682 matches
-
Petre, Petre, dragule, iubitule! Încerc să-ți vorbesc "în scris", pare ciudat, dar mi-am zis că asta poate fi o cale de a mă confesa, de a împărtăși, dacă nu ție sau altora, foii imaculate de hârtie, câte ceva din preaplinul sentimentelor ce m-au copleșit și mă bântuie de când te-am cunoscut. Ai fost prima mea dragoste și unica până acum. Când ne-am întâlnit, nu eram pregătită pentru o atare experiență, care m-a amețit, mi-a tăiat respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
apreciabilă: a curge, a spălăci, a lăpta, a se scurge, a se topi, a se revărsa, a bea. Acest spațiu se construiește și se definește în permanentă opoziție cu cel transcendent; nu e numai o opoziție „jos”-„sus”, ci un preaplin al terestrului, în dauna transcendentului. Terestrul, dominat de acvatic și de teluric opune o lume densă de semnificații unui cer aproape gol, din care divinitatea a plecat cu un scop anume, acela al risipirii în jos, al valorizării prin spațiul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
pieptul lui băiatul, care, apoi, se culca la perete și, în nopțile geroase, dormea cuibărit la căldura tatălui. Acum, e drept, Cristina întrece oarecare limite. Mihai înțelege că vina e-a lui: prea o alintă simte nevoia să-și reverse preaplinul sufletului. Iar dacă îi pare rău de ceva, atunci e pentru că nu are după-amiezele libere mereu, să se poată ocupa de înrădăcinarea unor deprinderi de mare preț în gîndirea și comportarea Cristinei și-a lui Adrian. Are încă șase zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
voința de a te distruge emană dintr-o senzație dureroasă de plinătate. Căci nu lâncezești în dorul muririi decât întinzîndu-ți ființa dincolo de spațiul ei. Negația vieții din plenitudine este o stare extatică. Niciodată nu ne stingem din vid, ci din preaplin. Un moment absolut răscumpără golul tuturor zilelor; o clipă reabilitează o viață. Orgasmul spiritului este scuza supremă a existenței. Așa îți pierzi de fericire mințile în Dumnezeu. Mâinile palide sânt un leagăn în care îți suspini viața. Femeile nu ni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Există totdeauna o primejdie serioasă în menținerea unor conținuturi care se cer obiectivate, în închiderea unei energii cu tendință de explozie, deoarece poți atinge un moment când nu mai poți stăpâni o energie debordantă. Și atunci prăbușirea rezultă dintr-un preaplin. Sânt trăiri și obsesii cu care nu se poate viețui. Nu este atunci o salvare în a le mărturisi? Experiența teribilă și obsesia îngrozitoare a morții, atunci când sânt păstrate în conștiință, devin ruinătoare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât rezistența lui. În cea mai groaznică intensificare se realizează o convertire înspre nimic. Te dilați interior, crești până la nebunie, până unde nu mai există nici o graniță, la margine de lumină, unde aceasta este furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
această ciudată dualitate de a întruni în realizarea exterioară pe cele două tipuri opuse de oameni: pe deficienți și pe cei preaplini. Tot simțul psihologic este în a percepe dacă cineva a ajuns la o formă respectivă de viață din preaplin sau din deficiență. Unul poate fi vicios și imoral din deficiență, altul din exces; unul poate ajunge la disperare din incapacitate, din lipsă de rezistență și de gândire, altul din exces de problematică și de interioritate. Lumea cade în greșeala
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
artificiu special pentru rezolvarea conflictului: deși nu-l mai văzuse din zilele petrecute la munte, Laura, însăși iubita lui Iustin Dobrescu, îl va opera pe acesta. S-ar zice că Marian Malciu este o persoană complet pozitivă care-și revarsă preaplinul generozității și bunătății sale în toate paginile. El rezolvă în chip fericit destinele eroilor săi, „ajutându-i” să-și împlinească iubirea: doctorul Eugen și Iuliana, Iustin și Laura, mama copilului său. Are loc și o cerere în căsătorie în toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai întâi? Nu vreau să vorbesc deloc despre mine, eu sunt numai vocea, ecoul faptelor