2,294 matches
-
C. La București erau 30* C. Și mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”. Patru ore de calm S-a întâmplat, ca prin minune, în ultima zi, pentru câteva ore ale dimineții, cerul să închidă porțile „potopului”. Am vrut să profităm și am pornit spre Atelierul lui Brâncuși. Se deschidea la ora 14....Și pentru că ne propusesem să ajungem și la una dintre „cafenelele literare” cu tradiție ale Parisului am plecat spre Saint-Germain-des-Pres. Dacă doriți să savurați
ELISABETA IOSIF PARIS PENTRU SASE ZILE, PARIS PENTRU TOTDEAUNA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346220_a_347549]
-
Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Gândurile mele toate le voi pune într-o carte și când dorul vine-n noapte cu o iubire între șoapte, voi deschide la întâmplare amintiri... printre sertare. Și-o să vărs potop de lacrimi despre adormite patimi, o să scutur de rugină un Hristos fără de vină, o icoană - semn de carte, dorul care mă desparte. Și mă doare... tare doare a icoanei supărare și piroanele din suflet, le voi alina în cântec. Totul
A FOST... IERI... de VASILE COMAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370885_a_372214]
-
bătaie cu vreunul din clasele mai mari - nici vorbă! Cum ziceam, începu lupta. Întâi se aruncară vorbe de ocară de o parte și de alta, un fel de luptă psihologică pentru întărâtare. Apoi au început băieții să-și care un potop de pumni pe spinare și în cap. Buf-Buf! Dup-Dup! Se cutremura podul de zdupăieli. Ceilalți băieți asistam cu gura căscată. După prima canonadă de pumni, nu se putea spune cine e mai tare. Atunci bătăușii au trecut la o
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
seara asta de Crăciun, în seara sfântă Totul în juru-mi dansează ritmic, ca un puls Ochii-mi închid, călătoresc spre Galaxia blândă Spațiu după spațiu traversez sub vechi impuls Mii de scântei multicolore, în joc fecund Într-un imens, fantast potop de frumuseți Magnific mă întâmpină, ca pe Pământ Când raze ating cristale rotitoare-n dimineți În seara sfântă de Crăciun, în seara astă Ajunge-voi biruitor la Tine Doamne iar Protecție îți cer, nu mă lăsa să cad, adastă s-
SEARA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370127_a_371456]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ALEXANDRA MIHALACHE - STELELE IUBIRII (POEME) Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului OCHII TĂI Furtună, amintiri, potop de stele, Cristale ochii tăi îmi dăruiesc, Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc. Când gândul meu te caută în noapte - Un cer se desfășoară în lumini, Umbrele nopții se cufundă-n șoapte Iar eu trăiesc prin ochii
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
către siguranță Al cărei lacăt stă neferecat. În ochii tăi de caut o iubire Plutind sfioasă înspre veșnicii, Găsind drumeagul către fericire Sunt umbra ce te cheamă să revii. Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc... Furtună, amintiri, potop de stele Și pace ochii tăi îmi dăruiesc... DE CE ? Întreb: de ce te naști în gândul meu Și picuri veșnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor. De ce-mi sculptezi
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
de furt din focul sacru, jucați, săltați peste tăciuni. Își face filosoful casă, dar nu mai intră niciodat, orice sistem e pentru mase, profeții spun doar ce-au visat. Iar Atlas geme sub povară, se-aude Cântul lui Orfeu, trecu Potopul, avis rara lovește-n tâmple reci de zeu. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Vom face luntre / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1266, Anul IV, 19 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VOM FACE LUNTRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370449_a_371778]
-
a mai iubi vreodată, Ți-am spus că e lucrarea lui Dumnezeu aici, Căci ne-am văzut speranța de-a pururi condamnată La neputința sorții, la gheara marii frici. Nu vom trăi de-acuma în spații locative, Prea mici pentru potopul ce-a năvălit brutal; Ținîndu-ne de mînă, sub falnice ogive De frunze ne vom pierde în timpul vegetal. Se uită parcă lumea la noi ciudat cînd trecem Prin locurile-n care durerea am cîntat; Să le răspundem simplu că bucuroși petrecem
ZIDIŢI ÎN IUBIRE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370493_a_371822]
-
pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul viselor pierdute Câte dintre ele destinu-și condamnă? Neguri fără noimă coboară prin ramuri Din nouri ca plumbul, semne de furtună, Picături de ploaie scăpate din hamuri Prevestesc potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
am ajuns la timp la tine! Dar hai să-ți spun ce-a fost, mai bine: Ferice am pornit de-acas’, Cu gândul că un ceas de-mi las Eu sigur o s-ajung lejer. Dar ce să vezi? Pornit din cer, Potopul ăsta diluvian Făcu din București lighean, Umplut cu apă până-n buză... Și nu-nțeleg de ce te-amuză Sinistrul tocmai ce-a trecut, Când nici măcar nu l-ai văzut. S-au rupt deasupra-mi nori ca dracu’ Și-n Colentina doar
PLOAIA CITADINĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369510_a_370839]
-
Ca balta de la Tîncăbești. C-atunci rămân la București. Și uite cum se lasă seara Până s-ajung în Ilioara Să-ți văd iubito chipul drag, Pe care sper c-o să-l împac Spunîndu-ți sincer ce-am pățit, Cu-acest potop nefericit. Referință Bibliografică: Ploaia citadină / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PLOAIA CITADINĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369510_a_370839]
-
Dacia, vezi Andronicon - Aula zamolsiană, școlile de pe Ialomița (Balaciu) și din Carpați la care anticii, inclusiv elini-greci, alți vecini, veneau să se instruiască, din vechime, în faima vremurilor. Am avansat ipoteza că Zamolse, fiind zeului cunoașterii, ar fi existat înainte de potop, după Hestia, în orizontul anilor 12 000 după Zamolse (d.Zm.), 10 000 înainte de Christos (î.Chr.). Așadar, înainte de marele Pitagora care propaga zamolsianismul, cu mult înainte, și de Socrate atenianul, și de urmașii în spirit ai lui, Platon, Aristotel
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
bucurie a poetului matur-încărunțit, „legat cu farmece“ de Sfânta Limbă Pelasgă > Valahă / Dacoromână -, în lucrarea sa „de sub pecetea oniricului“ fiind «eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze» și, mai profund oximoronizând „realitatea piscinei“, «prea nelimpedea apă
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
și să facă diferența între valoare și nonvaloare, ea însăși fiind un mesager al frumosului. Mimetic, eclectic, întregul liric al cărții este străbătut de un adânc filon meditativ, care face referire la problemele cu care se confruntă lumea actuală, la potopul de indiferență și dezumanizare. Nevoile celor mulți nu mai sunt propriile noastre nevoi, fiecare obligat fiind de a trăi în propria carapace, aparent indestructibilă, până unde nu se mai aud vaietele celor nevoiași, plânsetele celor aflați în suferință, nici măcar clopotele
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
totul și a cunoscut totul, Gilgameș a pătruns totodată și taina tuturor lucrurilor... El s-a împărtășit din toată înțelepciunea lumii; a văzut ceea ce era tăinuit și a cunoscut ceea ce a rămas ascuns oamenilor. A dat în vileag vremile dinaintea Potopului. A trudit și a suferit străbătând Drumul cel Lung..”. Admirabila epopee a lui Ghilgameș emoționează și astăzi, în acest secol aflat sub zodia incertitudinii, ca și acum cincimii de ani, când mitul era scrijelit pe tăblițele sumero-babilonienilor, de la care am
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Eden, își păstrează statutul inconfundabil de purtătoare de cuvânt a fatalității, în timp ce prietenia rămâne singura dimensiune umană pe care se mai sprijină lumea, la limită. Dincolo de aceste repetabile repere ale umanității, epopeea surpinde prin cel puțin două lucruri neobișnuite: descrierea Potopului cu mai bine de două mii de ani înaintea Potopului biblic : ”...Dintr-o dată, zeii cei mari hotărâră să dezlănțuie Potopul. Se hotărâră astfel tatăl lor, Anu, Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor, crainicul lor, Ninurta, străjerul apelor, Enugi. Dar, laolaltă
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
a fatalității, în timp ce prietenia rămâne singura dimensiune umană pe care se mai sprijină lumea, la limită. Dincolo de aceste repetabile repere ale umanității, epopeea surpinde prin cel puțin două lucruri neobișnuite: descrierea Potopului cu mai bine de două mii de ani înaintea Potopului biblic : ”...Dintr-o dată, zeii cei mari hotărâră să dezlănțuie Potopul. Se hotărâră astfel tatăl lor, Anu, Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor, crainicul lor, Ninurta, străjerul apelor, Enugi. Dar, laolaltă cu ei, era de față și Ea, Stăpân al
