781 matches
-
din punct de vedere social. N-ai cei șapte ai de-acasă. Foarte puțini oameni sînt atît de răi cu propriii copii, așa cum ești tu. De ce nu mi-ai dat să decorez o gară? Ar fi fost ușor să-i preamăresc pe Stevenson, Telford, Brunel și un sfert de milion de irlandezi necalificați. Dar iată-mă ilustrînd primul capitol discreditat printr-o formă de artă învechită, aplicată la o clădire amenințată dintr-o sărmană provincie a unui imperiu care se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a căpătat nemurirea o dată cu apariția noastră în univers nu le-am deslușit încă." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 23
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Da și pentru asta, îl sfidă Diribal. E dreptul regelui nostru. Primul contact al omului cu o specie inteligentă e mult mai important decât misterul ieftin cu care îți înconjori clonele. Am vrut odată să creez o religie care să preamărească riscul. Cum ar fi oare un Dumnezeu cartofor și vicios? M-am răzgândit fiindcă preoții din templele Lui nu ar putea fi decât trișori. Spre deosebire de zeul lor, ei nu-și pot permite să piardă niciodată. Și ce mai reprezintă riscul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
demnitate, har de povestitor într-un grai tipic moldovenesc, căldura sufletească și umanism. Tineretului i-a insuflat încredere în forțele proprii, dorința de realizare a unui ideal măreț, dragoste de glia strămoșească și de înaintași. A iubit Geografia și a preamărit-o precum singur declara „M-am străduit permanent să arăt că Geografia este o știință interesantă, frumoasă și de mare importanță practică.” Pe 4 decembrie 1984, la 50 ani de activitate didactico - științifică și culturală se declară mulțumit că „ajuns
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
un pretext pe care nu l-aș numi neapărat religios, ci sărbătoresc, în sensul că era epurat de sacru. Cu o zi în urmă scrisesem pe tablă, mare, „Ziua femeii“, desenasem un soi de flori leșinate, adăugasem niște versuri care preamăreau femeia, mama și așa mai departe. Iar când intrase „tovarășa“, încercasem să o convingem că pe tablă se produsese o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să iasă la pensie. Nu lăsase uitării munca de dascăl, de multe ori pragul casei sale fusese trecut de numeroși dintre viitorii arhitecți ai României. Ca unul care predase ani de zile tinerilor din tainele construirii unor edificii care să preamărească omul ca ființă a creației, războiul, element distrugător al unor instincte primitive dezlănțuite, nu avea nici un înțeles pentru el. Deoarece regimentul fusese dispersat în comunele din preajma Bucureștiului, Marius pleca dimineața foarte devreme și revenea în oraș la ore foarte târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mediatorul între Spirit și Corp. Avem un Suflet, dar suntem un Spirit. Intimul este Preaînaltul din noi; Intimul este Spiritul. Testamentul înțelepciunii spune: «înainte ca falsa auroră să răsară asupra Pământului, aceia care au supraviețuit uraganului și furtunii, l-au preamărit pe Intim și lor li s-au înfățișat heralzii Aurorei». Între omul pământean și Intim este Sufetul. Sufletul are un corpul-ultrasensibil și material cu ajutorul căruia călătorește prin spațiu. Corpul Sufletului este Corpul Astral; așadar, corpul Astral are ceva uman și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Femeile sânt comune, copiii se cresc în comun, nici unul neștiind cine îi sânt părinții. S-a făcut mult caz de faptul că Socrate alungă din cetate Poetul. De fapt, poezia e, cum spuneam, prezentă, sub forma imnurilor și odelor care preamăresc cetatea. Este o poezie aservită, deci, intereselor politice, așa cum s-a practicat ea peste tot în "lagărul socialist". Ceea ce nu își găsește locul cu nici un chip în lumea raționalizată este, de fapt, pluralismul vocilor. în "Discursul în roman", Bahtin arată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. 47. Căci așa ne-a poruncit Domnul: "Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului." 48. Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvîntul Domnului. și toți cei ce erau rînduiți să capete viața veșnică, au crezut. 49. Cuvîntul Domnului se răspîndea în toată țara. 50. Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stîrnit o prigonire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
deci, în jurul ei se învârtesc toate sărbătorile creștine, și pe faptul învierii și al Dumnezeirii Domnului Hristos se bazează toată învățăura Bisericii Creștine. Astăzi, inimile noastre se umplu de bucurie pentru că Domnul Hristos a înviat, pentru că prin înviere s-a preamărit și a triumfat asupra diavolului. Puterea lui Dumnezeu și a binelui a învins răutatea întunericului care stăpânea lumea. Prin moartea pe cruce, Domnul Hristos a biruit moartea, iadul și pe diavol. Hristos a înviat și împreună cu El, a înviat tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dezvoltare, în evoluție, în încleștare cu forțe contradictorii. Niciodată muzica n-a răsunat atât de titanic, niciodată întinderea simfoniei n-a atins atâta măreție. Simfonia a III-a este un poem muzical grandios, un poem închinat omului-erou, un poem ce preamărește măreția faptei cutezătoare și noblețea sentimentului adânc, un poem ce cheamă la luptă, îndeamnă spre izbânda idealurilor de dreptare și libertate. Simfonia a IV-a ocupă oarecum un loc aparte în creația beethoveniană, deosebindu-se prin seninătatea coloritului și atmosfera
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită prin înfrățirea a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
