868 matches
-
sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la, Vodă; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tunet] nu are altă treabă Decât să împlinească ceea ce zice-o babă! (popa cîntă) BOGDANA (ascultă) Sânt rugăciuni, se cântă [cînd] suflete se sting. Sas! Sas! [SAS] Bogdano... oare pe tine te ating? Căci nu mai cred nimica... coroana și postavul. Cel negru de pe tronu-i... Se pare că grozavul Demon al sorții rele cu aripi negre trece Prin zidurile-aceste... BOGDANA O, mîna[ta]! {EminescuOpVIII 89} [SAS] Eu tremur, dragă, tremur întîia dată[-n] viață, În inimă - scânteie, în mâni, în mâni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unei paseri sub mâni mi se zbătea. BOGDANA Taci, taci! Ei, este gata!... E mort... dă-mi mâna ta! Și strînge-mă, și strânge, să știu... [SAS] O! e grozav. (popa cîntă) Cum sta! Dormea dus tare sub manta-i de postav, Cu fața spre părete, dormind pe coasta dreaptă. [BOGDANA] L-ai lovit în cea stîngă!... Așteaptă, o, așteaptă. Să văd! (aleargă în odaie) [SAS] Ce are? Mișcă încet buzele-i crude, Pătrunsă e de spaimă... un sunet nu s-aude
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu -oasele-ncă crude Și nedeprins cu asprul și strâmt al țărei scaun, Coroana e în stare ca să-i sclintească gâtul Și schiptrul brațul fraged. Gînditu-ne-am atunce Ca să-l lăsăm în leagăn pîn' ce va crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iuga voievod... Ce mai cat eu în lume? Ce înțeles mai am? Menirea e-mplinită și veacul meu se trece, De pe-umăru-[m]i ursita * pe-a celui care vine, Pe Bogdan-Dragoș [trece]. Mi-am împlinit menirea... Tronul, pe care negru postav are să fie Pîn'la a ta venire... O vezi astăzi acolo? Aceasta este cheia de la un scrin de fier Ia care-i a Moldovei și e a ta coroană. Nu... ea n-a fost spurcată de fruntea unui Mihnea, Neatinse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urma dreaptă a literelor prin bolgiile periculoase, o urmă ce devenea inteligibilă doar foarte încet, prin ascultarea sunetelor. Și îmi plăcea, pe de-o parte, să fiu acest băiat, care primise pantofi și schiuri noi, pantaloni de schi bleumarin din postav și o șapcă prevăzută cu clape pentru urechi și cozoroc, dar, mai ales, să mă pot închipui un „vânător“ care ieșea prin gaura vertebrei de calcar gri a balenei, din lumile lui de imagini și litere, ca s-o pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
târziu, a fost judecat de Tribunalul Militar Internațional În cadrul Procesului de la Nürnberg și executat prin spânzurare pentru crime de război. . Accesoriu pentru Încălțămintea bărbătească, specific sfârșitului de secol XIX și Începutului de secol XX, care constă Într-o Învelitoare de postav, de fetru etc. care acoperă glezna și partea de deasupra a Încălțămintei. . Celebră navă de luptă din al Doilea Război Mondial, a cărei construcție a Început În anii ’30. Avea 251 m lungime, 36 m lățime; avea la bord 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru marile probleme ale tatii de la aceste râșnițe ce măcinau la nesfârșit pasta colorată a cuvintelor! Surzi la tunetele de mânie ale profetului, negustorii În caftanele lor de mătase, strânși În grupuri mici, se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca cu melița limbuției și aproape că o Înghițea.” Nu Întâmplător, adversarul temut al Profetului Clovn este tocmai Adela, Însărcinată cu ordinea domestică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu l-a putut primi. Ținuta beizadelei era impecabilă. Avea un caftan din stofă subțire de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își aduce aminte Selin cum l-a luat pe Ștefan de o parte și i a spus că el trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i bage fără discernământ în mlaștina de la Țânțăroasa, ca să moară înnămoliți? Toată noaptea i a văzut în vis, eleganți, cu pălăriile lor albe cu pene de struț și de păun agitate de vântul dimineții, cu tunicile din cel mai fin postav de Damasc, încălțați cu cizme de piele galbene sau roșii, dând asalt la iatagan prin înșelătoarele smârcuri în care s-au scufundat până la gât, fără să moară și nici să iasă, cu ochii dilatați de groază privind cum trag în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o aprinse. Odăița văruită se lumină, umbra lui apărea, imensă și cenușie, pe zidul opus mesei pe care era așezat sfeșnicul. Ștefan o privi, zâmbi și căută grăbit în bocceaua care sta pe jos. Scoase un pachet învelit într-un postav lung pe care îl desfășură ca să scoată la iveală trei cărți. Doamne, ce viață mai ducem și noi, gândi el, uite trebuie să țin socoteala la trei călindare, cel turcesc, cel ortodox și cel al lumii din Apus. Deschise cărțile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
