1,576 matches
-
Nu mai fusesem bolnav niciodată. Nu mi-am luat concediu de la serviciu. Eram șocat de faptul că organismul meu avea o asemenea reacție, doar pentru că nu-mi luasem paltonul. — Așa e. În astfel de situații persoanele mai sensibile sunt mai precaute. Cei mai sănătoși se suprasolicită. Da. «De ce să mă simt așa?» Gândul ăsta nu-mi dădea pace. De aceea am pus totul pe seama paltonului. Dacă l-aș fi luat...» În mașina de poliție deja erau șapte sau opt persoane în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Păi... Poate nu eram chiar așa de devotat (râde). Nu m-am dăruit cu totul. Altfel spus, încă eram o fire slabă. Sunt genul de persoană care trebuie să fie convinsă de ceva pentru a trece la fapte. Sunt prea precaut, să spunem. - Dacă ați fi fost convins, probabil că ați fi acționat. «Domnule Inaba, uitați, lucrurile stau așa și trebuia să faceți poa.» Dacă v-ar fi convins, ce s-ar fi întâmplat? Păi, nu știu. Vedeți, e greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
treaba asta și să nu te mai văd că stai degeaba! Ce-nseamnă educația comunistă! Cât de târziu înțelesesem asta! Dar odată înțeleasă, mi-a fost de real ajutor. De câte ori eram chestionat dacă am terminat cutare sarcină de serviciu, întrebam precaut când e termenul de predare țimi asiguram țefa că sigur voi preda totul la termen, chiar dacă eu terminasem deja ce aveam de făcut. Și eu care în nețtiința mea credeam că ceilalți colegi ai mei tăndălesc lucrurile, când de fapt
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una dintre acele băi de soare după care corpul lui tânjea cu ardoare tot timpul. Un om care are astfel de gânduri nu pleacă. Nu încă. Pe când se răsucea precaut într-o poziție potrivită pentru a coborî, avioanele, care fuseseră adineaori niște puncte zgomotoase îndepărtate, trecură pe deasupra capului lui și șterseră copacii din interiorul împrejmuirii. Craig își întoarse gâtul și privi uimit cum dispăreau în direcția aerodromului său personal. Motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sub-ordinea Contratului Închieat.Graficul de lucrări planificat,nu mai putea corespunde cu execuția. Plictisit, după mai multe partide de biliard, se decise să-și testeze șansa la cel mai miraculos joc de noroc al secolului „Pokărul”. Cu multă atenție, jucând precaut, reușise să acumuleze o substanțială sumă de bani. De aceea, În cele din urmă, s’a văzut nevoit să facă cinste...! Aproape de Închiderea localului, oarecum turmentat, În loc să se Îndrepte către hotelul de alături, care-l găzduia și, unde avea Închiriat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau ațintite asupra lui, În timp ce el cauta antidotul gândind, cum să intre din nou În posesia banilor. De fapt, nu era prima dată când se afla În așa teribilă pierdere. Va trebui să-și păstreze sângele rece, să joace mai precaut, forțând „Norocul” să se Întoarcă la el. Privi la Doctor cu dușmănie, dar - i se adresă zâmbind câinește: „Nu te grăbi să strângi banii, amice... Distracția continuă...! Am hotărât să-ți vând casa. Cât apreciezi valorea acestui minunat imobil...?!” Cei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ochii...! La câțiva pași În față Nando la braț cu anteprenorul discutau cu Însuflețire. Contrariat, privi cu teamă luciul gheții. Nu mică Îi fu mirarea Însă, constatând neîndoielnic, uriașa Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de viermii ce uneori Încă mai mișcau și te miri ce alte stupide ingrediente. Cum de fapt, criminali dela criminali Învațâ, comuniștii români au studiat felul ingenios În care „STALIN”, a omorât prin Înfometare peste șapte milione de Ucrainieni...! Mai precauți, activiștii de partid comuniști, nu omorau direct ci printr-o moarte agonică de lungă durată, sperând să nu intre În istorie imitându-și profesorul...! Tony Pavone suporta cu Îndârjire foamea. O foame teribilă, cum niciodată nu și-o putuse Închipui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață din tânărul Feffer, culoarea plină, minunată a obrajilor lui, sunetele pasionale pe care le scotea. Vocea care se asemăna cu un instrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o nervous Nelly, acum am fi putut avea milioane, i-a spus Richard în acea seară. Apoi s-a uitat la mine. — Nu-i așa că am dreptate, Barbara? — Ei bine, poate că nu e așa de rău că Sheba e precaută, am zis. Poate știe ea câte ceva despre cum e să strângi baierele pungii. La urma urmelor, e fiică de economist. — Pfaf, a făcut Richard un gest nervos. Sheba nu știe nimic despre bani. Prudența ei vine din ignoranță. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
