2,403 matches
-
Gabriel Dimisianu Dintre scriitorii noștri interbelici Mihail Sebastian îmi pare a fi acela cu posteritatea cea mai dinamică. Spre a nu spune cu posteritatea cea mai agitată. În cei aproape șaptezeci de ani câți au trecut de la moartea sa acest scriitor mereu a interesat, într-un fel sau în altul. În intervalul proletcultist i s-au jucat piesele în, probabil, toate teatrele noastre ca
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
poziția de dreapta de atunci de ce nu s-ar face același lucru și pentru Eliade sau pentru Noica, prietenii lui apropiați? Evreul improbabil, cartea lui Mihai Iovănel, se alătură ca o impunătoare piesă acelor scrieri despre care spuneam că alcătuiesc posteritatea dinamică a lui Mihail Sebastian. Nu întreprinde numai analize literare, ci proiectează ideologic în forme care conduc la limpezirea chestiunii „evreității” și „asimilismului”, a plasării succesive a lui Sebastian la dreapta și la stânga, nelăsând fără răspuns probleme ca alegerea numelui
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
de vitrină" Mircea Eliade, 20 decembrie 19521 Epigraful de mai sus este desprins dintr-o scrisoare particulară adresată prietenului său, Brutus Coste. Textul nu a fost destinat publicității și deci nu poate fi considerat o justificare față de contemporani, sau față de posteritate. Cu peste trei ani în urmă, într-o misivă adresată aceluiași destinatar, folosea un epitet deloc măgulitor: "Ce adorabilă zoologie și politica asta!" ș10 februarie 1948ț2. Ce efecte a avut politica asupra existenței eroului nostru aflăm din mai multe pasaje
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
restrictiv și chiar agresiv cu scriitorii și operele lor. Avem, astăzi, grație istoricului literar Stan V. Cristea (n. 1950), una dintre cele mai complete lucrări de referință 2 privitoare la prezența, opera și ecourile acesteia în contemporaneitate și, evident, în posteritate, care îi conferă lui Constantin Noica, în ordine spirituală, locul ce i se cuvine în cultura română. Astfel de instrumente de lucru, elaborate cu dificultate dar, în același timp, cu o mare pasiune, ne înfățișează dimensiunea exactă a cărturarului Constantin
Constantin Noica și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6122_a_7447]
-
mereu pricină de scandal. Admiratorii îl ridică la nivel de guru, cei care nu suferă „esoterismele” îl exmatriculează fără nici o reținere. Vasile Lovinescu, în patria de dincolo de moarte, acolo unde se află, are motive să râdă de preocupările noastre față de posteritatea lui. El a reprezentat ceea ce se poate numi anonimatul asumat până în pânzele albe. Aceasta fiindcă a crezut în marele necunoscut ca sursă de supremă consolare și de mântuire. Putea fi Mircea Eliade S-a născut în 1905 în Fălticeni, spre
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
a fost adversar ideologic până la moarte. Critic dogmatic în anii 1950, liberal stângist în anii 1960-1970, romancier original în aceeași din urmă perioadă, și-a spălat în parte păcatele susținând generația noastră, în anii ecloziunii ei pe scena literară. Altă posteritate are Constantin Țoiu, mort în 2012, înainte de a fi împlinit 90 de ani. După stilizări de traduceri din rusă și un roman compromițător, Moartea în pădure, din 1965, uitat, din fericire de toată critica, și-a legat numele de câteva
Aniversări 2013 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3729_a_5054]
-
ale lui Barbu, ori Arghezi, ori Blaga stimulează exegeza, mai mult sau mai puțin la obiect, paradoxalele prospețimi ale versurilor lui Nichita sunt făcute să-ți placă, sau nu. Asta justifică, simplificator, de bună seamă, împărțirea gusturilor contemporanilor și ale posterității în da, sau ba. Aproape fără explicații. Așadar, viziunea poetică a lui Nichita Stănescu e făcută să nască poeți, nu cititori. Descoperitori empatici ai unor ritmuri care au abundența, plinătatea solară a unei orații, nu a unei trude. Substanța lor
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
fiind viu și sincer întotdeauna. Trăiesc simultan șapte vieți, din grabă, din lăcomie și port în mine mai mulți indivizi, care trăiesc intens, reclamându-și fiecare dreptul la viață. Unii dintre aceștia sunt proști, incoerenți... De ce să mă judece cumva posteritatea - dacă termin Sisoe, risc și această șansă: posteritatea. De ce să mă judece după vreunul dintre aceia, și să spună așa am fost eu? Ah, nu cred să înțelegi nebuniile astea! Cu altă ocazie îți voi scrie mai liniștit. Despre plânsul
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