medicului grec era uitat de aproape toți boierii. Pe sală cei trei prinți discutau despre arăturile de primăvară și despre semănatul orzului pe moșiile moștenite în indiviziune, când pe nesimțite se apropie de ei un cafegiu încălțat cu târlici din postav galben tălpăluiți cu blană neagră de miel, se înclină abia, abia și șopti răsărind în convorbirea celor trei fără să-și ceară permisiune în vreun fel. — Poruncă de la doamna să veniți în iatacul măriei sale. A spus că pe nesimțite, unul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șoptit un tânăr unui boier bătrân. — Ei, da, de-ar fi doar asta. Ce ați zice de cafele și narghilele? întrebă prințul Constantin. — Să vie, se bucurară mai multe voci. Peste puțin timp își făcură apariția cafegii în târlici de postav galben, cu pași de pisică, ducând pe tăvițe cu jeratic ibricele de aramă din care se înălța aburul aromat. Măsuțe joase rotunde și ovale se iviră ca din pământ și iute se umplură cu felegene din porțelan aurit și chesele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am luat în mâini nu numai pula, ci întreaga viață, dacă stăm să ne gândim. Pasagerii ațipiseră deja în marea lor majoritate încă înainte de-a ieși din Tunelul Lincoln - inclusiv fata de pe scaunul de lângă mine, cu fusta ei de postav scoțian, de ale cărei pliuri începusem să-mi frec cracii pantalonilor mei reiați - și, până să-ncepem urcușul spre autostrada Pulaski, o țineam deja strâns, în pumn. Ținând cont de satisfacțiile deosebite ale zilei, ai fi putut crede că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cum se desfășuraseră în realitate evenimentele fusese Dorian Zariefopol, un bătrân aristocrat scăpătat, care nu mai trăia decât pentru și prin cei câțiva cai aflați la modesta lui moșioară de lângă București, biată rămășiță a unei averi altădată fabuloasă, tocată pe postavul verde al meselor de chemin de fer din cazinourile rivierei franceze. Printre cafelele și dulcețurile saloanelor unde mai era primit, aflase toate detaliile de culise ce urmaseră "scandalosului comportament" și pe care se grăbise să i le comunice lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uita oboseala congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
izbește de Marius. Cu degete tremurătoare, caută disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie "urît" până acasă! Azi mi-a cusut un nasture de la pardesiu, care amenința să cadă. Pardesiul meu pe genunchii ei... Acasă mi-am făcut siesta învelit cu el pe piept și pe față... Adela are o rochie groasă de postav cenușiu, care-i strânge trupul, reliefîndu-i umerii largi și șoldurile fine. Frigul o face mai rumenă și mai fragedă. Ieri ne-am plimbat puțin, cu pelerine de cauciuc, cu glugile pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fusese realizată la nunta părinților mei. Am recunoscut în rândul din față pe bunicul fanaragiu, căci prea semăna tata cu el. Avea părul înspicat cu alb, dat peste cap. Purta musteață tunsă scurt și era îmbrăcat într-un surtuc de postav gros, cu mâini mari, butucănoase și cu degete scurte și groase, așezate pe genunchi; pantaloni tot din stofă groasă, cel puțin așa mi se părea, și în picioare bocanci mari, butucănoși. Lângă el, țiganca, iar la picioarele ei, un băiețel
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uscată de pom cu mere și cu nuci. Cine n-ajungea, punea mâna pe mâna vecinului, săltând ritmic în dansul ritual. Cel mai posesiv înșfăcase masa un individ cu chelia conturată de o bandă neagră de păr vânjos, tunsă ca postavul, cu o ceafă otova care-i lega de spinare craniul. în ultima clipă ajunsese la înmormântare și fiica mortului pe care Vasile Drobotă o purtase în școli. Era o orășeancă în doliu, cu rochie de dantele care îi dezveleau gâtul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
privire asupra lumii pe care nu avea să o părăsească Încă cincizeci și opt de ani. Panorama era impresionantă. La trei sute de metri mai jos se vedea Bursa, vechea capitală otomană, ca un joc de table Întins pe verdele de postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un spectacol nemaipomenit! Publicul, mai ales cel feminin, ar aplauda în delir, suindu-se în picioare pe fotoliile matlasate, ridicându-și entuziast fustele, orbindu-ne cu strălucirea bombată a feselor despicate de emoție. Imperturbabili, după ce am dezvolta traiectorii incredibile pe postavul verde, am câștiga amândoi și l-am pune, capricioși, pe arbitru (care aș fi, bineînțeles, eu!) să declame în cinstea noastră, modificându-l puțin, un fragment dintr-un poem în proză, scris (mai încape îndoială?) de mine, la Dolhasca, „Bilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]