1,526 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > UMBRA ÎNCEȚOȘATĂ A MIRESEI MELE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Din goblenuri prăfuite Te cobori în plan mister, Mii de chipuri aurite Te privesc din vastul cer. Vag mă-ncearcă o dorință Să te satisfac mizer, Tot uitând de-a ta cerință Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri
UMBRA ÎNCEŢOŞATĂ A MIRESEI MELE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353998_a_355327]
-
noastre, în fiecare părticică din noi, dacă nu o rază de soare... atunci o umbră după care se ascunde privirea și îmbrățișarea caldă a mamei, poveștile bunicilor, râsul ca un clinchet de clopoțel a fraților mai mici, mulțimea de jucării prăfuite de timp și uitare, zecile de șotii dosite pe rafturile de amintiri. Aveam doar 5-6 anișori cănd părinții mei erau foarte ocupați ca întotdeauna cu lucrările agricole ale pământului- sursa principală de venit pentru familie. Aveau mare încredere în mine
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
stătea înainte, aveau mari planuri de viitor în care Marele Vindecător nu mai intra, doar dacă s-ar fi abătut o altă nenorocire asupra lor, o, da atunci ar fi știut în grabă unde să-L caute, pe acele drumuri prăfuite ce duceau spre Ierusalim. Dar până atunci la ce să-și piardă ei vremea cu contemplarea lui Mesia, m-ai importante erau darurile și binecuvântările Sale. Da, din acest punct de vedere acest Iisus era foarte interesant, cu ce generozitate
MARELE BINEFĂCĂTOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354044_a_355373]
-
adus din rai. Să mai privești, poete, să mai privești odată, Cuvântul cum tresare sub mâna ce l-a scris Și dacă niciun clopot nu va mai fi să bată Pe frunze-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
di eroi, Lavo solo l'onta della polvere, la stendo Sul filo attraverso cui corre muta La corrente elettrica. I bimbi scrollano le spalle dove Le ali affliggono e crescon più lungi. ACTUL 3 Ascunsă în faldul cortinei de pluș prăfuit Paiața așteaptă să intre în rol. Pe scenă a urcat Rigoletto. Șiruri și șiruri de scaune din mahon Sunt prezente la evenimentul anului x. Mă ridic și eu din fosa orchestrei de swing, Dintre notele risipte că anii cei tineri
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
adus din rai. Să mai privești, poete, să mai privești odată, Cuvântul cum tresare sub mâna ce l-a scris Și dacă niciun clopot nu va mai fi să bată Pe frunze-ndoliate va lăcrima un vis. FLUTURII LUMINII Magnolii prăfuite și visuri înnodate De dincolo de moarte se-ntorc orbecăind, Căci s-a ridat lumina de-atâta nedreptate Și se aude-n beznă doar ceasul horcăind. Un fir de păpădie în patru zări se-mparte Și macul se supune acelorași trăiri
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
cer cu insistență În fața lumii să sfârșim decent. Departe vei rămâne deci, de mine, Pierdută într-o lume de artiști. Vei completă un cerc de figurine Cu demoni vlăguiți și îngeri triști. Eu voi rămâne undeva, deoparte, Ascuns după hârțoage prăfuite; Te voi uita lipind imagini sparte Și murmurând cuvinte nerostite. Rigidă și lipsită de instinct, Alegi o cale fără nici o rază. Când eu aprob, tacit, acest verdict - Bariere intangibile veghează. Referință Bibliografica: BARIERE INTANGIBILE / Marius Nanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
BARIERE INTANGIBILE de MARIUS NANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353135_a_354464]
-
cu urechile drepte, cu ochii lucitori, cu nările roșii, mari cât pumnul, fornăind continuu, cu coada ușor arcuită în sus, cu o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă, încheiați până sub bărbie, o pălărie arsă de soare, cu boruri mari, sub care se adânceau două hăuri negre, probabil erau ochi dar
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
sârbele pe scenă, unde împătimiții dansatori deveniseră...membrii echipei de dansuri. Însă...acolo,frumoasele dansuri se „jucau”, nu se „trăiau”. Să nu-i plângem pe flăcăii și fetele de astăzi. Ei se distrează tot la Căminul Cultural. În fosta sală prăfuită, transformată într-o discotecă...întunecată...fulgerată de lumini năucitoare și de zgomotele infernale, scrâșnite și urlate, ale melodiilor moderne. Cui îi mai pasă de horele și sârbele de altădată? De Zamfirici, Litaidoi, Bugeac și alte melodii uitate? Alte ritmuri...alte
