3,622 matches
-
Ana Chirițoiu Jean Mattern (n. 1965), scriitor și editor francez, coordonează colecțiile de literatură străină „Du Monde Entier” și „Arcades” la Editura Gallimard. Născut într-o familie de origine est-europeană, scriitorul a dezvoltat istoria exodului postbelic al familiei sale spre Occident, în două volume de ficțiune: Băile Király (2008, tradus în românește de Silviu Lupescu, Polirom, 2009) și Lapte și miere (2010, tradus în românește de Anca Băicoianu, Polirom, 2011). Jean Mattern a fost prezent, ca
Jean Mattern: „Nu mă interesează realitatea, ci adevărul“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5045_a_6370]
-
Grete Tartler Un tulburător șir de scrisori între doi oameni crezîndu-se îndrăgostiți și care, de fapt, erau mai degrabă îndrăgostiți de literatură: corespondenț a între Paul Celan și Ingeborg Bachmann, poate cei mai importanți poeți postbelici de limbă germană, poartă amprenta în care Goethe ar fi deslușit (ca în Divanul occidental-oriental), relația orient-occident. Paul Celan, venind din lumea Bucovinei, îi scria vienezei Ingeborg, cea marcată de o frunte înaltă, rațională, la 23 mai 1948: „Pentru cea
Paul Celan și Ingeborg Bachmann între Orient și Occident by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5047_a_6372]
-
hrănindu-se din propriile rezerve inepuizabile) în confesiunile acestea? Închid paranteza (sau mai curând o las întredeschisă, pentru a reveni la ea ceva mai încolo). Dur de tot e în schimb Mircea Ivănescu cu trei dintre numele grele ale literaturii postbelice. Preda, Bănulescu și, evident, Sorescu. Anecdota pariziană care-i are în centru e, fără îndoială, picantă, mai ales în versiunea trucat înțelegătoare a lui Ivănescu. Dar parcă-i prea mult (Cu atât mai mult cu cât, după ce-i încarcă pe
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
Simion și, în secțiunea finală, un studiu al acestuia despre „autobiografia spirituală” a partenerului său de dialog, adică despre scrierile sale de „meditație religioasă”. În totul o impunătoare carte-document, readucând în atenție o personalitate de anvergură a spațiului nostru cultural postbelic. Un destin și o operă care trebuie cunoscute mai bine și fără prejudecăți, reevaluate în liniște, după ce au stârnit nu de puține ori controverse. Este vorba, scrie Eugen Simion în deschiderea cărții, despre “un personaj care se judecă și judecă
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
Cosmin Ciotloș Sanda Cordoș, Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică București, Editura Cartea Românească, 2012, 200 pag. N-ar fi prea multe de adăugat la cronica pe care, cu câteva numere în urmă, Alex Goldiș a consacrat-oLumilor din cuvinte. Criticul clujean trasează foarte bine, în detaliu, liniile de forță ale
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
intelectualitatea de la noi. Nu m-am înșelat. Firește, Postmodernismul românesc e citat, și, mai mult decât atât, e descris în câteva fraze drept „o cercetare amplă, foarte bine informată, propunând o ipoteză (și, totodată, o sistematizare) consistentă asupra istoriei literare postbelice, marcată, însă, pe alocuri de parti-pris-urile specifice unui adept, precum în locul în care vorbește despre existența unui model «mult mai nociv» în poezie, care «relua modelul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metaforic al poeziei blagiene»” (p. 162). Să repunem
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
că scriitorii răspund mai cu plăcere, iar textele, inevitabil, au un conținut care le face adecvate într-o revistă culturală. Zelul, exagerarea (toate paginile sînt acaparate de un singur subiect), grotescul dimensiunilor sînt însă lucruri care vin din tradiția recentă, postbelică, a presei contaminate politic. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4978_a_6303]
-
mers mînă în mînă cu creșterea faimei lor. În felul acesta principiul subînțeles al istoriei contemporane - „Der Sieger schreibt die Geschichte” (învingătorul scrie istoria), cum însuși Schmitt notează în jurnalul Ex captivitatae salus, ținut în anii de ocupație ai Germaniei postbelice -, principiul acesta este cu timpul încălcat: vor apărea autori care vor rupe plasa de minciuni pe care învingătorii au întins-o peste trecutul german. La drept vorbind, ce s-a întîmplat cu nemții după 1945 e o mostră de incriminare
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
ori zeul, ori monarhul. Mai mult, orice ordine de drept se instituie printr-un act discreționar în numele căruia cineva impune o normă inițială, din care va decurge întreaga legislație a poporului. În al treilea rînd, ce s-a întîmplat cu Germania postbelică a fost că învingătorii au luat locul suveranului care hotărăște ce anume e stare de excepție. În urma acestei uzurpări, nemții au fost reduși la treapta de învinși care trebuie să accepte că sunt unicii vinovați pentru tot ce s-a
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
Turcuș nu se pierde în detalii. Prin obiectivitate, prin inteligență analitică și claritate tipologică, Estetica lui Norman Manea consacră un critic și redeschide, de data aceasta pe baze cât se poate de serioase, discuția cu privire la locul scriitorului în canonul românesc postbelic.
