709 matches
-
reeducare". În mod doar aparent paradoxal, dat fiind caracterul său structural în cazul societății moderne românești, maniheismul operează și în postcomunism, de-a lungul unui proces de democratizare ce întâmpină, și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să purifice societatea de răul comunist 32. Este, desigur, de supus dezbaterii dacă a plonja în tribalismul politico-intelectual al interbelicului reprezintă o soluție pentru a șterge
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să relev este faptul că raportarea propagandistică la demersul ideologic s-a realizat pe un fond maniheist preexistent în societatea românească, identificabil și în epoca antecomunistă, un fond pe care comunismul s-a pliat și care a supraviețuit și în postcomunism. Este evident că regimurile dictatoriale, privilegiind o ideologie unică, lipsită de alternativă, determină, în cazul intelectualior publici, ca singura alternativă la opoziție, exil sau anihilare fizică să fie aceea de a deveni oficianți ai puterii. Folosindu-se de puterea cuvintelor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași. Este director al revistei Polis și al Institutului pentru Studierea Ideologiilor. Domeniile de interes: filosofie politică și studii europene. Printre lucrările publicate se numără: Cetatea lui Platon (2010); Noi și postcomunismul (2012). A coordonat Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală (2013); De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă (2014); Mass-media și democrația în România postcomunistă (2013). A realizat împreună cu Mircea Mureșan lucrarea Așa ne-am petrecut Revoluția (2014). Ionuț
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi O țară ideală, Iosif Țon Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele și sistemul politic din România, Editura Nemira, București, 2008, p. 13. 32 În Daniel Șandru, op. cit., pp. 70-97, am evidențiat existența a cinci structuri mitico-politice instrumentate ideologic în România contemporană: interbelicul ca mit fondator al postcomunismului; mitul dezideologizării postcomuniste; mitul democrației originale; mitul reconstrucției/reformei politice; mitul omului providențial. 33 Adrian-Paul Iliescu, "Ce au produs intelectualii?", în Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea (coord.), op. cit., pp. 141-142. 34 Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi, Al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
constituțională comparată, Giovanni Sartori • Mitul statului, Ernst Cassirer • Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon • O teorie economică a democrației, Anthony Downs • Omul și statul, Jacques Maritain • Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl • Postcomunismul, Leslie Holmes • Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon • Statul. Ce se vede și ce nu se vede și alte eseuri, Frédéric Bastiat 1 Cf. Paul Taggart, "Populism and the Pathology of Representative Politics", în Yves Méni & Yves Surel (eds
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
paradă, comandat sau benevol, pot aduce, bineînțeles, și au și adus multora în ultimele două decenii sinecuri și avantaje, dar nu pot ține loc de operă și nici de onoare. Și, din nefericire pentru mulți, patalamaua gălăgioasă de "anticomunist al postcomunismului" nu mai face două parale, pentru că, acum când asumarea liberă a simpatiilor politice pentru stânga nu mai aduce beneficii, cei care continuă să o facă, totuși, îi pun într-o situație delicată pe cei care susțin necritic o "dreaptă" politică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci pentru a o jefui eficient și pentru a se bucura, măcar în interstiții pretins democratice, de putere și de privilegii. Și de sentimentul agresiv afișat al impunității. Dacă despre rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist nu s-a scris decât în formă literară, fie ca mitizare eroică, supra-patriotică, fie ca diabolizare isterică, irațională. Poate că se vor găsi istorici care să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poartă semnătura Dariei Ghiu, ne prezintă expoziția artistei finlandeze Laura Horelli, deja menționată mai sus. Sub denumirea de Everything/Synchronization, aceasta se compune din cadre fixe filmate în orașul Iași. Pe fundalul filmării se aude discursul artistei despre comunism și postcomunism. În realizarea acestei expoziții s-a folosit de martori tineri, locuitori ai Iașului, dar și de biografiile lui Marin Sorescu și a Anei Blandiana. Filmul are un aer trist și oarecum monoton 335. Pe scurt despre artă Pe scurt amintește
