5,162 matches
-
foarte politicoasa, dar care circumscrie an același timp distanță specifică față de poziția celui intervievat. Cititorii se vor bucura cu siguranta citind "rândurile an care se vor preface cuvintele noastre", după cum ai spunea autoarea unui cunoscut poet londonez. Mihaela Anghelescu-Irimia, Dialoguri postmoderne, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, 356 pagini, 53.000 lei.
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
adevărat pentru destinul postum al operei stănesciene este, ca și an cazul lui Eminescu, nu atât judecată de situare an istoria formelor și formulelor literare (care face acum substanță efemera a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului că Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a scăpat lui Sorin Alexandrescu, într-un articol publicat în suplimentul Vineri al revistei Dilemă, chiar dacă nu se referă explicit la această frază. Articolul lui Sorin Alexandrescu e tulburător, pentru că el ne reamintește că, oricît ne-am delecta cu teorii postmoderne ale identității, a fi un turist în propria ta existența, un vagabond al universului, fie și acesta un univers filozofic, clădit pe principiile solide (dar oare mai puțin utopice, paradoxal cum ar părea o asemenea afirmație?) este mai curînd himera
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
de ce m-a nemulțumit expresia "Literatura zilei" folosită de Cristian Tudor Popescu în eseul cu același titlu publicat în România literară lunile trecute... într-un fel sunt de acord cu o asemenea literatura explozivă, autentică, vie care se opune jocurilor postmoderne. Dar nu înțeleg de ce această literatura trebuie să aparțină numai zilei. Sunt iarăși de acord cu antiteza om relaxat-om crispat. Mi-e de aceea îngrozitor de teama nu atât de moartea literaturii cât de mumificarea ei în clinicile postmodernismului unde
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
despre ea ("memoria") că psiholog; dar nu știam, ca scriitor, că este atît de posesiva, că este teribilă, mai greu de stăpînit decît orice afect". Astfel de considerații a datorate formației științifice, analitice a Tatianei Slama-Cazacu, dar și acceptării jocului postmodern cu cititorul părtaș la frămîntările, la imperfecțiunile autorului a nu sînt deloc rare în carte. Amintirile nu sînt "libere" și asta nu se întîmplă doar din rațiuni de stil, ci și din pudoare și teama de ridicol. Pe de altă
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
noi, poate și pentru că sîntem atît de disperat agățați de o cultură modernista, refuzînd să îi înțelegem anacronismul. Celălalt prin sine însuși a apărut în traducere românească, grație lui Ciprian Mihali, tînăr filozof de la Cluj, căruia îi datorăm și Condiția postmodernă a lui Lyotard. Greu de tradus, fiind greu de înțeles, Celălalt... este, după părerea mea, excepțional tălmăcit de Ciprian Mihali, cu o acuratețe dublată de vivacitate stilistica pe care o puteam găsi numai la un filozof în largul lui, în
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în muzică românească numele mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Acum - datorită atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari a, asistăm la recuperarea și la explozia tuturor tendințelor denominative posibile. E foarte puternică, bineînțeles, voința de internaționalizare prin engleză: Class, Double D, Body & Soul, Boysonic, Fan D, MB&C, Dr .Beat, No
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
pierdut nici credință în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună acesta problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptica. Nostalgia originilor, sursa arhetipala și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
același model: Time ouț se încheie cu un ciclu de "Șlagăre în devenire". Sensul este astfel camuflat de verva nonsensului, care poartă marca stilistica inconfundabila a lui Sorin Ghergut. Debutul în volum al lui Ghergut este o colecție de jucării postmoderne cărora nu le poți rezista și care se dovedesc a fi, la urma urmei, poeme adevărate. Nu ne rămîne decît să strigam - împreună cu autorul lor - "la gallimard; birjar, la gallimard"! Sorin Ghergut, Time ouț, Ed. Timpul, Iași, 1998, 70 pag
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
