2,533 matches
-
care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am auzit pași prin prăvălie, rari. — Fermín? Tăticule? N-am primit răspuns. Mi s-a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a părut că deslușesc un rîs Înfundat și am Închis registrul de comenzi. Poate că era vreun client care nu observase afișul cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu Închis. Mă pregăteam să-l Întîmpin cînd am auzit sunetul mai multor cărți căzînd de pe rafturile din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre stradă și am Închis bine de tot. Am respirat adînc, simțindu-mă ridicol și laș. Mă Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre stradă și am Închis bine de tot. Am respirat adînc, simțindu-mă ridicol și laș. Mă Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un braț pe după talie, iar ea părea să șoptească ceva, glumeață. Imaginea transmitea o căldură ce mi-a smuls un surîs, ca și cînd În acei doi necunoscuți aș fi recunoscut niște vechi prieteni. În spatele lor se zărea vitrina unei prăvălii, plină cu pălării demodate. M-am concentrat asupra perechii. Hainele păreau să indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată, poate că mă interesează. Portăreasa se Încruntă, cumpănind dacă să mă catalogheze drept un bețiv pe care l-a cuprins dimineața sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se știe niciodată, poate că mă interesează. Portăreasa se Încruntă, cumpănind dacă să mă catalogheze drept un bețiv pe care l-a cuprins dimineața sau să-mi acorde privilegiul Îndoielii. Am adoptat cel mai Îngeresc surîs. — E de mult Închisă prăvălia? — De cel puțin doișpe ani, de cînd a murit bătrînul. — Domnul Fortuny? Îl cunoșteați? — De pazeșopt de ani stau pe scara asta, băiete. Atunci, poate că l-ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că se prăbușea pe jos prin casă de-atîta tras la măsea. Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după el, toți murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fie ultimul lucru pe care-o să-l mai fac pe lumea asta. — Pe cuvîntul dumitale? Mi-a Întins mîna cu un aplomb templier. I-am strîns-o. — Pe cuvîntul lui Fermín Romero de Torres. Am avut o după-amiază domoală la prăvălie, cu numai vreo doi curioși. Avînd În vedere panorama, i-am sugerat lui Fermín să-și ia liber restul după-amiezei. — Hai, te duci s-o cauți pe Bernarda și-o duci la un cinematograf sau să vă uitați la vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În țara asta e că lumea nu vrea să muncească. Mulți trîndavi mai există, nu vi se pare? — Nu știu, domnule. Poate. Aici, precum vedeți, vindem numai cărți. Individul se apropie de tejghea, cu privirea rotindu-i-se mereu prin prăvălie și oprindu-se din cînd În cînd Într-a mea. Înfățișarea și atitudinea lui Îmi păreau vag familiare, deși n-aș fi știut să spun de unde. Ceva din el te făcea să te gîndești la una dintre figurile care apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Amicul tău, inventatorul, n-ar fi interesat? Sigur are mînă bună pentru așa ceva. Nu mi-a venit prea greu să-mi imaginez ce-ar fi gîndit tatăl lui Tomás Aguilar În privința perspectivei ca fiul său să accepte o slujbă În prăvălia lui don Federico, poponarul oficial al cartierului. — Am să-l Întreb. — Firește, Daniel. Am pe-aici deșteptătorul adus de taică-tu acum două săptămîni. Nu știu ce i-a făcut, dar mai bine și-ar cumpăra unul nou decît să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și am coborît În mai puțin de zece minute. Am intrat În librărie pe ușa din dos, care dădea spre holul clădirii, și m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul de ciurucuri, de care Însă eram incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sale Nuria, În seara cînd mă dusesem În Cimitirul Cărților Uitate ca să ascund Umbra vîntului. Am studiat-o În lumina prăfoasă care cădea printre rafturile și cutiile Îngrămădite. Am Închis cutia și am vîrÎt adresa În portmoneu. Am intrat În prăvălie, hotărît să-mi ocup mintea și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care Îi era atîta dor. Scena se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei, cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
brandy, iar cînd am văzut-o eu căzuse răpusă de toropeală pe o sofa, unde sforăria ca un ciocan pneumatic și Împrăștia niște bășini care perforau tapițeria. — Năravul din născare... Fermín, am să te rog să rămîi dumneata astăzi În prăvălie, că eu mă duc să-l văd puțin pe don Federico. Mai apoi am stabilit să mă Întîlnesc cu Barceló. Iar Daniel are și el niște treburi. Mi-am ridicat ochii la vreme pentru a-i surprinde pe Fermín și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de abia aștepta să se descotorosească de Încărcătura aceea de hârburi. - Însoțește-mă până la Palatul priorilor, la San Piero. Sacul să i-l predai meșterului Alberto, lombardul care ține o prăvălie la Santa Maria. Să aibă grijă de el ca de ochii din cap. Eu voi trece mâine pe la el. Claustrul de la San Piero era luminat dintr-o parte de soarele care de acum strălucea peste acoperișul edificiului. Poetul intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi ea, ci acoperământul nerușinat În care e păstrată. Am mai văzut eu forma aceea, pe vremea tinereții mele. Cunosc mâna care a cizelat chipul acela. Am văzut-o cu mai bine de o jumătate de secol În urmă, În prăvălia meșterului Andrea, turnătorul de clopote, unde deprindeam arta topitului. Eu și cu dânsul. - Care dânsul? - Guido Bigarelli. Magister summus. Magister figurae mortae. - Guido Bigarelli? Arhitectul lui Frederic al II-lea? Marele Bigarelli? - Oh, mare Într-adevăr... În plănuirea răului. Relicvariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era Închis de șirul de uscătoare ale vopsitorilor și de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate pe mal. Parcurse o ultimă porțiune Învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ruinele unui arc roman. Îndată după aceea, trecerea era oprită printr-o zidărie ridicată din resturile vechii construcții, unde printr-o poartă, se putea intra Într-o curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața prăvăliei se adunase o mulțime de oameni. Bărbați și femei zgâindu-se emoționați la ceva din fața lor, printre strigăte și râsete. Crezând că era vorba de un saltimbanc care Își prezenta caraghioslâcurile mizerabile, priorul Își croi drum printre oameni, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse, cu toate că prăvălia era Încă luminată de soare, și Își concentră ochii miopi asupra părților de mașinărie aliniate În fața lui. - Par să fie elemente dintr-un ceas pentru turn... dar diferite de cele pe care le cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la Florența. În acest caz, nu mai putea fi ascunsă În scrinul menit să o adăpostească. Trebuia să se afle altundeva. Între fetru și fetru. O alegorie sau o expresie ce trebuie luată ad literam? Poate că aici stătea explicația. Prăvăliile de postavuri erau concentrate toate În jurul pajiștilor de la Santa Maria Novella, În partea cealaltă a orașului. Spera că aerul răcoros al dimineții Îi va prii. Dar soarele strălucea deja ca o minge de foc, implacabil. Parcursese doar câteva zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Biserici corupte și simoniace? Oare aceea să fi fost calea de ieșire din capcana În care se vârâse? - Da, hotărî el. La naiba cu florentinii ăștia afurisiți. Ajunse la destinație Învingându-și arsura din măruntaie. Toată zona era ocupată de prăvălii, dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de stofe de lână. În poartă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]