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de gânduri și troiene. Zulufi de aur, ochii dulci de bragă, Vise ferite, le aștept din nou, În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur cu mine ). POVAȚĂ Colorați-vă inimile cu soare, Izbucniți în petale de flori, Ciripiți pe alei
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]
-
în paginile acestei antologii, pentru alții e o certificare a talentului lor, iar câțiva sunt deja la categoria maeștri. Cu toată modestia, noi zicem că a ieșit ceva deosebit. Peste ani vom găsi această antologie pe vreun raft de bibliotecă prăfuit, sau ca adresă URL, într-un folder uitat de multă vreme. Poate că iertați de iureșul cotidianului, câteva clipe ne va fi îngăduit să o deschidem. În colțul gurii ivi-se-va un zâmbet nostalgic - ce frumoși eram! Așadar, Autograf
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: AUTOGRAF PENTRU M(Â)INE, COORDONATORI [Corola-blog/BlogPost/353557_a_354886]
-
desluși, puțin câte puțin, taina din forfota cuvintelor. Desfăcând filele calendarului “din timp de mângâieri”, amintiri dragi din copilăria nu prea îndepărtată „năvălesc” în mintea și sufletul Dianei, „Ce-mbracă-n armonie momente inedite/ E-o stranie chemare de doruri prăfuite / Rămase la răscruce de vremuri, neclintite,/ Trăiri sublime-ascunse în unduiri șoptite.// Printre miresme tari, păstrate cu iubire,/ Privesc spre-acel luceafăr plăsmuitor de vise/ Mă risipesc prin timpuri cu aripile-ntinse/ În pas cu nostalgia drapată cu-amintire/ Când mă inundă
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
selectate de Cristina Ștefan în Cenaclul literar-Cartea tinerilor scriitori, unde am publicat 15 poezii, apoi au urmat antologiile “Vis și pasiune”, “Amprente temporale”, “Arta sfâșiată”, “Spre tine Doamne” “Poeme hai hui” și altele, și volumele personale: “Poeme pentru el”, “Vise prăfuite” “Lasă-mă să cred...”și „Clipă în rai”. Nu mă opresc aici, lucrez deja la volumul 5 „Dialog cu inima” și atât timp cât respir voi scrie pentru oameni, despre iubire, privind luna, ascultând furtuna, răscolind frunzele căzute, numărând secundele și iubind
GÂNDURI DESPRE MINE de MARILENA VELICU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353731_a_355060]
-
lacrimi spre ...“spectatorii” mei, Și-mi pregătesc mișcarea în funcție de ceea ce vor Ei, Dar ....nimeni nu aplaudă..., nu plânge... și nici nu râde nimeni ! Mă uit apoi pe scenă, la actorii din “sceneta” mea. Și ei sunt triști.....și-au chipuri prăfuite, Dau replică la viața mea ! ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Un teatru prost, mă joc de-a viața ! Râde, plânge, dansează "paiața".... Aș vrea să-mi joc rolul, précis ! Dar ROLUL VIEȚII MELE...încă nu a fost scris. Aș vrea să-mi joc rolul. Aș
ANTRACT de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354262_a_355591]
-
ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu ochiul pe geamul ciobit al ferestrei tale prăfuite Și să-mi închipui că mai sunt La vârsta primei iubiri pierdute. Poarta-ma în zbor pe cărarea vieții mele Și lasă-mă să cred că aș putea, Să aleg din nou... Cu inima ! Liz Referință Bibliografica: CALEIDOSCOP DE TOAMNĂ
CALEIDOSCOP DE TOAMNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354265_a_355594]
-
care nu are nevoie de el. Care nu știe cum să scape de el. Se descotorosește ușor. Îl aruncă. Îl calcă-n picioare. Îl respinge. Iar tu, n-ai decât să ți-l aduni de pe jos, sau dintr-o lada prăfuita, unde a fost azvârlit. Și să-l pui la loc. Nu mai e la fel ca înainte. S-a schimbat. Degeaba îl scuturi, îl speli, îl perii cu grijă. Are ceva străin în el. Ceva care poartă numele deziluziei. Vei
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354703_a_356032]
-
Îi bănuiam curiozitatea la fel de mare ca și a mea. Ne-am așezat pe prispa proaspăt lipită, strâmbându-mi nasul din cauza mirosului încă proaspăt de balegă, dar cum îi respectam tăcerea, nu îndrăzneam să-i cer să desfacă ziarul îngălbenit și prăfuit. Așteptam și o priveam pe mamaie, care îl tot strângea la piept cu frică să-l desfacă. -Mamaie sunt bani? m-am trezit întrebând-o. Mă miram și eu de unde îmi venise ideea cu banii. -De unde, maică, bani?! Și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
