, prin extensie, vitrina culturală românească. Cine nu crede, să stea de vorbă cu discarii din București și să asculte comentariile lor la adresa Electrecordu-lui sau a Casei Radio, după ce le ceri un de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi vorbea pe vocea posomorâtă, cu mulți de ce ai? și de ce? și totuși, de ce? care nu-și găseau răspuns. Cutiile de cretă colorată se înmulțeau pe zi ce trecea, stivuite lângă sobă, așteptându-l să-și picteze curcubeele prăfoase, de spanac și coriandru și verbină
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească aerul care-i despărțea ca un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și merge până la capăt cu ceea ce și-a pus în gând. Dacă tu o admiri, atunci eu cum să n-o iubesc? — Eu nu sunt împotrivă că ești la anii când iubirea își spune cuvântul, dar nici să-mi stai posomorât nu-mi place. Când erai tânără și tata nu era lângă tine, cum te simțeai? — Nu bine! —Vezi? Eu cum să mă simt? Toți merg cu iubitele încoace, încolo, eu pauză. — Doar n-ai să te nchizi în casă. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]