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și Purificare de Adela Victoria Korshin, versiunea românească fiind, în ambele cazuri, extraordinar de convingătoare. Sofi Oksanen abordează în ambele romane teme incomode și se lansează în ample profiluri de ordin psihologic. Realități crunte ale războiului, ale comunismului sau chiar postcomunismului, drama și imposibilitatea de adaptare a emigrantului, decăderea psihică, stratificarea forțată a personalității, în special feminine, devin extrem de convingătoare la Sofi Oksanen, iar traducerea românească redă, pe deplin, nuanțele necesare. Așa cum sugera și autoarea într-un interviu, pentru a înțelege
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
capul pe mărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica autorului, Editura TipoMoldova, Iași, 2005, 319p. Mălin, Vestitorul revoluției - antologie zieristico- scriitoricească dediată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiectiv informativ al securității din România într-un fel de proces al postcomunismlui, Editura TiopoMoldova, Iași, 2006, 351p.; Ediția a II-a, Ed. PIM, Iași, 2009, 354p. Vaslui - Capitala “Țării de Jos” în presa vremii, 1875-2005, Editura Tipomoldova, Iași, 2005, 524p. Dorohoi - Capitala „Țării de Sus” în presa vremii, 1874-2006, Editura Edict Production
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mei de la Jurnalism (în principal) și Litere, semnate în formula Ruxandra Cesereanu & Co (este vorba despre Made in Romania. Subculturi urbane la sfârșit de secol XX și început de secol XXI și România înghesuită. Ipostaze ale ghetoizării în comunism și postcomunism - ambele volume au fost publicate de Editura Limes din Cluj-Napoca, în 2005 și 2006). Iar un alt text despre Securitate a fost deja publicat în lucrarea Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și lagărelor comuniste (Editura Polirom, Iași
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
au mers strună în România, ci s-au poticnit în fel și chip, atât la nivel politic, cât și social, economic, etic. Dar era previzibil să se întâmple așa. Societatea era fisurată, țara - fragilizată, mentalitatea - parțial robotizată. De aceea, termenul postcomunism nu a fost utilizat de la început, din 1990, pentru că el era încă inadecvat. A fost preferat termenul tranziție, întrucât era mai puțin tensionat, conținea chiar o formă de neutralitate și ambiguitate acceptabile pentru toată lumea: și pentru comuniști, și pentru anticomuniști
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
alt termen care, chiar dacă nu a fost pronunțat ca atare, a funcționat la nivel invizibil: acela de criză. Dacă prăbușirea comunismului decapitase criza absolută de sistem materializată de regimul Ceaușescu (și înaintea acestuia, de regimul Gheorghiu-Dej), postceaușismul (mai degrabă decât postcomunismul) a adus în vizor o criză acceptabilă, normală, produsă de debusolarea tranziției, la toate nivelurile. Totuși, nu neapărat ingurgitabilă. Anul 1990 a fost emblematic în acest sens, plin de tensiuni, discordii, ranchiune, frustrări, fratricide etc., dar și de ironie jucăușă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
palpabilă a ceea ce s-a petrecut în decembrie 1989. Din păcate, manualele de istorie sunt lacunare din acest punct de vedere, iar cuvântul revoluție nu sensibilizează nici el, ci mai degrabă este receptat ca un clișeu lingvistic specific românesc în postcomunism (dar valabil și pentru comunism, impus fiind de „limba de lemn”). Un rol special în sensibilizarea legată de revoluția din decembrie 1989, după consumarea acesteia și după o minimă decantare a evenimentelor și a semnificației lor, l-au avut Proclamația
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
din și de după decembrie 1989. Constanța regimului tutelat de Ion Iliescu a fost nemernicia: Iliescu a moștenit de la Ceaușescu aviditatea de putere și a făcut tot ce i-a stat în putere ca să suprime vocile disidente sau opozante din presupusul postcomunism românesc. Lecția sa absolută de execuție publică a opozanților o reprezintă perioada 13-15 iunie 1990, pentru care Iliescru ar trebui nu doar blamat, ci adus în fața justiției și pedepsit măcar simbolic, dacă altfel nu este posibil (din pricina invocatei sale senectuți