știam Că viața-i un șir de dureri, Naivă eram, tu m-ai amăgit Și totul a fost parcă ieri. Cândva te-am iubit, E mult de atunci, Iar anii s-au tors în fuior. Azi, din sertar, un portret prăfuit Mă face să-mi fie iar dor... Referință Bibliografică: CÂNDVA TE-AM IUBIT... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂNDVA TE-AM IUBIT... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357822_a_359151]
-
E acel alfabet închegat cu pasiune și dorinți arzătoare care relevă profunzimea sa interioară și prin care și-a clădit un stil inconfudabil, propriu care îi conferă unicitate: „Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut/ Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,/ Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet/ Iubirea pentru tine, în tainic alfabet.” (Azi vreau să-ți scriu, iubito) Poetul descoperă în iubire unicul rost pe acest pământ. În brațele iubirii totul are sens, de
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
a venit (aici, la Nistru) să transmită Cuvântul lui Hristos în pustie; (și că) urma drumului Lui e în fiecare gângurit al nou-născuților”. Cercetările din acest complex monastic, făcute în 2007, coroborate cu asidua lucrare în bibliotecile care arhivau bibliografii prăfuite de uitare, l-au dus pe Andrei Vartic la urmatoarea concluzie: “...(aceste sanctuare) sunt modele exemplare de continuitate geto-dacică în spațiul românesc timpuriu, ba chiar modele de trecere nonviolentă și non-politică de la monoteismul dacic la cel creștin-ortodox, (ceea ce înseamnă că
BASARABEANUL ANDREI VARTIC de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358265_a_359594]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PIANUL VECHI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 523 din 06 iunie 2012 Toate Articolele Autorului pianul vechi Pianul vechi cu coarde prăfuite purta în el al munților suspin și coardele-i vocale răgușite cântau iubiri trecute-n timp hain. Cu degetele-mi arse de iubire sau neiubire, iată, nu mai știu, trec mâna-mi peste clape-n amorțire să sune iarăși cântecul
PIANUL VECHI de LEONID IACOB în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358188_a_359517]
-
înalt. Căci atitudinea aceasta răzeșească nu se întâlnește decât rareori între așa-zișii „intelectuali” din România și când se întâlnește nu aparține intelectualului de vitrină ci cărturarului expus la „marginalizare”, excludere și dispreț, în chip de „popă de țară”, „profesoraș prăfuit” ori „personaj caduc”. Ea se află, însă, impunător de constituită și se răspândește între românii risipiti pe aiurea, unde „identitatea”, „rădăcinile” și „stramoșii” sunt însăși substanța vitală iar nu motiv de eseistică „subțire” și defăimătoare cum practică vreun oarecare post-păltinișan
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului O secundă-n bob de rouă se topea în zi de vară Când văzu, în lada veche, ceasul unei stări de seară; Ea gonea spre râuri limpezi, n-avea drum prin preajma lui, El - ceas prăfuit și singur, ea - secunda nimănui... Peste drum toți grănicerii s-adunaseră la sfadă; Aveau ordin să distrugă clipele de promenadă! Cine, ce-ar avea cu mine? se-ntrebă țesându-și fire, Nu prezint niciun pericol, sunt doar strop de amintire
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
țâșnirea albastră de vis a cântării în pâsle dospite s-așează cu greu, frumoaso, pe marginea neagră a zării se sfâșie ora iubirii mereu sub roiul aprins de străpunse tăceri dorul mă duce cu oarba lui mână spre-un ieri prăfuit, spre un alt nicăieri clădit pe-o visare atât de nebună în despletita iarbă neagră a nopții strigătele mele nu mai au nici ecou grele de dor își tânguie sorții sub pietrele albe ucise din nou Leonid IACOB Referință Bibliografică
ÎN IARBA NOPŢII de LEONID IACOB în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358765_a_360094]
-
cruce ... Apoi a fost noapte ... Dimineața Învierii s-a arătat veselă și plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câțiva trecători plictisiți își cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor „A înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar cand L-a întâlnit pe Domnul, a văzut și a crezut. Ne apropiem
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]