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
se mai sprijină lumea, la limită. Dincolo de aceste repetabile repere ale umanității, epopeea surpinde prin cel puțin două lucruri neobișnuite: descrierea Potopului cu mai bine de două mii de ani înaintea Potopului biblic : ”...Dintr-o dată, zeii cei mari hotărâră să dezlănțuie Potopul. Se hotărâră astfel tatăl lor, Anu, Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor, crainicul lor, Ninurta, străjerul apelor, Enugi. Dar, laolaltă cu ei, era de față și Ea, Stăpân al înțelepciunii, care destăinui vorbele lor unui gard de trestie:- "Gard
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
taină a zeilor pe care ți-o voi spune numai ție. Șuruppak e un oraș pe care-l cunoști, așezat pe malul Eufratului:în acest oraș, în vremea de demult, locuiau zeii. Dintr-o dată, zeii cei mari hotărâră să dezlănțuie Potopul... Se hotărâră astfel tatăl lor, Anu, Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor,crainicul lor, Ninurta, străjerul apelor, Enugi. Dar, laolaltă cu ei, era de față și Ea, Stăpân al înțelepciunii, care destăinui vorbele lor unui gard de trestie: - "Gard
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
sămânță de viață! Acestei corăbii, pe care va trebui să ți-o făurești, să-i iei bine măsurile: lungimea și lățimea să-i fie la fel, și acoper-o cum este acoperit Apsu" Șase zile și șapte nopți,a bătut vântul, potopul vijelios a culcat totul la pământ. Când în sfârșit a venit ziua a șaptea, furtuna a slăbit, în lupta pe care o purtase, ca o femeie apucată de durerile facerii. - Partea cea mai înaltă a cerului, dincolo de atmosfera pământească S-
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
venit ziua a șaptea, furtuna a slăbit, în lupta pe care o purtase, ca o femeie apucată de durerile facerii. - Partea cea mai înaltă a cerului, dincolo de atmosfera pământească S-a liniștit marea, a tăcut vântul năprasnic și a încetat potopul. Când am vrut să cercetez vremea, se așternuse tăcerea, și din toată suflarea nu mai rămăsese nimic. Ca un acoperiș, apa se întindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastră: Un vânt răcoros mă izbi în obraz
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
meu, pe atât de încredințată sunt că-mi voi aminti de aceste zile și nu le voi uita niciodată! Poftească deci zeii la această libație; numai Enlil să nu vină la această libație, fiindcă, fără să gândească, a dezlănțuit acest potop; și a hărăzit pieirii făpturile zămislite de mine!" Și iată că sosi Enlil; De îndată ce văzu corabia, el, Enlil se înfurie, se mânie foarte împotriva Igigilor^. - "Ce ființă vie a mai scăpat din potop? strigă el. Nu poruncisem oare ca nici un
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
fiindcă, fără să gândească, a dezlănțuit acest potop; și a hărăzit pieirii făpturile zămislite de mine!" Și iată că sosi Enlil; De îndată ce văzu corabia, el, Enlil se înfurie, se mânie foarte împotriva Igigilor^. - "Ce ființă vie a mai scăpat din potop? strigă el. Nu poruncisem oare ca nici un om să nu supraviețuiască nimicirii?" Ninurta, deschizând gura, vorbește și-i spune lui Enlil cel Viteaz:- "Cine oare, dacă nu Ea, e în stare de o astfel de ispravă? Căci, el, Ea, cunoaște
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
nu Ea, e în stare de o astfel de ispravă? Căci, el, Ea, cunoaște toate vicleniile." Ea, deschizând gura, vorbește și-i spune lui Enlil cel Viteaz:- "O, tu, cel mai înțelept dintre zei, Enlil cel Viteaz, cum ai dezlănțuit potopul, fără să te gândești? Pedepsește-l pe păcătos pentru păcatele sale, pedepsește-l pe ucigaș pentru nelegiuirile sale, dar nu fi pătimaș, ca să sufere cel nevinovat, chibzuiește din timp, ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept în locul potopului pe
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
dezlănțuit potopul, fără să te gândești? Pedepsește-l pe păcătos pentru păcatele sale, pedepsește-l pe ucigaș pentru nelegiuirile sale, dar nu fi pătimaș, ca să sufere cel nevinovat, chibzuiește din timp, ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine să te fi azvârlit ca un leu asupra oamenilor, să-i fi sfâșiat; în locul potopului pe care l-ai dezlănțuit, ar fi fost mai bine ca foametea să fi pustiit
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]