vieți, din grabă, din lăcomie și port în mine mai mulți indivizi, care trăiesc intens, reclamându-și fiecare dreptul la viață. Unii dintre aceștia sunt proști, incoerenți... De ce să mă judece cumva posteritatea - dacă termin Sisoe, risc și această șansă: posteritatea. De ce să mă judece după vreunul dintre aceia, și să spună așa am fost eu? Ah, nu cred să înțelegi nebuniile astea! Cu altă ocazie îți voi scrie mai liniștit. Despre plânsul Magdei despre gutuie, ai dreptate. Dar n-ai
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
se constituie în autentice mărturii privitoare la dramele secolului de curând încheiat. Remarcabilă sub toate aspectele, aici menționate, este si epistola, necunoscută până acum, trimisă poetului si eseistului Nichifor Crainic si care a fost generată de un articol privitor la posteritatea lui Ion Theodorescu-Sion, publicat în revista Glasul Patriei, revistă destinată, în exclusivitate, românilor din exil. Epistola e, de fapt, o zguduitoare confesiune despre România interbelică, despre pictorii ei si, apoi, despre unele realități incomode create de un sistem acultural, opresiv
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
în curtea bisericii de pe domeniul lui, în care e prezentat purtând pe umeri un sac cu cereale. Așa îl vedea epoca în care a trăit. După un secol, sacul e înlocuit cu o pană de scris. Așa îl va vedea posteritatea.
Shakespeare, sacul cu cereale și pana de scris () [Corola-journal/Journalistic/3589_a_4914]
-
au ajuns ingineri, care au avut un cuvânt greu de spus pe unde și-au desfășurat activitatea, alții, medici de renume, care au rezolvat cu succes multe dra me, profesori respectați de nenumărate generații, arhitecți și proiectanți, care au trasat posterității solide căi, lista pro fesiilor fiind lungă. Mă feresc pentru a da exemple, de frica erorilor în stabilirea ierarhiei. Facem parte din generația de sacrificiu, care, la rândul ei, s-a sacrificat pentru ca unii de lângă noi să o ducă ceva
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
capătă rang mitic. Chiar dacă de superstiția estetică Hegel se va rupe repede, încetînd nu doar să ceară filosofiei virtuți artistice, dar chiar degradînd frumusețea la o treaptă premergătoare conceptului, totuși aura mitică îl va urmări mereu, dovadă că în ochii posterității, viziunea îi stă sub premisa monumentală a unei construcții mitologice. Prin jargonul nebulos, Hegel e un personaj mitologic, cum și Fenomenologia spiritului e ea însăși o epopee de semnificații în care noțiunile devin protagoniști pe o scenă a adevărurilor universale
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
viața scriitorului în cauză, cât și cu privire la rolul și rostul criticii. Iar biograful lui Caragiale este, cu atât mai mult, obligat să restituie adevărul documentar al unei existențe care a stârnit numeroase polemici și a lăsat, în epocă și în posteritate, urme consistente în mentalul colectiv. De obicei, nu încurajez reeditarea unor cărți clasice ca atare. Lipsite, adică, de un aparat critic oricât de redus, în măsură să acopere distanța temporală dintre momentul inițial al apariției și cel al repunerii operei
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
cu subtilități sau cu alte mofturi ținând de o civilizație pe cale să apună? Ce contează că acuzațiile se bat cap în cap? Trăim într-un prezent pe care îl considerăm etern, deși îl uităm deîndată ce devine trecut, iar simțul posterității ni s-a atrofiat. Nu contează decât ce spunem în clipa de față. Logica ori coerența presupun timp, o dimensiune care ne lipsește. Iată cea mai grozavă boală a spiritului, de care n-a suferit, în egală măsură, nici o altă
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
adversitatea dintre Mazilescu și Nichita Stănescu). De un umor căznit e și întâmplarea pariziană din care Danilov își face un titlu de glorie: întru libertatea artei (chiar așa !), acesta aruncă în Sena o sticlă conținând, în chip de mesaje către posteritate, câteva poeme: unul al său, unul al lui Adrian Popescu și Căderea lui Mircea Cărtărescu. Cum o fi încăput ultimul acolo, nu-mi dau seama, din moment ce, se poate verifica, acesta se întinde (în ediția princeps) pe nu mai puțin de
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
Paul Cernat Ion Simuț, Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, Editura Academiei Române, București, 2012, 478 p. Ion Simuț a fost considerat, nu o dată, un „șaizecist între optzeciști”; eu însumi am formulat, cîndva, asemenea considerații, pe baza priorității canonice pe care criticul de la Familia o acordă literaturii
