3,550 matches
-
îi era imposibil să bată atâta drum și tocmai de aceea ei o îndepărtaseră pe fetiță. — Trebuie să vă mărturisesc, spuse doctorul întorcându-se către mine, că am avut o ezitare. Nu mă prea încântau paisprezece kilometri parcurși pe o potecă proastă și n-aș fi avut nici o șansă de a mă întoarce în aceeași seară până la Papeete. Și pe urmă Strickland nu era deloc simpatic. Era un ticălos leneș și inutil care prefera să trăiască cu o băștinașă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea să mă duc, așa că, destul de țâfnos, i-am spus să mă conducă. Fără doar și poate nu era într-o dispoziție mai bună când sosi acolo nădușind din greu și mort de sete. Ata îl aștepta și coborî puțin poteca pentru a-i ieși în întâmpinare. — Înainte de a vedea vreun bolnav dă-mi te rog ceva să beau, că altfel o să mor de sete. Pour l’amour de Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe lângă cei mari la care ai făcut trimitere. Despre unii am vorbit, pe vremea aceea. Despre alții, Însă, nu era prudent să o facem, nici măcar pe pământul Franței. - Dar aici, la Florența? - Poate. Dante simți că se adâncea pe o potecă alunecoasă. - Ce părere ai, așadar, despre ceea ce tocmai am văzut? Întrebă el ca să schimbe subiectul. - Ceea ce am văzut... Ești sigur că am văzut amândoi același lucru? - Cu siguranță, ochii noștri sunt diferiți, așa cum ne sunt și mâinile sau nasul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
romani, semănând noi ruine pe Întinsul câmpiei. Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
risipă de marmură și de mozaic pentru o Închisoare. Și apoi, Frederic mai dispunea de așa ceva, În toate orașele sale. - E prea mare, o singură celulă circulară, adăugă maestrul Matteo. Nu pentru asta era, murmură el. O boltă Întunecată, o potecă infinită... - Dar dacă trebuia să rețină ceva nemăsurat? stărui Dante, urmându-și firul ipotezelor. Un cerc continuu, văgăuna secretă nu a Minotaurului, ci a unui Uroboros, marele șarpe al timpului care Își mușcă propria coadă pentru eternitate? Manoello clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
disperat. O crimă rămasă ascunsă pentru o jumătate de veac i se dezvăluia În fața ochilor. Poate că era, Într-adevăr, ieșită din comun steaua care Îi marcase nașterea și care Îi cârmuia drumul. Poate că Marcello avea dreptate: exista o potecă Încrustată În viața fiecăruia, iar să trăiască nu Însemna decât să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În obicei, să-și petreacă seara În biblioteca personală. După ce l-a dojenit că o evitase, l-a reținut pentru un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă mă Întorceam să-l las acasă și abia apoi să tatonez pădurea. Nu. Am decis că, În ultimă instanță, era de preferat să rămân fără ceas decât să mă Întorc și am intrat În pădure. N-am urmat neabătut poteca prin pădure, ba chiar am intrat printre copaci până n-am mai simțit nici urmă de teamă, iar Într-o noapte m-am așezat pe iarbă și am ațipit. Am știut atunci că am terminat-o cu frica de Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
schimb meseria asta, care nu mă împlinește, și să devin profesor de sport. Îmi simți mușchii, Sophie? Numai pentru tine cresc ei și se întăresc în fiecare zi. Din păcate, în natură trebuie să mă țin încă de drumurile și potecile publice, care sunt marcate. Dar când voi deveni un alpinist temerar, voi putea să mă aventurez și pe potecile nemarcate, de unde voi culege adesea câte o floare de colț. Rainer evită natura oriunde s‑ar afla și, pe cât posibil, evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tine cresc ei și se întăresc în fiecare zi. Din păcate, în natură trebuie să mă țin încă de drumurile și potecile publice, care sunt marcate. Dar când voi deveni un alpinist temerar, voi putea să mă aventurez și pe potecile nemarcate, de unde voi culege adesea câte o floare de colț. Rainer evită natura oriunde s‑ar afla și, pe cât posibil, evită ora de sport pe motiv de boală sau slăbiciune. Tatăl lui nu trebuie să știe nimic despre asta, mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la plimbare cauți singurătatea care, dacă nu vine ea la tine, trebuie să te duci tu la ea. Tinerii din ziua de azi poartă adesea singurătatea în suflet și o mai și caută cu orice prilej în lumea din afară. Poteca pe care au apucat‑o cei trei tineri este un traseu de munte care se aruncă temerar înspre hanurile de țară din Grinzing. Pe poteca asta o iau, așadar, cei trei, iar când vor ajunge jos, vor bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singurătatea în suflet și o mai și caută cu orice prilej în lumea din afară. Poteca pe care au apucat‑o cei trei tineri este un traseu de munte care se aruncă temerar înspre hanurile de țară din Grinzing. Pe poteca asta o iau, așadar, cei trei, iar când vor ajunge jos, vor bea o cafea. Vilele vechi din vale se ascund după copaci, deși sunt foarte arătoase. Verandele închise cu sticlă sunt îmbrăcate în viță sălbatică, a cărei soră