1,132 matches
-
von Wright, Explicație și înțelegere, p. 5. 179 Argumente în acest sens se găsesc, printre altele, în lucrările lui C. Antoniade (op. cit., pp. 79-83) și L. Blaga ( Fețele unui veac, pp. 151-157, unde Comte este socotit pe bună dreptate un "pozitivist romantic", care face trecerea "de la romantism la pozitivism"): "Pe Comte îl poți surprinde aproape la fiecare pas în flagrant delict de romantism, de un romantism stăpânit și orientat spre realitate în prima perioadă a vieții, de un romantism acut în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și cea "activă", subliniind că viziunea filozofului francez este "modelată după organizarea medievală a catolicismului" (ibid., II, p. 117), aspect asupra căruia vom reveni. În acest sens, M. Florian citează chiar din Cours de philosophie positive, adică din principala lucrare pozitivistă a lui Comte, unde autorul nu poate fi suspectat nici măcar abandonarea pozitivismului în favoarea unei orientări mistice (această "discontinuitate" a fost contestată de Blaga în Fețele unui veac, p. 154 vezi infra I, nota 193): "Fiindcă am recunoscut în principiu că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hermeneutică face totuși o distincție între Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max Weber numește verstehende Soziologie (sociologia comprehensivă, pe linie hermeneutică) și sociologia empirică, al cărei aport este mai mult documentar. În acest sens, von Wright observă că la Weber "coloratura pozitivistă este combinată cu accentul pe teleologie (zweckrationales Handeln) și pe înțelegerea empatică" op. cit., p. 30. 188 A. Comte, op. cit., p. 281. 189 E. Becher, op. cit., p. 180. Becher operează aici cu o distincție a lui Windelband, care împarte științele în funcție de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ei, pentru a unifica ideile, "sacrificau științele", în timp ce Comte sacrifică imaginarul teologic și speculația metafizică în tentativa lui de a elimina din cunoaștere, pe cât posibil, orice ipoteze (ibid., pp. 155-156). De aceea, Blaga socotește că mult invocata "discontinuitate" dintre perioada "pozitivistă" și cea "mistică" a lui Comte este de fapt "o continuitate și o firească desăvîrșire" (ibid., p. 154). Regăsim aici un demers similar tuturor gânditorilor care procedează metodic, ori de câte ori se confruntă cu o situație anarhică și-și asumă rolul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre un fenomenism absolut în cazul filozofiei pozitive" (op. cit., pp. 80-81). Argumentarea lui Antoniade este însă cel puțin problematică, întrucât ne putem întreba: Dacă metafizica pretinde a fi o cunoaștere a absolutului, iar o atare cunoaștere este declarată imposibilă de către pozitiviști, cum se mai poate susține că aceștia îi recunosc metafizicii "un obiect real"? 196 A. Comte, op. cit., p. 277. 197 Th.S. Kuhn apreciază că astfel de momente extraordinare sunt "adaosurile-distrugătoare-de-tradiții la activitatea-constrânsă-de-tradiții a științei normale" (Structura revoluțiilor științifice, București, Editura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științei normale" (Structura revoluțiilor științifice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 49). Vezi și I, 2. 198 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, pp. 126-127. Și E. Spranger constată că filozoful francez a cedat acestei tentații. Potrivit lui Spranger, întreaga mișcare pozitivistă, care inițial a respins religia transcendentă, n-a făcut până la urmă decât să creeze "o nouă religie a umanității pe fundamente sociologice și imanente". Aici Spranger face o interesantă comparație cu Nietzsche, care-și propuse, ca și Comte, să demonteze
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar faptul că Mircea Florian remarca "puternicele infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea romantismul drept "o renaștere a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne întăresc totuși convingerile atât în legătură cu rădăcinile istoriste ale pozitivismului, cât și în legătură cu deja discutata resurecție a paradigmei romantice într-o epocă istorică sau alta. 213 Această