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă eventual spre psihocritică, dar fără idiosincrazii ideologice sau veleități teoretizante. Cel mai recent volum al său, Vămile posterității, se înfățișează ca un șantier deschis al unui istoric literar combativ și explorator, dublat de un critic cu vocație canonizantă. Mai mult decît un miscelaneu oarecare sau decît o colecție hibridă de „fragmente critice” - de la studiul mai amplu la articolul
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
calm comprehensiv, fără a cădea în febra rechizitoriilor și lustrărilor cu care se îndeletnicesc procurorii de serviciu (și care mai degrabă au îndepărtat decît au apropiat cititorii de operele anumitor scriitori). Ca un expert echilibrat ce se află, autorul Vămilor posterității, din fericire, n-o face, cum nu o face nici cînd se apleacă asupra unor angajamente politice comunizante. Publicat după condamnarea oficială a comunismului, articolul George Macovescu, un comunist onest se deschide printr-un mesaj concludent în acest sens: „Condamnăm
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
îl face să exagereze cu prudență; nu cred, de pildă, că Sadoveanu ar fi atît de în afara modernității - numai că modernitatea sa este una întoarsă, paradoxală, antimodernă. Aș putea să enumăr și alte (mici) motive de diferență în raport cu autorul Vămilor posterității (expresivă metaforă-titlu!), dar mă opresc aici: pe ansamblu, Simuț judecă drept și echilibrat, urmărind fidel relieful operei și sesizînd prompt punctele de tensiune sau controversă; textele sale sunt atrăgătoare cu sobrietate și persuasive cu măsură, informate fără ostentație și întotdeauna
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
pe măsură ce va intra în miezul unor considerații seci, de strictă aplicație la tema propriu-zisă. Dar chiar și acolo unde accentele discursului capătă asprime critică, tonul e de evocare caldă, de unde și impresia de reverență în fața unui monstru cultural pe care posteritatea nu-l poate așeza în categorii consacrate. De altminteri în asta stă și valoarea prelegerii de față, în surprinderea unor paradoxuri din care ființa lui Wagner s-a hrănit mereu, paradoxuri care pot cel mult să sugereze natura idiopatică a
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
expresie a lui Nietzsche. Replica lui Thomas Mann: la Wagner perseverența lucidă a elaborării depășește spontaneitatea obscură a inspirației, autorul lui Tristan și Isoldafiind un creator cult, nu un posedat mefistofelic, măcinat de stihii oculte. Creația și filosofia. Ce definește posteritatea lui Wagner e că lumea muzicală îi venerează opera și îi respinge viziunea filosofică. Cu alte cuvinte, creatorul e admirat și teoreticianul e repudiat, ideea wagneriană a „operei de artă totale“ (Gesamtkunstwerk), în care cuvîntul, sunetul, gestul și imaginea să
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
momentul în care ne naștem, toți suntem supraviețuitori. Existența este o incertitudine, nu știm când se va încheia. Din acest punct de vedere, scriitorul nu are vreun privilegiu sau vreo povară specială, cum cred elitiștii. Dacă este vorba, însă, de posteritate, pe care toți artiștii o râvnesc, cred că timpul nostru, cu marile și rapidele sale schimbări și primejdii, pune posteritatea sub un sever semn de întrebare. Nici în această privință, scriitorul nu are, probabil, șanse prea mari.” Un nou festival
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
punct de vedere, scriitorul nu are vreun privilegiu sau vreo povară specială, cum cred elitiștii. Dacă este vorba, însă, de posteritate, pe care toți artiștii o râvnesc, cred că timpul nostru, cu marile și rapidele sale schimbări și primejdii, pune posteritatea sub un sever semn de întrebare. Nici în această privință, scriitorul nu are, probabil, șanse prea mari.” Un nou festival În BUCUREȘTIUL CULTURAL citim un interviu cu prozatorul Lucian Dan Teodorovici, în calitatea sa de organizator al primei ediții a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
Traian", scrie profesorul Dan Voiculescu pe blog. Este o carte document care nu se dorește a fi o critică la adresa actorilor politici sau o scoatere în evidență a autorului. Pentru că uitarea e scrisă în legile omenești, m-am gândit că posteritatea are dreptul la un reper istoric al perioadei de după 1989. Departe de a fi perfectă, sunt convins că mai există în spațiul public cărți care se vor referi la istoria post-decembristă", a continuat președintele fondator al PC. Cartea profesorului Dan
Dan Voiculescu, despre cum l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31523_a_32848]