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
științifice. Care au oferit probe incontestabile în favoarea reconsiderării unor autori și fenomene, deopotrivă a celor din „primul val” al avangardei interbelice, cel din anii ’20-’30, și a celor, la fel de interesanți, din cel de-al „doilea val”, din perioada imediat postbelică. Cea mai importantă reconsiderare îl vizează, cred, pe Gellu Naum, a cărui „cotă” în ierarhiile literare a crescut spectaculos. Însă ediția Gellu Naum, îngrijită de Simona Popescu la Polirom (al cărei al doilea volum, conținând proza, a apărut la Bookfest
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
spune, tangențial. (Ceea ce înseamnă puțin peste nimic.) Nefiind critic literar, nu-i revenea obligația de a-i fi citit cu creionul în mână, din timp, volumele. Și nici aceea de a le plasa adecvat în tabloul sinoptic al literaturii române postbelice. (La ceilalți prefațatori, am văzut, metoda dă sau, după caz, nu dă rezultate.) Pornea, deci, cu șansa a doua. Culmea, dar din acest evident deficit provin avantajele majore ale antologiei. Este vorba, în primul rând, despre o anume pedagogie. Învâțând
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
o ocupă în canonul interbelic are legătură nu atât cu conținutul operei, cât cu dispariția scriitorului din prim-planul vieții literare românești, urmată de tragica și prematura sa moarte la Auschwitz. Care, și pe fundalul instalării realismului socialist în România postbelică, a împiedicat o recuperare rapidă a lui B. Fundoianu după încheierea marii conflagrații mondiale. Ediția din 1978 sau monografiile lui Mircea Martin și Marin Bucur, din anii ’80, n-au reușit decât să îl readucă pe scriitor în actualitate, fără
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
continent”, scoțând totodată în evidență rolul esențial pe care l-a avut Anglia, în calitate de custode al balanței de putere, în menținerea unui echilibru între principalii actori statali. Perioada războiului rece, caracterizată de relațiile încordate dintre cele două superputeri ale lumii postbelice, este descrisă în mod corect ca o nouă formă de echilibru, ce a generat bipolaritatea atât de caracteristică confruntării dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În continuare, este descris fenomenul globalizării, cu toate efectele pe care le-a avut
Hegemonia informației by Sorin Arhire () [Corola-journal/Journalistic/4663_a_5988]
-
pe rândul următor, anumite pete de culoare ale tabloului: „Dacă ar fi să numim și aici două vârfuri echivalente într-un secol, aș spune că fenomenul iradiant și decisiv editorial care a fost Șerban Cioculescu pentru «monumentul» caragialian inter- și postbelic avea să-l reprezinte în ceaușism cartea lui Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, din 1983. Ea continuă să genereze benefic reacții și astăzi. Perechea binomului G. Călinescu - Ion Negoițescu în eminescologie” (pp. 20 - 21). Se
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
referințe bibliografice, caiete de însemnări din adolescență, toate sunt consultate și puse în slujba unui efort imens de elucidare a unui destin atât de dependent de context. Ion Ianoși reface, prin intermezzo-uri pedante, prea pedante, circumstanțele istorice ale României postbelice, organizându-ș i inclusiv capitolele existenței în funcție de modificările politice radicale: Leningrad (1949-1955); București (1955-1965); București (1965-1989); București (1990- 2012). O formă indirectă de acceptare modestă, însă deloc fatalistă, a statutului omului „subt vremi”. În aceste condiții, reconstituirea autobiografică aduce mai mult
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
stânga. Temperamentul discret și prudent, dar în același timp sincer, ferm și lipsit de emfază - dublat, desigur, de o civilitate profesională desăvârșită - l-au făcut pe Ion Ianoși să parcurgă, fără mari accidente biografice, momentele cele mai dificile ale istoriei postbelice. Militant socialist încă de pe băncile liceului, Ianoși n-a făcut niciodată exces de zel nici când i s-au încredințat funcții oficiale. Dimpotrivă. Profesorul de estetică și-a câștigat respectul breslei scriitoricești sprijinind de câte ori a fost posibil publicarea unor cărți