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
au vizitat deja de mai multe ori Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet, în excursiile documentare pe care le-am făcut în ultimii ani. Ion Iliescu nu a condamnat comunismul, întrucât a continuat să-l reprezinte ilustrativ în așa-numitul proaspăt postcomunism românesc. Emil Constantinescu a avut o poziție neutră ori mai degrabă pasivă: condamnarea comunismului nu a fost pentru el o prioritate, cum de altfel nu este nici pentru Traian Băsescu. Actualul președinte nu este însă indiferent la chestiunea cu pricina
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pentru democrație. Toți trei siliți însă să asiste la huliganismul ritualic (și cum altfel să-l calific din punct de vedere medical decât furunculos) al lui C.V. Tudor și al trupei sale de agitatori fascistoido-comuniști, adaptați la atât de permisivul postcomunism românesc. Întrucât ceea ce l-a interesat pe C.V. Tudor (cu sprijinul tacit, dar vizibil al PSD și al jalnicului Nicolae Văcăroiu, cel care a condus reuniunea parlamentară din 18 decembrie 2006) a fost o micromineriadă concentrată ca brutalitate și ca
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sau de a fi făcut parte din eșaloanele Securității), acestea pot fi supuse continuu șantajului și, implicit, corupției administrative, politice. Cel mai limpede exemplu este la îndemâna noastră, a tuturor, și îl aflăm în chiar prima etapă a tranziției și a postcomunismului românesc. Ce s-a întâmplat în anul 1990 și în anii imediat următori? De ce primul regim Iliescu a funcționat abuziv (amintesc aici doar violentele mineriade din 1990 sau brutala campanie electorală), iar aceste abuzuri flagrante nu au fost pedepsite, ci
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
românesc, sute ori poate chiar mii de preoți și călugări găsindu-și sfârșitul în detenție sau supraviețuind cu grave sechele. Au existat chiar mișcări monahale și spirituale anticomuniste din rândul ortodoxiei, ca să le amintesc doar pe cele mai mediatizate (în postcomunism) dintre ele: mișcarea „Rugul Aprins” (ai cărei membri - dintre care îi amintesc doar pe Dumitru Stăniloae, Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Andrei Scrima, Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu - sunt arestați în 1958) și mișcarea de la Mănăstirea Vladimirești (unde în 1955 au fost
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
În ciuda acestor „sfinți ai închisorilor” (și nu numai), imaginea Bisericii Ortodoxe a fost și a rămas pătată în timpul comunismului, pentru că prestația sa a fost, în general, una de colaborare cu regimul ateu. Motivul era limpede: supraviețuirea în orice condiții. În postcomunismul românesc, BOR s-a găsit, mai apoi, în varii situații de criză: din pricina patriarhului său (contestat atât în sânul Bisericii, de cei tineri, cât și de societatea civilă, cel puțin pentru faptul că a contrasemnat decretele lui Nicolae Ceaușescu de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
autoritară (minimal sau moderat autoritară) în cadrul regimului. De la termenul „pupincurist” s-a ajuns chiar la un ism, la pupincurism, acesta definind tendința des întâlnită, în cadrul regimului comunist, de a parveni prin lingușeală, periere etc. Termenii s-au conservat și în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
definind tendința des întâlnită, în cadrul regimului comunist, de a parveni prin lingușeală, periere etc. Termenii s-au conservat și în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a-l linguși pe cel aflat într-o poziție ierarhică avantajoasă de unde acesta (șeful, liderul
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a vremurilor românești actuala este impostorul: făptura cu pricina nu este moștenită neapărat din comunism, ea fiind o constantă a istoriei și politicii românești (chiar și a culturii române). Impostorul ca împărat despuiat, fără haine, este însă mai vizibil în postcomunism, mai ușor de detectat și de arătat cu degetul. Și aceasta tocmai fiindcă plăcerea (sau dependența) impostorului, oricare ar fi el, este să pozeze, să păstreze aparențele, să amăgească, să inducă în eroare. Trebuie precizat că impostorul nu este neapărat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]