pe câmp/ Dar m-a secerat destinul/ De la capăt până la pământ.// Eram necuprinsul/ Dar m-am pomenit deodată/ ăncăpută într-o privire." (Eram) Atuul principal al acestei poezii este faptul că nu depinde de istoria poeziei (așa cum se întâmplă la postmoderni). Poate fi citită și de un neliterat, bineînțeles, de unul cu o gândire liberă, educat eventual de succesiunea alertă de oferte de pe display-ul calculatorului. Să ne mai delectam cu un poem scris în această manieră: "ămi aminteam soarele/ Cum
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
Vasile Vasilache, de pildă) a fost poetul Emilian Galaicu-Păun. Un experimentat cunoscător al modului cum pot fi evitate de către basarabeni construcțiile gramaticale incorecte, în limba română, un priceput ghid lingvistic, s-a dovedit Valentin Guțu, redactor, la fel ca poetul postmodern amintit anterior, la Editura Cartier. Poetul Ion Hadârcă, parlamentar, care și-a recitat poeziile împreună cu noi, cei de dincoace de Prut, le-a amintit participanților la aceste întâlniri literare semnificația istorică a apropiatului moment (iunie) al semnării Acordului de asociere
Chișinău, primăvara unui alt început by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2495_a_3820]
-
fi publicate în anii care urmează. Iată un gen literar care și-a dobândit titlurile de glorie în secolul clasic francez și a continuat să beneficieze de ele în romantism și în epoca modernă, dar pe care sms-urile și internetul postmodern l-au făcut caduc. De la Odobescu au rămas 11.000 de scrisori, de la Alecsandri și Hasdeu, câteva sute, spre a nu mai vorbi de ale lui Ghica, adevărate capodopere. Beckett este un epistolier la fel de genial cum este și dramaturgul. Totodată
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
La onoare v-ați gândit, scriind romanul? Sau nu încape onoare unde-i război? Sincer, cuvântul onoare nu face parte din vocabularul meu de romancier. Nu reflectez la asta. Mă preocupă uitarea, moartea, suferința, dar nu onoarea. Sunt un autor postmodern. E o întrebare care-l bântuie pe Cripure, căruia personajul Merlin spuneți, în epilogul cărții, că-i seamănă. Ce te face să plângi? Ce credeți că s-ar putea răspunde? Eu cred că romancierul este cineva care fabrică emoții. Asta
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
XIX și XX. Când Umberto Eco a venit în România, invitat de Solomon Marcus și de Radu Cezar, pe la mijlocul anilor 1980, am ținut o scurtă alocuțiune la Muzeul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, pe tema revenirii povestirii în romanul postmodern. Am publicat-o într-un volum de Teme. Eco a părut interesat și mi-a spus că s-ar putea să am dreptate. Evoluția genului mi-a confirmat ipoteza. O dată închis capitolul Noului Roman, povestirea și-a reintrat în drepturi
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
fel sau altul, suntem Dimitrie Crudu, alteori doar falsul Dimitrie. Poezia sa transmite o stare de încordare ambiguu, general umană. Citindui versurile, ne identificăm până la râs și lacrimi cu trăirile sale abracadabrante. Dimitrie sau Falsul Dimitrie e un Charles Chaplin postmodern, fragmentar, interpretând, la luminile stinse ale rampei aria sublimă a vagabondului idealist,într- un decor alcătuit din sticle, vase, farfurii murdare, furculițe , cuțite și linguri prăfuite ce joacă pe masă, lângă adidașii găuriți și coatele goale, care stând într-o
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
și interrasială, la cea general umană. Cu alte cuvinte trebuie să privim "marginalul", așa după cum Havel privește "transcendentul", "în sensul cel mai larg al cuvîntului". Dacă vom efectua această operațiune analitică, vom avea surpriză să constatăm următoarele: În societatea globală postmodernă, unde între imagine și realitate nu mai există frontiere clare, căci realitatea este totdeuana mediata prin imagine (mass-media, reclame, obiecte-imagini) - totul se reduce la ceea ce poate fi văzut, perceput, reprezentat. Dacă rămîi un spectator pasiv, care nu este văzut, (ci
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
