1,456 matches
-
încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca un fulger pentru a aprinde în cei care au mai rămas români, Ecoul unui torent ori lava unui vulcan spre dărâmarea tenebrelor politiciste care și-au întins tentacolele
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
din labirintul de galerii al Peșterii Râului Adâncului, când fură atacați de un stol de lilieci. Bătrâna cârtiță le strigă să treacă mai departe și, ea singură, scurmând grăbită pe sub galeria prin care trecuseră prințul și însoțitorii săi, reuși să prăvălească la intrare un morman de pietroaie care îi opri pe atacatori. Când credeau că au trecut cu bine de ce era mai greu, la o răscruce de galerii se treziră cu o armată de rozătoare care blocau orice drum spre palat
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
10/teatrul-interior/ de câte ori să-ți mai spun că toamnele încâlcesc drumurile în jurul meu toate și tot și eu suntem de vină vreau să uit să mă învinuiesc cât un strop de ploaie deșirat pe tabla acoperișului blocul simte și se prăvale peste mine tocmai când... nu mai contează cauze fapte gesturi umbre tumbe totul e un circ nesfârșit și eu spectator îndârjit în așteptarea finalului mi-am pierdut grația ciorchinelui de strugure când soarele toamnei mângâie vârful bobului anume așternut în
PĂPUŞARUL OGLINZILOR ADORMITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371568_a_372897]
-
cei care cunosc drumul subteran. Cel mai periculos loc este însă o vâltoare care trebuie străbătută la loc mai larg. Atenție însă. Apa curge cu rapiditate și se strecoară cu forță pe sub un prag aplecat și dispare apoi în jos prăvălindu-se cine știe unde. -Astea de unde le știi? întrebă Baraba bănuitor. Dacă mă uit bine nu ești omul care să se strecoare prin cine știe ce unghere ale pământului... -Veștile le am de la un om care a fost acolo Baraba și am plătit o
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
Rugăciune Cum, Doamne, să suporți atâta nedreptate Când mama cu pământul copiii și-i împarte! Când diavolul-n câștig pare mereu să fie Iar sufletele noastre-ntr-o veșnică robie? Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilință Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credință, Când mila-i pe sfârșite și-o găsești doar pe bani Iar moartea nu mai ține de boli cont... și de ani? De ce , Doamne te-ntreb, ne e amară soarta Și către cerul tău ne e
RUGĂCIUNE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374920_a_376249]
-
tot mai văduvită de putere și pruncul acela îndărătnic nu le asculta îndemnurile... - Dă, Doamne, să vie fecior... Dă, Doamne, să trăiască... Ferestrele cele micuțe se luminau jalnic și fără răgaz, că odată ce-au sporit durerile nașterii s-a prăvălit peste coamele dealurilor, încă necosite, un vaier de furtună sălbatică, scăpată din toate legăturile cerului și-ale pământului... Ploaia se repezea lacomă, noaptea chinurilor se prefăcea în lumină nefirească din fulgere neostoite, întovărășite de hohote sparte, tunete ce se întindeau
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
durdulie, apoi a ieșit afară sfădindu-se cu Dumnezeu. Sărăcie cu două fete în casă venite așa curând după-olaltă, cui îi trebuia? Presimțise nevasta, cu un junghi în inimă, că nașterea aceasta avea să fie doar începutul furtunilor ce se prăvăleau peste vieți fără vină, că nici o rugăciune n-avea să mai îndrepte păcatele străbunilor și că ea va înfrunta, mai îndelung decât toți, soarta unui neam urmărit de toate umbrele... Și va spune, cândva, că moartea nu-i decât o
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
mai din greșală, pe lângă drum au nimerit : Sub călcătură de picioare și păsărescul ciugulit... Altele pe loc pietros, pământ puțin...au răsărit, Dar neavând o rădăcină, sub arșiță, s-au veștejit... Alte semințe-n mărăcini, din mâna lui s-au prăvălit... Spinii crescând, după o vreme, spicele-au înăbușit... Altele-n pământul bun, au ajuns și au dat rod Bucurând semănătorul și săturând un norod ! Una din ele-a dat 100 ; alta a dat numai 60, Iar sămânța de pe urmă, a
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
S-au născut vitejii țării: din trei mame păduri de frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari. Uragan de voci și
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus, Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile, Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus! A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit, Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și Fecioară, Pecetea morții,la mormânt,ai prăvălit, Când căutai pe Cel,ce pentru noi ,a vrut să moară! Iar Mihail,arhistrategul oștilor cerești, Tu ,sluga Creatorului preacredincioasă, Pe îngerii cei răi,din cer,știut-ai să îi biruiești, Și să-i alungi,din Sfânta Tatălui Dumnezeiască casă
SFINȚILOR ARHANGHELI! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374143_a_375472]
-
fi dus în cealaltă parte. Știuse ce știuse de la bun început! Îl ardea miezul de stâncă-de-foc, împingându-l să dea iureș printre oameni. Nu săvârșise nici o nefăcută încă, dar oricând ar fi putut isca pe-afară pozne care să se prăvălească în tumult până dincoace, în bezna grea de sub pământ, nu?! De asta se nevoi ea să schimbe câte ceva din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