însuși dumnezeu, divin față de sine și pentru sine; - ca absolut, dumnezeu se afirmă legat de un relativ „față de care“ este adorat, slăvit, preamărit ca dumnezeu. Ar fi să acceptăm - dacă dumnezeu ar fi propriul său dumnezeu - ca dumnezeu să se preamărească și să se slujească singur pe sine - de unde ar rezulta o impresie de ridicol, care are aici o evidentă valoare critică în conceperea dumnezeirii. În fond, cauza de sine vrea să exprime faptul că orice realitate spirituală se află implicit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prevala. Va fi oare viziunea cea străveche, a teroriștilor sau a extremiștilor religioși care va deturna viitorul pentru a izola propriile lor societăți de celelalte, ținându-le în sărăcie, tiranie și manipulare? Sau viitorul va aparține partizanilor modernității, aceia care preamăresc valorile democrației, toleranței, liberului comerț și ale drepturilor individului - inclusiv ale drepturilor religioase? Această bătălie pentru viitor nu poate fi câștigată în tranșeele războiului, ci doar prin democrație sau doar prin întreținerea relațiilor publice. Ea trebuie câștigată într-o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
-o, căci mintea i s-a întunecat de durere... În neștire vorbești, copila mea (II 2). Lângă altar, el rămâne convins că Ifigenia nu-și dă seama de ce se întâmplă cu ea și vrea s-o oprească de a mai preamări gloria sacrificiului : Nu mai vorbi, copilă. Ochii îți sunt tulburi... Durerea și oboseala te-au doborât (III). Semnificativ, ultimele cuvinte pe care i le adresează reiau o replică a Clitemnestrei : Ifigenia, trezește-te. Îndureratul Agamemnon, distanta Clitemnestra sunt niște oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei de viață întregii țări. În orice formă politică, Germania ar fi totdeauna prusianizată. Singurul altar în fața căruia s-a închinat omenirea este forța. Și noi ne-am închinat în fața acestui altar, dar numai pentru a ne umili și a preamări forța altora. Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încît toate s-au făcut peste ei. Echilibrul nostru n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la „Sălcia plângătoare”, de la „Splendoarea cercului pătrat” și „Omul lunatec”, la poezia „Înscrisă În ...oglindă”: „Aizeop” și... „Poezia”. În toate se luptă cu tenebrele dar le și cântă - acuzându-le ori preamărindu-le. Poate de bucurie că a ieșit din tăcerea deceniilor când a stat cu securistul În ceafa: „Cu moartea securiștii peste noi”, „Pândesc atent că bufnita de pradă/ Cum se ascund codoșii (iarăși codoșii!) pe sub case;/ De gustul abatoarelor de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl liniștește: — Intrăm prin parcul Mausoleului, care este închis publicului. Dar nu și lui. Iar altarul ce preamărește binecuvântările păcii instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însemna că zeii chiar ascultă unele rugăciuni și sunt impresionați de anumite cuvinte. Lumina puternică îl face să închidă pleoapele. Se lasă cuprins de o dulce toropeală. Tresaltă ușurel când o voce venită din depărtare ajunge până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste 3 kilometri la Bihar și cei 140 de piloni înfipți în noroiul de la Surat, mulțimea de oameni din gară preamărește puterea englezilor, acei tehnicieni care controlează toată India. Deși un oraș atât de plin de viață, Agra este greu încercat de moarte. În mare parte din vina Mugalilor, care, spre deosebire de conducătorii cu minți atât de tehnice, s-au gândit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor pe pereții exteriori ai colibelor ca decorații. Ignorând prezența mută, dar plină de adorație a lui Malcolm, Elspeth asculta vrăjită poveștirile despre acei bieți oameni care se închinau idolilor, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o misiune chiar în inima acestor cartiere sărace, unde degradarea și depravarea cunoșteau cele mai rele manifestări. Îi ceru lui Elspeth să se gândească la asta, la onoarea de a aduce adevăratul creștinism într-un oraș în care sectele care preamăreau focul își lăsau morții în voia păsărilor ca să-i ciugulească, iar preoții iezuiți, aproape la fel de idolatrii ca și cei hinduși, mergeau printre săraci și răspândeau versiuni distorsionate ale cuvântului Domnului. Știa că drumul care li se deschidea era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmă, Bobby a scos-o din încăpere, de teamă că Macfarlane ar putea să facă ceva reprobabil. Marțea și joia, doamna Macfarlane îl introduce pe Bobby în spiritualitatea științifică. Societatea Teosofică se întrunește într-o sală mare, cu afișe care preamăresc înțelepciunea maeștrilor himalaieni și noblețea cercetărilor ermetice. Bobby asistă împreună cu stăpâna sa și este foarte admirat. Cum îi strălucește sufletul, murmură doamnele de vârstă mijlocie și domnii. Este destinat să devină Adept. Bobby descoperă că tinerii arătoși au jucat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
buchetul de limbi romanice. De aceea, noi avem datoria sfântă de a o păstra și îmbogăți mereu, de a adăuga noi nestemate, șiragul de piatră rară revărsat din moși-strămoși pe moșia noastră. Ce fericit este poporul care știe să-și preamărească limba prin cântec și vers, întru veșnicia sa! Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Laudă limbii române Sufletul meu cu oglinzi fermecate în lumina cărora mă văd născându-mă și crescând, glasul duios al mamei, chipul cel mândru al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]