9,035 matches
-
și Simplicianus -, dar în mod sigur la creștinism. E adevărat că povestirea evenimentelor dinaintea acestui moment nu e absolut obiectivă: Augustin le evocă din nou, bazîndu-se pe propria memorie, dar, în același timp, le interpretează în lumina experiențelor sale spirituale posterioare, care sînt de un gen cu totul diferit. Nu trebuie să ne mirăm așadar că ceea ce spune scriitorul în Confesiuni nu coincide întru totul cu ceea ce se poate citi în operele de la Cassiciacum în legătură cu aceleași episoade ale evoluției sale spirituale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sînt și cele două poeme, transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub numele lui Tertulian, Sodoma și Iona, exerciții retorice bazate pe episoadele biblice ale distrugerii Sodomei și pe cartea lui Iona (De Sodoma și De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie a făcut o altă traducere, mai literală, a acelorași canoane, însă aceasta s-a pierdut. A mai alcătuit o Culegere a decretelor pontifilor Romei (Collectio decretorum pontificum Romanorum: așa-zisele Decretale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din secolul al VI-lea, inedită. Ca o continuare și o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ „Expuneri cizelate” sau „elegante”); împărțirea în 13 cărți, diferită de cea a scrierii precedente, pare posterioară. în introducere, autorul declară că analizează pasajele din Pentateuh pe care nu le luase în considerare sau pe care nu le comentase suficient în închinarea. De această dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfînta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unului-născut (care în ediția lui Aubert figurează ca al optulea dialog despre Treime, inexactitate corectată de Migne; despre aceasta cf. infra), prezentat aici ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. în traducere siriacă s-a păstrat o scrisoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril la Alexandria, din care se vede că Acaciu este serios angajat într-un efort de rezolvare a rupturii produse la Efes. Sever de Antiohia a păstrat două fragmente dintr-o scrisoare a lui Acaciu adresată lui Chiril, și aceasta posterioară conciliului de la Efes, în care episcopul de Bereea aderă la pozițiile doctrinale ale lui Chiril, însă propune renunțarea la anatematisme și întoarcerea la „vechea legislație a Sfinților Părinți”, în primul rînd la Crezul de la Niceea. Puțin importante din punct de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condamna (de exemplu, symproskineô, pentru a indica atît venerarea omului, cît și a divinității în Cristos), și îi reproșa imprecizia și ambiguitățile limbajului. La Anastasie Sinaitul (Hodegos 22) s-a păstrat un lung fragment al lui Andrei contra lui Chiril (posterior confutației celor douăsprezece capitole, scrisă de Teodoret), în care este atacată folosirea ambiguă de către Chiril a termenului hypostasis. S-au mai păstrat în latină, în Synodicon contra Tragediei lui Irineu, mai multe scrisori ale lui Andrei, adresate mai ales lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
picioare”. Informațiile pe care le avem despre acest imn se referă așadar doar la refolosirea sa, nu la faza originară a alcătuirii sau a compunerii lui. Din această cauză, pare că se poate spune doar că imnul nu-i este posterior lui Roman Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre acest imn se referă așadar doar la refolosirea sa, nu la faza originară a alcătuirii sau a compunerii lui. Din această cauză, pare că se poate spune doar că imnul nu-i este posterior lui Roman Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia, cel Despre ispitirea lui Iosif. Autorul e influențat de teologia conciliului de la Efes, cunoaște versiunea greacă a scrierilor lui Efrem și omiliile lui Vasile din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al VI-lea. Nu s-a păstrat decît opera sa principală, o Istorie a Bisericii în șase cărți, care descrie perioada cuprinsă între 428 și 594 și ajunge astfel pînă în vremea autorului; e unica sursă istorică globală pentru epoca posterioară conciliului de la Calcedon. Evagrie declară în prefață că vrea să continue opera celor trei istorici din secolul al V-lea, Socrate, Sozomen și Teodoret, analizați acum împreună. Evagrie nu-l menționează pe Teodor Lectorul și poate că nu-i cunoștea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în Dodecalogul inclus în DIARO, pp. 439-452, afirmă cu convingerea specialistului: �aromâna este limba maternă a Aromânilor care le conferă conștiința