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice. Spectacolul rezonanței ne livrează „nucleul dur” al criticii lui Dinu Pillat, ca și un consistent dosar de corespondență literară. El trebuie raportat la mai vechea ediție îngrijită de George Muntean, care a avut meritul de a perpetua memoria operei, dar
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
spațiu, în fond, de libertate intelectuală și critică și adesea de subminare ironică și umoristică a discursului oficial. Cu ampla lui sinteză Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, el devine unul dintre cei mai importanți istorici literari români postbelici. Amintiri deghizate (Editura Humanitas, 2012) este, așa cum spune Ioana Pârvulescu - „ultima venită” la „Junimea”, prin 1983, și cea care a prefațat și îngrijit ediția de față - cea mai frumoasă carte a criticului și istoricului literar. E o carte de amintiri
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic și istoric literar, învie o întreagă epocă postbelică, în portrete vii și replici savuroase. Raporturile lui cu autorii evocați sunt diverse, de la prietenie la simpla politețe, dar și vârstele la care-i cunoaște și circumstanțele sunt la fel de diverse, și asta contribuie, de asemeni, la o cristalizare anume a
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment al amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de o ironie afectuoasă. Rusia lui 1917, cea din timpul blocadei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cea postbelică și epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul animației, desenului, fotografiei, filmului de epocă. Toate aceste debriuri, souvenire alcătuiesc nu un destin, ci un poem. Capacitatea poeziei de
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
prăbușirea stimei de sine a românilor, înfățișând viața din Vechiul Regat exclusiv sub latura ei coruptă și decadentă, ignorând cu desăvârșire enormul elan creator și, mai ales, inteligența politică națională care avea să creeze, în 1918, România Mare. Iar volumele postbelice sunt de-a dreptul ratate. Idei tot mai puține, clișee „patriotice”, un verb oratoric impresionant prin energie (dar vetust în raport cu epoca, inclusiv la nivel de limbaj), și o atitudine tot mai agresivă față de elementele ce alcătuiau democrația românească. Imperfectă, desigur
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
Iulian Bol Unul dintre cei mai longevivi cronicari literari din perioada postbelică, G. Dimisianu e un critic literar pentru care, alături de meditația asupra operelor literare, demnă de interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară și chiar frivolă, asemănătoare cu a greierului din fabula lui
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea detaliului și de plasticitatea portretelor. Critic de stirpe lovinesciană, cu o structură temperamentală apolinică și raționalizantă, G. Dimisianu este unul dintre cronicarii literari ai perioadei postbelice care au reușit să apere și să ilustreze cu strălucire ideea de demnitate a scrisului, principiul autonomiei esteticului și al adevărului artistic. (I.B.)
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
o nouă înțelegere a operei. Cel care și-a asumat dificila misiune de a o alcătui este criticul și profesorul Ion Bogdan Lefter. Nici nu se putea găsi cineva mai potrivit: implicat încă din anii ’80 în reconfigurarea canonului literar postbelic și în exegeza dimoviană, criticul este, probabil, cel mai bun cunoscător al poeziei lui Dimov, ca și al întregului context al filiației ce se stabilește, în anii ’80, între aceasta și creația unora dintre componenții Cenaclului de Luni. Studiile și
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]