domestică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reușește și începe numaidecât să laude, cu multe vorbe, împrejurimile. Aerul este absolut translucid, ca aspicul de pe o tartină de la Gerstner, iar aspicul, la rândul lui, ar putea spune despre sine că e limpede ca aerul de deasupra viilor. Părăsesc poteca bătută și o iau haotic, așa cum le e felul, prin câmp. Anna șchioapătă în urma perechii inegale de îndrăgostiți, care, după părerea fratelui ei, este o pereche egală de îndrăgostiți, totuși numai el crede asta; Rainer ține cu chiu cu vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină, de excremente, de glande marcatoare de teritorii, tot atâtea semne și semnale pentru a-ți găsi și ocupa locul într-o lume în care domnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Tăcerea Elenă Marin Alexe Cobor prin troienele alb-albastre ale gândurilor poteci, care imi macină odihnă nopților albe, întârziate la sfat cu Demiurgul. Mă sprijin pe Lumină, să analizez cu atenție mersul vremurilor. Stau de vorbă cu El, până când negura zdrențuita a zorilor de zi cade silențios, ca o cortina veche, amestecându
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu-ți îngăduie însă o prea lungă pasivitate. Scoți repede hârtia, creionul și intri în bătălie. Atunci simți lângă tine o mână sigură de neîntrecut combatant. Aici îndepărtează fierul cu care inerția somnolenței voia să te întunece; dincolo arată o potecă sigură în spatele taberei de întuneric; îți încheie armura slăbită de lovituri și din izbândă, în izbândă, te conduce în cortul bogățiilor lui Darius: diamantele proprietăților geometrice, tăiate după tetraedru, cub, octaedru, icosaedru. * Domeniul de cercetări al d-lui G. Țițeica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți, poteci - Să iei seama pe unde treci ... E un parfum de fapte trecute, E o chemare cu litere mute ... Ce-nțelepciune mare este în uitare! Cearta de ieri devine-amintire - Să-mi fie iertată plecarea de-acasă, Invitați-L acum pe Domnul
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
muguri de floare Cu zâmbet candid și ochi stralucind Ivită din stâncă sau spumă de mare Ețti pâinea iubirii de dor aburind. Tu dărui iubirea-ți nestinsă în veci Și poduri de suflet zidești ne’ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-e sufletul tandru și-atata de pur Încât dăruind tu n-arăți când suferi. Femeie ești astăzi când zorii
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noapte E-adâncă liniște-n amurg Și vântul pare că a stat; Doar apele se-aud cum curg Spre-același țel îndepărtat... Și umbrele se-ntind încet, Ca literele-ntr-un caiet; Pe singuratice poteci - Doar liniști umede și reci. Se-aud misterioase șoapte; Se-ntinde neagră o mantie, Iar zgomote se sting în noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și măsurat
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
larg surâsul frumoasă primăvară Și-mbracă în smaralde al pământului șal, Răstoarnă peste valul frigului de iarnă, Carul plin cu raze de pe-al soarelui deal. Ciocnește-mi în ferestre cu aripi de fluturi, Cu ciripit de păsări încarcă adânci poteci, Sclipiri de-argint aruncă pe ale vieții praguri, Pe care le desfaci din palma ta când treci. Cu degetele-nfipte-n miresmele de flori, Aruncă peste ape ce murmură-n vâlcele, De care și-a prins cerul toartele ușor Și unde se-
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
și le-aș ascunde într-o scoică. un puf de zbor s-ar strecura neștiut, printre desenele încrustate în porțile fine aș fi zborul uimit de atâta frumusețe. interior din interior s-ar lumina, zâmbind Luminii, curgând dăruire, printre fragedele poteci lucitoare dar nu sunt... nu voi fi bătrân sufletul meu cântă dimineților, apusurilor, înserărilor și nopților... voluptoase desprinderi, de clipele arse de singurătate... gândul meu râde și plânge în mâinile tandrei alchimii, într-un con ce pleacă mereu din privirile
NU VOI FI BĂTRÂN NICICÂND! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361293_a_362622]
-
33 34. liniște-n cuiburi - printre frunze licărind primele stele 35 oglinda veche - zadarnic aștept luna ploaie de toamnă 36. anii lumii în frunzele nucului - și anii mei 37 urc muntele și astăzi umbra mea mult mai sprintenă 38 multe poteci ducând spre nicăieri spre casă doar una 39 primul ciripit - bătrânul se ridică în capul oaselor 40 un pai de grâu - în pălăria tatei prima gaură 41 miriște arzând- pene arse de uliu purtate de vânt 42 malul râului- în
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
să fur o mare talaz să fiu și valuri să înfrunt să fiu doar doc iubirii la plecare și fir de-argint în părul tău cărunt un aisberg eșuat pe o furtună pe puntea lustruită de-un matrod sau pe poteci bătătorind o dună un beduin ajuns la Polul Nord o caravană c-urși polari în turmă banchize în derivă în aval sănii cu reni alunecând în urmă și coborând spre sud să ies la mal- acasă să ajung și depărtări să
IPOSTAZE ŞI ITINERARII IMPOSIBILE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361529_a_362858]