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată subiectivitatea romantică și obiectivitatea pozitivistă, mizând pe caracterul obiectiv al istoricității. 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. Criteriul după care sunt selectate faptele istorice de către Dilthey i-a adus acestuia numeroase critici (o trecere în revistă a acestora apare la Andrei Marga, op. cit., p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al doilea rând, considerăm că mai nimerit ar fi fost ca Schnädelbach să se refere la spiritul pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi și I, nota 27). Iar aceasta cu atât mai mult cu cât filozofia pozitivistă e mai apropiată de spiritul iluminist decât de cel istorist. Avem aici în vedere faptul că pozitivismul are în comun cu iluminismul afirmarea unei atitudini raționale prin susținerea necesității de a se trece la o epocă nouă, cea a cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ci pur conceptuale: în fața realității empirice nemulțumitoare, aspirația către o lume mai bună ia acum forma unei aspirații spre o știință mai bună, adică spre un concept ideal pentru știință. Totodată, această proiecție joacă rolul de a sistematiza pe linie pozitivistă datele empirice. Tocmai printr-o astfel de "idee regulativă", istoria ca știință dobândește "mai multă libertate în direcția empirismului", observă Schnädelbach 67. Avem aici o certă încercare de depășire a pozitivismului riguros printr-o opțiune de factură romantică. Sau măcar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spiritului, cât și pentru a ne descurca ulterior în hățișul sistemelor filozofice (tipologizându-le, iar nu periodizându-le, precum Hegel). Credem că distincția strecurată în această paranteză este grăitoare în sine pentru demersurile diferite ale celor doi filozofi: tipologiile de factură pozitivistă trimit la o continuitate a formelor pe care le iau conținuturile condiționate individual, spațio-temporal și cultural în cazul lui Dilthey, pe când periodizările de esență (supra)istorist-romantică "trebuie să înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic, ca un tot unitar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
deja (vezi I, nota 105, precum și o serie de observații din II, 2Ab). Avem la îndemână două repere care ne ajută să calificăm faptele drept "filozofice": "înrudirea faptelor individuale" și "corelația lor", ceea ce ne trimite imediat cu gândul la explicația pozitivistă pe baza datelor empirice și a uniformităților acestora (a relațiilor ce se stabilesc între ele)136. Dilthey își propune să găsească în acest fel "legea de constituire", de "transformare" (prin "transformare" trebuie să înțelegem evoluție lăuntrică în cadrul unei "unități din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mult o perspectivă asupra corelației universale, și nu corelația însăși", fiindcă aceasta "nu poate fi obiect al cunoașterii cu valoare obiectivă"146. Pe urmele acestor explicații, am spune că, dacă știința are conștiința relativului în relativ (vezi punctul de vedere pozitivist), filozofia capătă o dată cu istoriștii conștiința absolutului în relativ. După această paranteză, să revenim la modul în care Dilthey trece în revistă sistemele filozofice, urmărindu-le pe coordonatele teoretice deja stabilite. Ne vom opri doar la două exemple, spre a ilustra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceeași tendință spre universalitate și fundamentare, aceeași orientare a spiritului către totalitatea lumii date". Însă conștiința istorică ne mai arată că "în filozofie se duce o luptă permanentă între trăsătura metafizică de a pătrunde în miezul acestei totalități și imperativul pozitivist al unei cunoașteri universal valabile" (s.n.)169. Ceea ce Comte căutase să separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile și scopurile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptual, paradigmatic o continuitate a formelor, iar în plan real, istoric o discontinuitate a conținuturilor. Ideea unei diversități a conținuturilor provine cu siguranță din conștiința istorică a romanticilor, aplecați cu predilecție asupra particularului. Ea va fi preluată și în filozofia pozitivistă, care încearcă totuși să ordoneze tipologic diversitatea, să-i descopere uniformitățile, adică tocmai formele de organizare internă, ce sunt imanente realului. Aceasta îl determină pe Dilthey să limiteze numărul tipurilor de sisteme filozofice. Mai târziu, Spengler va face același lucru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