cumplite fărădelegi. În tainiți de munte-i mânată sub șoapte, Legată-n batjocuri nepoata de Domn, Bandiții o-ncarcă de-ocară în noapte, În vreme ce straja și slugile dorm. Mândria duducăi li-e grea încercare Și hoții pierduți de credința curată, Prăvale copila în hăul cel mare, Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată. Dureri străjuiesc de atunci amintirea Domniței pierdute în râpa hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când cerne în timp o istorie frumoasă. Sub vânturi e clipă de
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GOLGOTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Golgotă aspră mă aruncă-n vale, Cerșindu-mi neputința ca pe-un ban. La fel cum buruienile prăvale, Din roadele crescute într-un lan. Mă-nalț din nou și iar pornesc pe cale, Cu spor de grijă, drumul să îl țin. Dar ca prin farmec, piedici infernale, Mă trag în jos, spre cel mai aspru chin. Mă-ntreb de ce
GOLGOTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372050_a_373379]
-
nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Referință Bibliografică: vals de fluturi
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
hotarul dintre vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocența - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie si doctor in stiinte medicale Referință Bibliografică
CE MI-A MAI RĂMAS SĂ FAC? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372364_a_373693]
-
ard în păr.... Mă privești zâmbind cu șagă, Gura-ți dulce ca o fragă Mă topește, îmi dă fiori. Ochii-ți verzi, mirific, ard, Trupul cald, sfios, mă-mbie... Poate-i doar o amăgire, Vara asta de smarald. Peste noi prăvale cerul Roi de stele, vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul. Vis păgân... Stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
și obliga pe cel care dorea să treacă, să meargă aplecat, aproape în genunchi. La capătul de jos al pietrei înclinate pe care curgea apa, mica lumină îi arătă că acolo se căsca un spațiu întunecat. De acolo apa se prăvălea în adânc iar faptul că nu se mai auzea nici un zgomot dintr-acolo însemna că hăul era poate destul de adânc. Era foarte incomod de trecut deoarece nu putea ține făclia în mână. Înainte de a trece își puse făclia deasupra capului
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
ochii când trupul tău și trupul lui au format un întreg. încercam zadarnic să vă despart retina mea vă unise pentru totdeuna. M-am trezit în ziuă târziu, după ce am așteptat plecarea tuturor trenurilor tuturor viselor peste mine munții se prăvăliseră eram ultima piatră a celui mai proaspăt hău. Lângă mine erai tu, veselă zâmbitoare Cu gura mustindu-ți de săruturi și vorbe dulci. M-am lipit de tine, m-am lăsat ademenit, m-am lăsat iubit ca pentru ultima oară
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se prăvălește soarele pe-o rână, Și asfințește licărind arar. Închide iute poarta, gazdă bună, Și-agață usturoiul în prăgar, Că lupii-n haită urlă pe coline! Se face tot mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea, iubita mea , să-ți fiu Poem nestăvilit pe ape Și să-ți presar, într-un târziu, Din dulci izvoare , calde șoapte. Aș vrea să te îmbrac în alb Când noaptea stă să se prăvale Și peste cer să te dezbrac De tot ce-i trist în a ta cale. Aș vrea la piept să te adun Când neagră bântuie furtuna Alai de stele să-ți aduc Pe palme, tremurândă, luna. Aș vrea mereu sub
IUBITA MEA ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371055_a_372384]
-
Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dumnezeu iar ne desfidă Și ne biciuie cu ploaie... Peste lumea gri, lichidă Bat furtuni și vin puhoaie; Tot pământul e o apă, Curge-n sine, se prăvale Într-un hău ce fundu-și sapă În acvatice canale... Curge cerul, lutul curge, Plouă spastic, fatalmente, lumea s-a topit, se scurge, Prăbușindu-se-n torente. Apa spumegând ia totul Și pământul îl afundă, Vine peste noi potopul, Ne îneacă
NE VA POTOPI PRĂPĂDUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371074_a_372403]
-
târzie cu burniți și zloată, Durerile-n noi adunate-s mănunchi, Doamne privirea-ți, peste noi o fă roată Căci rugă îți facem Mărite-n genunchi. De nicăieri spre noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de liniști azi urlă securi. Nu-i bucium, nu-i soare, e ploaie și vânt Padurea sluțită se tânguie-a moarte Rădăcina despicată-i de trunchi Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN BUCEGI Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În Bucegi Stau la pândă după munte nori ochind sorita vale, coame negre sau cărunte cu stropi mari vor să prăvale. Se pornesc încet,hoțește până-ntunecă tot cerul. Uite-un trăsnet, se stropșește consfințind doar efemerul. Cețuri rare-n temenele se preling ca o iscoadă. Muntele ar vrea să spele tot ce are ca podoabă. Speriați de-ntunecare oamenii opriți din
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
voluptate și n a-nceput să-l sărute cu o poftă nebună, că dacă ar fi fost un măr de mâncat..., îl înghițea nemestecat. Cuprinși de fiorii dragostei s-au înlănțuit într-un trup singur. Nebuni de fericire s-au prăvălit unul peste altul în patul de lângă soba cu olane, pe care o zidise un zugrav de pe la Mierea Birnicii. Era tare priceput omul, că de aceea îl solicitau sătenii din mai multe comune. Pe soba de care vă spun, modelase pe
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]