globaliza sub ocrotirea instituțiilor spiritualizate, din ce in ce mai mulți indivizi se vor elibera de imagini false și individualisme meschine sau capricioase. Vor deveni adevărate individualități, Evenimente. Havel are dreptate. Ocidentul nu are nevoie de noi profeți, de noi imagini, de noi imnuri postmoderne să răsune în catedrale. Se cere însă urgent o operație radicală de arheologie culturală. Din țarina economismului și multiculturalismului, să fie recuperat Chipul întinat al democrației spiritualizate. Spre deosebire de "multiculturalism", care a creat modelul identității de grup, democrația transcendență mondializata va
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
inițial, cu acest personaj în minte, așadar, și cu altele precum Minda sau Castor Ionescu, tot ale sale, Breban a dezvoltat teza rupturii existențiale, a deformării semnificative, o condiție a "nașterii" epicului în romanul actual (unii ar spune în romanul postmodern). S-a discutat deci mult despre "ruptură", uneori în termeni absolutizanți, văzându-se în ea un reflex al destructurărilor ce caracterizează secolul. Un corectiv l-a adus Alexandru George, observând că nu este firesc să excludem din sfera noastră de
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză ale numărului l-am găsit pe multitalentatul nostru colaborator Pavel Șușară (critic de artă, poet, gazetar, prozator și și altele) cu o năstrușnicie ce poartă titlul Povestea povestitorilor - un experiment literar postmodern virtuoz (și deloc virtuos) pornind de la coroziva poveste a lui Creangă. Cum ceea ce am putut citi nu e decît primul capitol dintr-un volum în pregătire, nu ne-am putut da seama dacă miza acestei "jucărele" licențioase e mai mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
Alexandra Olivotto Politica reprezentării și reprezentarea politică. Acest joc de cuvinte al Lindei Hutcheon ar putea reprezenta infrastructura postmodernă a piesei lui Vaclav Havel - Opera calicilor (Caruselul), publicată de Editura Unitext, alături de un Discurs la Parlamentul Europei. Deoarece piesa se anunță încă din subtitlu a fi o prelucrare după John Gay, e necesară o prezentare a operei inițiale a
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
recontextualizare" a piesei lui Gay, adică Opera de trei parale (1928) - cu libret de Bertholt Brecht și muzică de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei sonore". Ea nu mai e necesară deoarece întreaga problematică a operei a fost redirecționată postmodern, către interogația - formulată de Christa Wolff - care domină toată dramaturgia lui Havel: "Cât de repede poate lipsa vorbirii să devină lipsa identității?". Personajele lui Havel nu sunt mute precum Casandra Christei Wolff; dimpotrivă, dialogul lor e savuros, dar el ilustrează
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
a-l fi intrigat cel mai tare pe semnatarul recenziei din "The Journal of Religion", pentru caracterul cu aer de New Criticism, chipurile, al demersului, într-o epocă a deconstrucției textuale. Bryan Rennie este însă de părere că de-construcția postmodernă (nu ca principiu metodologic de abordare a lui Eliade, ci principiu inclus în chiar sistemul de gîndire al acestuia) se află, mai ales la Eliade, într-o mutuală conexiune cu ideea de reconstrucție, de recreare ab initio, urmînd principiile unor
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
drept tradiționale, mitice, religioase, estetice ș.a.m.d.". Discutată ca un tot unitar, sincronic, deși urmărind, totuși, modul cum a evoluat concepția gînditorului asupra elementelor-cheie ale acesteia, opera eliadescă e prezentată atît în contextul gîndirii moderne, cît și al celei postmoderne, în particular. Studiul relevă, în același timp, îmbinarea elementului arhaic, modern și postmodern în structurarea viziunii lui Eliade, recurgînd atît la o paralelă cu opera lui Joyce, cît și la o serie de criterii relative la gîndirea postmodernă aparținînd unei
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
sincronic, deși urmărind, totuși, modul cum a evoluat concepția gînditorului asupra elementelor-cheie ale acesteia, opera eliadescă e prezentată atît în contextul gîndirii moderne, cît și al celei postmoderne, în particular. Studiul relevă, în același timp, îmbinarea elementului arhaic, modern și postmodern în structurarea viziunii lui Eliade, recurgînd atît la o paralelă cu opera lui Joyce, cît și la o serie de criterii relative la gîndirea postmodernă aparținînd unei game largi de teoreticieni, de la Jürgen Habermas la Ihab Hassan și Brian McHale
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]