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
apără sau interzice. Când această conștiință se aplică la acțiunile trecute, ea se traduce prin sentimente de bucurie (satisfacțieă sau prin sentimente de durere (regret, remușcare, căințăă. Conștiința morală dovedește că judecata sau evaluarea acțiunilor noastre este fie anterioară, fie posterioară sentimentelor morale. Ea este proprietatea pe care o are spiritul uman de a surprinde și de a simți valoarea morală și de a explica acest sentiment prin intermediul judecăților normative (M. Bernèsă. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, conștiința morală este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este și ce face aceasta. Faptul că eu, ca persoană, am suflet este o descoperire a Eului meu personal care se reflectă pe sine. Dar sufletul, fiind esența Eului, continuă să rămână pentru mine un mister. Aceasta Întrucât Eul este posterior sufletului de care depinde. Prin Eu, sufletul dobândește o dimensiune temporală, care este viața sufletului. Dar, În același timp, sufletul nu este separat de corp. Prin corp, sufletul dobândește o dimensiune spațială, care este viața corpului. Rezultă de aici faptul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cel care-l mobilizează, este caracterul acestuia. Ca și sentimentele morale, ideile morale se formează și se desăvârșesc pe niște structuri interioare ale persoanei umane. Sunt ceea ce I. Kant numește „idei apriorice”, desprinse de orice fel de experiență anterioară sau posterioară a individului, fiind atributele rațiunii pure. Ideile morale sunt cele care concentrează și exprimă valorile morale. Ele fac parte, după I. Kant, din categoria ideilor transcendentale, În care sunt incluse următoarele tipuri: ideea psihologică referitoare la suflet, ideea cosmologică referitoare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizare. Binele nu poate fi făcut decât sincer, deschis, dincolo de orice fel de interese personale, ca o datorie. Acest fapt demonstrează că ideea de Bine are un caracter aprioric, ea fiind preexistentă În conștiința persoanei, dincolo de orice experiență anterioară sau posterioară acesteia. Prin urmare, comiterea unui act care se abate de la legea morală este străin ideii morale de bine. El nu mai este un act de virtute, ci o manifestare a pervertirii naturii umane prin viciu. Putem trage de aici o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu (și cu asistență din partea lui Honigberger sau a altcuiva), s-au vindecat. 265. Un nou indiciu că Honigberger scrie o parte din aceste pagini În orașul natal. 266. Prezența medicului englez indică drept dată a acestei operații un an posterior lui 1846, când zona Panjab și În special Lahore fuseseră transformate Într-o provincie dependentă de administrația britanică. 267. În original: musselmen. 268. Implicarea mantrelor În tratamentul medical este specifică ariei asiatice indianizate, deși Honigberger nu pare să-i recunoască
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
către celălalt, cu întindere și menținerea poziției; Poziția inițială: din aceeași poziție ca mai sus, se împing genunchii cu ambele coatele, realizând astfel întinderea rotatorilor interni; Poziția inițială: decubit dorsal, gravida flectează un genunchi la piept, insistând pe intinderea mușchilor posteriori ai coapsei, întinzând celălalt picior cu talpa în flexie dorsală; mișcarea se face alternativ; Poziția inițială: pe genunchiul stâng, cu membrul inferior drept înainte, îndoit cu talpa pe sol, cu mâinile pe genunchiul drept; se apleacă trunchiul și se extinde
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