punct de plecare al "comprehensiunii istoriei". Abia înțelegerea de sine ca ființă istorică, supusă unor multiple condiționări, permite înțelegerea istoriei dintr-un punct de vedere istorist. 13 Ibid. 14 Ibid., pp. 54-55. Observăm și aici că evoluțiile romantice și, ulterior, pozitiviste (ale pozitivității, nu ale pozitivismului ca filozofie a cunoașterii științifice) își găsesc un punct de plecare în "iluminismul istorist" despre care vorbea Schnädelbach. 15 Vezi și I, nota 155, unde se arată de ce metoda explicativă nu este proprie doar științelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Droysen în conceperea istoriei și, implicit, în științele spiritului: 1) distincția dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă corelația dintre hermeneutică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-lea în ***, Lucian Blaga cunoaștere și creație. Culegere de studii, București, Editura Cartea Românească, 1987, p. 26, vol. coordonat de Dumitru Ghișe, Angela Botez și Victor Botez). Reamintim totodată că această atitudine activă a romanticilor este în dezacord cu "pasivitatea" pozitiviștilor în fața realității (vezi I, nota 57). 108 Constantin Noica, Devenirea întru ființă, p. 232. Dar în vreme ce Dilthey sau Blaga nu fac decât să accentueze în spirit romantic latura benefică a limitării, Noica în virtutea structurii și a opțiunilor sale de factură
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
132 Ibid., p. 42. 133 Ibid., pp. 7-9. 134 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 2. 135 Ibid., p. 5. 136 Vezi I, 3F. Tot acolo am precizat însă motivele pentru care socotim că metodologia la care recurge Dilthey este parțial pozitivistă. 137 Pentru întregul context al discuției vezi W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 1-6. 138 E. Hufnagel, op. cit., p. 12. 139 Ibid., p. 13. 140 Autorul evocă aici sistemele lui Democrit, Platon, Aristotel, Descartes, Spinoza, Leibniz, Locke, Hume, Kant, Fichte, Hegel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Breslauer Ausarbeitung, unde mărturisește că eforturile sale de a o descoperi ar fi rămas zadarnice, dacă ar fi tratat-o separat, izolând "elementele cunoașterii ca atare și legăturile dintre ele ca atare" (s.n.), adică tocmai cele două momente ale explicației pozitiviste (vezi I, 3F). În acest sens, precizarea lui Dilthey este grăitoare: "O teorie a cunoașterii care merge pe această cale găsește o lume a inteligenței teoretice, aflate într-o opoziție irezolvabilă cu cea reală. Tocmai suprimarea acestei opoziții printr-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și fiindcă, altminteri, Schnädelbach elogiază opțiunea lui Dilthey pentru conceptul de trăire fundamental în constituirea științelor spiritului -, relevând avantajele utilizării acestuia (vezi III, nota 51). Plecând de la diferențierea metodologică pe care von Wright a făcut-o între tradiția hermeneutică și pozitiviști pornind de la distincția dintre Verstehen și Erklären, am arătat de ce socotim că științele spiritului (științele despre individ, societate și istorie), ce "angajează întreaga noastră ființă, implicând structura mentală care contopește intelectul, voința și sentimentul"40, sunt hermeneutice, pe când științele naturii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Wright. El avansează termenul de cvasicauzalitate, prin care este desemnată "interacțiunea specifică dintre conexiunile legice și acțiunile intenționale"93. Însuși sistemul științelor îi apare lui Dilthey ca un mare Zusammenhang. Întreaga noastră cunoaștere se limitează să constate 94 în spirit pozitivist niște principii: "regularitățile ce apar în succesiune și simultaneitate". În Einleitung..., filozoful german consideră că aceste principii sunt limitele care ne condiționează experiența "în orice punct al științelor naturii", fără a fi însă "niște bariere exterioare" ale cunoașterii, ci "niște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
semnului. Depășirea teoriei reproducerii"). 7 Ibid. subcap. "Funcția generală a semnului. Problema semnificației". 8 Apud Peter Kampits, op. cit., p. 144. 9 M. Florian, Recesivitatea..., I, p. 123. De altfel, prin aceasta autorul își contrazice propria-i afirmație despre caracterul "imanent", "pozitivist" al metafizicii lui Dilthey (vezi I, 3D). 10 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. Autorul constată că "aprehensiunea obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]