801 matches
-
-o expres (Cartea I Despre persoane, titlul V Despre căsătorie , capitolul I Despre logodnă - art. 135-140). În sprijinul unei atarii poziții a venit și argumentul că reglementarea logodnei prin lege nu era contrară nici tradiției noastre juridice, din moment ce, de pildă, Pravila cea Mare (1652) a lui Matei Basarab ori Codul Calimach (1817) din Moldova nu au pierdut-o din vedere. În același timp, dintre codurile civile străine unul dintre modele a fost , fără îndoială, Codul Civil italian care reglementează promisiunea de
Logodna, o reglementare greu acceptată de societate, are efecte juridice importante () [Corola-journal/Journalistic/24459_a_25784]
-
probabil, din turcă) sunt mult mai solide decât o ipotetică derivare interjecțională. Termenul turcesc pisik este astăzi considerat dialectal sau învechit, ceea ce nu contrazice o influență în stadiul mai vechi al limbii române. Cuvântul pisică e atestat în română în Pravila de la Govora (1640) și apare în Biblia de la București (1688): „târâtoarele ce se târăsc pre pământ, pisica și șoarecile”. În Lexiconul de la Buda (1825), cele mai multe sensuri și expresii sunt grupate la termenul mâță, dar este înregistrat și pisică. De altfel
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
bidiviu, chindie etc. În Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, A-B, 1913), substantivul acaret apare înregistrat cu sensul "clădiri și obiecte cari se țin de o proprietate". Primul citat este chiar dintr-un text juridic (din culegerea de pravile alcătuită de A. Donici, în 1814) și atestă faptul că termenul era inițial unul precis, tehnic: "Creditorul... iaste îndatorit a răspunde pentru stricarea acareturilor, adică a morilor, viilor și altor lucruri". Hasdeu, în Etymologicum Magnum Romaniae, I, 1886, observa că
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
îi este îndreptat spre texte diferite unele de altele, a căror alăturare în paginile ediției este determinată de răspunsurile la întrebările privitoare la fulger, tunet, trăsnet. Diferența apare încă de la enumerarea lor de către semnatara ediției: scrierile din așa-numitul tip pravilă; Întrebări și răspunsuri (forma compozită publicată de Alexandru Ciorănescu); Întrebările lui Iazimir cu Panaiot Filozoful; Întrebările lui Epifanie către Andrei [Salos]. Cercetarea și-o dorește continuată în câteva direcții: „sursele diferitelor tipuri, până la atingerea originalului traducerii; copiști și cititori români
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
de o paradoxală coerență. Textul studiului introductiv se impune printre altele, prin reevaluări și confruntări orientate spre convergența cu contemporaneitatea. Mișcarea Cătălinei Velculescu printre manuscrise exprimă o confortabilă mișcare între simplu și compus, cum ajunge, de exemplu, să detecteze despre pravila lui Matei Basarab - în cazul identificării anumitor întrebări și răspunsuri, dar și a identificării copistului valah din secolul al XVIII-lea cu preotul Ioan Bărbătescu, călugărit cu numele Ioachim; identificarea copistului Andronachi Berhecianul. Interesul lor constând nu numai în faptul
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
cărți nu au fost descoperite nici astăzi: un roman istoric, plasat în atmosfera pașoptistă, pentru care scrisese o prefață (p. 156-160) și încerca să-l sensibilizeze pe Alexandru Balaci pentru a-l publica (p. 142-155), și un volum cu titlul Pravila de la Craiova, contractat în 1966 la Editura Tineretului (p. 208). Am fost destul de surprins să aflu că Petre Pandrea a primit dreptul de a scrie în detenție: "Romanul istoric a fost gândit și scris în pușcărie, în atmosfera de dezastru
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
în urma unui serviciu, condiționat deci sau nu de el: între tipul mită și bacșiș diferențele sînt mari, dar uzul lingvistic le substituie de multe ori, prin extensii ironice. încă din textele vechi românești (în primele traduceri de texte religioase, în pravile, la cronicari) apar cuvintele (de origine slavă) mită și mîzdă. Ceva mai tîrzii sînt turcismele rușfet, ciubuc, bacșiș. Alături de vechile și popularele peșcheș (turcism) și plocon (slav), au suferit o convertire semantică înspre sensul marcat negativ și termeni precum dar
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
Petre Pandrea le gîndise în cadrul monografiei dedicate sculptorului din Gorj. Celelalte două, dată fiind inadecvarea lor la spiritul epocii, nu aveau să mai apară vreodată, abia de curînd fiica lui Pandrea publicîndu-le la Editura Vremea în formă completă (vol. 2: Pravila de la Craiova; vol. 3: Amicii și inamicii). Cunoscîndu-l îndeaproape pe sculptor la Paris (între 1927 și 1939) și fiind martorul calomniilor la care era supus, în Pandrea a crescut imboldul de a-i apăra posteritatea. Dar, dincolo de controversele iscate de
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cazul scrierilor consacrate de Petre Pandrea operei lui Brâncuși. Volumul din 1967 nu era singurul ce marca apropierea eseistului de opera celui pe care îl cunoscuse bine în tinerețe, și nici măcar nu era cartea centrală a ciclului. Editarea volumului Brâncuși. Pravila de la Craiova*, precum și anunțata apariție a unui al treilea, Brâncuși. Amicii și Inamicii: Sociologia lui Brâncuși, arată că Petre Pandrea scrisese, de fapt, o trilogie critică, ce aspira să conțină o explicație ultimă, globalizantă, a fenomenului brâncușian, și nu numai