lor, al gândurilor, al uneltirilor, al intențiilor, eu sunt cel de lângă, apropiatul, prietenul, ascultătorul, martorul care a strâns întreaga informație și o livrează acum din preaplinul său. Eu sunt cel cu care discuta în nopțile în care mă îmbătam într-atât, încât nu-mi mai aminteam decât vag ce spunea sau dacă a spus vreodată mai mult decât ce știam sau intuiam, iar faptele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce-i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pîrlite ale Îngerilor, Încît el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și la timpul potrivit, ar fi putut fi un Richelieu, dar În prezent era un cleric foarte moral, foarte religios (deși nu excesiv de cucernic), care Învăluia Într-un mare mister sforile vechi pe care Încă le mai trăgea și aprecia preaplinul vieții chiar dacă nu se bucura de el În totalitate. El și cu Amory s-au simpatizat de la prima vedere. Prelatul jovial, carismatic, capabil să vrăjească un Întreg bal de la o ambasadă, și tânărul ager, cu ochi verzi, Îmbrăcat cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se înfundă, e o tentativă a mea ratată de a scăpa de eșec. Suntem o țară mică așezată neprielnic și nu cred că am izbutit să cuprindem, într-o poezie fără de pereche sufletul nostru... Să zicem că poezia e un preaplin, care necesită o rostire care să elibereze sufletul de drojdiile vieții, ale zilei....! Dar de ce se apucă un poet să scrie proză? De ce lasă el plaiul bântuit de licorne pentru a ajunge umăr la umăr cu Monsieur Jourdain, cel care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Becali sau pe Vadim Tudor în Parlamentul European, votând la "futu-i mă-sa", "de-al dreacului" sau cu iresponsabilitate cretinoidă, nu pare să fie o societate responsabilă pentru prezentul și viitorul ei. Și apoi strada aceasta puturoasă a deversat preaplinul pe ecranele televizoarelor și în presa scrisă, pentru ca populația să facă până la capăt baia de jeg, zi și noapte, acasă, la masă, în pat. Și somnul trebuie să-i fie unul invadat de jeg. Și visele. Și dragostea. Și credința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Zaharia Stancu și Marin Preda, în confluență cu acestea și cu ale altora, lumea propusă de noul autor dă o constantă impresie de simultană vechime și contemporaneitate, de prospețime și mișcare proprie, adesea de un remarcabil pitoresc și de preaplin cuceritor.“ Nu mai rămâne decât ca George Burlacu să-l declare, la rândul lui, pe George Muntean unul dintre marii noștri specialiști în zootehnie. Despre sinucidere Ca și Ruxandra Cesereanu, care a scris, cu o stranie voluptate, un întreg tratat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în timp ce subconștiința lui îi urlă în ureche oprește-te oprește-te oprește-te, dar e degeaba, pentru că subconștiința lui știe și simte că toate lucrurile pe care el le-a trăit în ultimele ore sunt esențiale și formează deja un preaplin în creierul lui de simplu muritor. Nebuna se strecoară încetul cu încetul în mintea lui. Fiecare mesaj e scris cu sufle tul în vârful degetelor care apasă tastatura. Și el citește în continuare. Iar eu stau și emit o teorie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era deloc greu de Înțeles și, dacă l-ar fi conștientizat mai devreme, n-ar mai fi fost nevoie s-o violeze pe Mie, o fată atât de comună și banală. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
afișa complicitatea. Este îndeajuns să treci pur și simplu prin livada fructului oprit și vei fi învinuit de indiferență. Suntem sclavii lui Dumnezeu însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi pășea în taină: Pasul acesta este al meu, pasul acela este al ei și iar al meu. Pasul meu nu poate exista fără pasul ei. Cine pe cine trece de mână? Depărtările dau consistență libertății. În doi, libertatea este preaplinul de Dumnezeu, libertatea de unul singur, instantaneu în icoană cât să treacă ploaia. Deschidea ușa, primul pas în șotron, și al doilea pas, și al treilea... Șotronul, întins pe spate, cu fața spre cer, se făcea că doarme. "Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]