Camera Deputaților la 1/13 februarie 1876, omul politic le relua aproape exact: votul universal acordat „unor oameni care nu știu nici măcar a scrie și a citi” implica „absorbirea” „claselor inteligente și independente” „de un număr de mulțime”. Considerații a posteriori legitimau poziția asumată: aprobarea legii electorale din 1858, care „a ținut socoteală despre starea noastră socială și de dificultățile practice de la noi” și „execuția” statutului dezvoltător al Convenției de la Paris, „singura Încercare de vot universal, care s-a făcut la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
abundenței materialelor combustibile), dar și imobilele dezvoltate pe verticală (hoteluri sau sedii de birouri), localuri cu mare frecventare publică (gări, aeroporturi, centre comerciale, școli, spitale, săli de spectacole, discoteci etc.), unde orice sinistru poate atinge dimensiuni catastrofice. Anchetele făcute a posteriori în scopul identificării cauzelor declanșării marilor accidente industriale, evidențiază permanența imperfecțiunilor de la interfața om/mașină, fie că e vorba de greșeli umane în stadiul operator sau de defecte în conceperea și menținerea sistemelor tehnice. De aceea imputabilitatea accidentelor este adesea
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
către gât se numește „baza limbii”. Ea reprezintă peretele anterior al gâtului (orofaringe). Cancerele cavității orale și orofaringelui sunt adesea tratate diferit. „Plafonul” gurii este reprezentat de palatul dur. Palatul moale, care este de fapt un arc muscular, este situat posterior de palatul dur, și face parte din alcătuirea gâtului (orofaringe). Cavitatea orală mai cuprinde: buzele, gingiile, obrajii (partea lor interioară), planșeul bucal, maxilarele superioare și mandibula. Saliva (sputa) este substanța rezultată în cavitatea orală din glandele salivare (situate sub limbă
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
se întinde din spatele cavității nazale către esofag și trahee. Faringele este divizat în trei porțiuni: 1. Nazofaringele: o cavitate deschisă situată în spatele nasului și deasupra palatului moale (vălului palatin); 2. Orofaringele: aria cuprinsă între palatul moale, baza limbii și partea posterioară a cavități orale, lîngă amigdale; 3. Hipofaringele sau laringofaringele: cea mai joasă și posterioară parte a gâtului, în spatele laringelui (laringele = „cutia vocală”). Cea mai obișnuită parte a gâtului din care se dezvoltă cancere este orofaringele. Cuprinde baza limbii (peretele anterior
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
porțiuni: 1. Nazofaringele: o cavitate deschisă situată în spatele nasului și deasupra palatului moale (vălului palatin); 2. Orofaringele: aria cuprinsă între palatul moale, baza limbii și partea posterioară a cavități orale, lîngă amigdale; 3. Hipofaringele sau laringofaringele: cea mai joasă și posterioară parte a gâtului, în spatele laringelui (laringele = „cutia vocală”). Cea mai obișnuită parte a gâtului din care se dezvoltă cancere este orofaringele. Cuprinde baza limbii (peretele anterior), amigdalele și peretele faringian lateral (perete lateral), palatul moale și lueta („omușorul”) și peretele
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
a gâtului, în spatele laringelui (laringele = „cutia vocală”). Cea mai obișnuită parte a gâtului din care se dezvoltă cancere este orofaringele. Cuprinde baza limbii (peretele anterior), amigdalele și peretele faringian lateral (perete lateral), palatul moale și lueta („omușorul”) și peretele faringian posterior (peretele din spate al gâtului). La jumătatea distanței, gâtul se împarte în două „tuburi”: esofagul (este tubul care conduce mâncarea către stomac) și traheea (este tubul care conduce aerul înspre și dinspre plămâni). LARINGELE Este cunoscut și sub numele de
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
gâtului sunt implicate în mâncat și băut. La nivelul gurii (cavității orale), mâncarea se amestecă cu saliva. Când mestecați, limba mișcă mâncarea împrejur și colectează fragmentele ei într-o „bilă” moale (bol alimentar). Când bolul alimentar se mișcă către partea posterioară a limbii (baza limbii), se declanșează înghițirea la nivelul faringelui (gâtului). Când înghițiți, palatul moale (vălul palatului) se ridică, închizând nazofaringele, împiedicând alimentele să ajungă în sus și în afară (către nas). Atunci faringele comprimă (împinge) alimentele în jos, către
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]