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
critică, ce aspira să conțină o explicație ultimă, globalizantă, a fenomenului brâncușian, și nu numai în plan estetic. Brâncuși, amintiri și exegeze a apărut în 1967, înaintea celorlalte două, doar din rațiuni ce țin de cenzură. În mod evident, Brâncuși. Pravila de la Craiova nu era o carte care să poată fi publicată în România de dinainte de Revoluție. Totuși, după lectură, se cade spus că ne aflăm în fața unui text încheiat, dar nu și desăvârșit. Autorul nu a mai avut răgazul să
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
urgența repunerii în circuit a gândirii lui Petre Pandrea n-ar fi fost stânjenită de o ediție prea stufoasă. Textul propriu-zis este mai mult decât interesant. Nu știu dacă și în ce măsură va influența interpretarea operei lui Constantin Brâncuși, deoarece Brâncuși. Pravila de la Craiova este doar un eseu, în timp ce exegeza brâncușiană a intrat de mult sub zodia cercetării academice. Numai că, eseist de clasă, Petre Pandrea nu se limitează la a scrie despre Brâncuși. Marele sculptor nu este, până la urmă, decât exponentul
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
Petre Pandrea nu se limitează la a scrie despre Brâncuși. Marele sculptor nu este, până la urmă, decât exponentul artistic cel mai înalt al unui spirit, în jurul căruia autorul a mai teoretizat și în alte lucrări ale sale: spiritulpanduresc al Olteniei. Pravila de la Craiova ar fi, deci, evanghelia nescrisă a acestui spirit, un cod etic imanent, ce individualizează Oltenia, între celelalte provincii românești. Trăsăturile caracteristice ale spiritului panduresc ar fi libertatea, în plan social și politic (dată de proprietatea pământului), gustul pentru
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
1948 și 1964, iar figura sa conferă complexitate fenomenului opoziției față de regimul comunist. Om de stânga, de formație marxistă germană, Pandrea nu a consimțit niciodată la „socialismul tătăresc" (formula e a lui Petru Dumitriu) instaurat la noi. * Petre Pandrea - Brîncuși. Pravila de la Craiova, prefață de Ștefan Dimitriu, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, București 2000, 329 p.
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît de lucid în actul analitic și atît de plastic-exact în scriitura, autorul Pravilei de morală practică și-ar fi putut schimba de-a binelea convingerile, tocmai cînd avea prilejul de-a asista la confirmările lor revărsate că dintr-un corn al abundentei faptice sinistre... SE CUVINE scoasă în evidență și o altă față
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n văile albastre, Cerne-n creste înzăpezite Gândul tău de înălțare Către culmi ce n-au mai fost... Te cinstesc cu prețul vieții și nețărmurit te apăr, TU
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de acasă. Site-ul Universității din București conține, în afara unor cărți publicate la editura universitară, colecția Classica. Gîndită, se pare, pentru cercetările istoricilor, ea este de mare folos și filologilor. Se găsesc aici - tot în versiune fotografiată - două tipărituri coresiene - Pravila Sfinților apostoli și Întrebarea creștinească, editate de I. Bianu, în 1925, mai multe volume din N. Iorga, seria Scrisori și documente (de exemplu, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni, 1906), Dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé (1893), mai
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
din Transilvania de dinainte de Unire și că filologia ardeleană era receptată dincolo de Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a trudit ca un benedictin la tezaurizarea patrimoniului cultural românesc de până la el (psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858 într-o Crestomație sau Analecte literare, aflată la concurență cu Lepturariul lui Aron Pumnul. Biografia sa de preot greco-catolic, cetățean al patriei transilvane, român
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
MAI COD DE LEGI ÎN LIMBA ROMÂNĂ În 1646 a apărut la Iași primul cod de legi tipărit în limba română și unul din primele coduri de legi apărute într-o limbă națională din Europa - „Cartea românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe“. SIR THOMAS HENRY HUXLEY În 1825 s-a născut biologul englez Sir Thomas Henry Huxley. A studiat istoria și filosofia, iar la 21 de ani era asistent chirurg în Marina Regală. A fost unul din
Agenda2006-17-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284940_a_286269]
-
înainte: Un bob zăbavă și v-am deschis poarta. Așezaț-vă dobitoacele pentru noapte, așa cum știți voi și apoi poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă să ne omenească. A intrat apoi în crâșmă și s-a dus întins la Costache, care așeza țoiurile pe tejghea, după căprării. Aș vrea să-ți spun ceva, Costache. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de jumătate din locuitori cotonogiți fără milă în bătaie. Cele mai grele pierderi au fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Zlota, instigatorul și organizatorul prăpădului a fost arestat și osândit la ocnă pe viață. Totuși, obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să rămână un vis, să nu calc o nespusă poruncă sau poate fiindcă făpturii așa-i este scris. Numai noaptea, în fiece noapte, somnul mai vine, sosindu-mi din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]