el arăta ca și când Jina i-ar fi făcut deja vânt. Jina, a spus Mike. Nu m-am așteptat ... Trei ani sunt oare suficienți ca să fii sigur ? Ținând cont și de celelalte două căsnicii ale tale, credeam c-o să fii mai precaută. Hai să nu stricăm ceea ce avem. Trebuie să ne gândim și la Danny. Avem prea multe de pierdut. Femeia a clătinat din cap, cu un zâmbet tâmp lipit pe buze. Era prea surprinsă ca să riposteze, iar acum se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai de mine, nu se poate, dragă!” și se reașeză repede, precaut, în fotoliu, vorbind ca-n continuarea unei conversații întrerupte de intrarea soției, deși conversația noastră încetase, firesc sau nefiresc, - fiecare cu gândurile lui, cu aproape cinci minute înainte. Dar reașezându-se în fotoliu își regăsi izvorul vorbelor ușor secate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bunăvoință, dar după câteva minute deveni ferm, cu tăișuri, fața îi era ușor severă. Începusem să pricep înaintea cui mă aflu. E adevărat, n-am fost supus nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bârfiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dintre Republica Moldova și România; au avut loc contacte și consultări permanente pe linia ministerelor de externe ale celor două țări. Au fost încurajate investițiile românești, inclusiv prin constituirea unui fond de garanții pentru investitorii români ș.a. România a fost mai precaută în problema situației din Transnistria / Republica Moldova, în sensul că nu se putea implica de o manieră hotărâtoare, deschisă în rezolvarea acestui conflict, prin ajutor militar sau de altă natură. Chiar și așa, au existat voci, îndeosebi din partea autorităților de la Tiraspol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Iar aceasta e Dana, soția lui Leon. Dana era cam cu un cap mai înaltă decât Leon. Avea picioare lungi, un piept bogat, o cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. —Salutare, a spus. —Salutare, am răspuns. Precaut, Leon m-a întrebat: —E o petrecere nasoală, este? Hm... —Ești între prieteni, a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai să circulăm, i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Totuși, am fost cât pe-aci să deschid discuția în seara asta, pentru că Rachel a apărut pe neașteptate la apartamentul meu, cum nu se poate mai inoportun, tocmai când mă pregăteam să-mi încep repriza de plâns. —Bună, am spus precaută. Ar fi trebuit să mă aștept: o ocolisem tot weekendul. —Anna, îmi fac griji pentru tine, trebuie să o lași mai moale cu munca. Ăsta era unul din reproșurile obișnuite ale lui Rachel. Susținea că folosesc munca drept un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o voce. Ai venit pentru spiritism? Mi-am răsucit capul. Un tip tânăr, probabil pe la douăzeci de ani, mă privea cu interes. L-am văzut studiindu-mi cicatricea, dar n-a dat nici un semn vădit de dezgust. —Da, am zis precaut. —Grozav! E întotdeauna grozav să vezi lume nouă. Eu sunt Nicholas. —Anna. Mi-a întins mâna și, ținând cont de vârsta lui și de piercing-ul din sprânceană, n-am fost sigură dacă îmi propune un salut normal sau unul ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și pe Sara să fugă de acolo atât de grăbite. În pofida acestei pățanii, Salma nu voia nicicum să-și întrerupă căutarea. Dar, pentru vizita următoare, ea se arătă mult mai precaută în alegerea ghicitorului. Astfel, ne-am dus tustrei, câteva săptămâni mai târziu, la un om foarte respectat din oraș, un librar-astrolog care avea prăvălie în vecinătatea Marii Moschei a Karauiyinilor. Ne-a primit la catul de sus, într-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
munte străbătută de drumul caravanelor. Drumul aduce cunoaștere și bogăție, muntele oferă ocrotire și libertate. Voi, oamenii orașelor, aveți la îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bine dacă făceam o afacere bună sau proastă, am acceptat cu entuziasm. Mi-a înmânat așadar suma în monezi de aur și mi-a împrumutat un cal pentru drum, doi slujitori și nouă catârce, sfătuindu-mă să fiu iute și precaut. Ca să nu plec cu animalele fără nici o povară, adunasem toți banii de care puteam dispune, economiile mele, cele ale mamei și o parte din banii lăsați moștenire Fatimei de către Khâli, cu totul patru sute de dinari, cu care am cumpărat patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părut că-mi iau zborul. Ai încercat vreodată așa ceva? — Da, în Tracia. Împreună cu Julius Civilis. Valerius zâmbi. El nu avea nevoie să inhaleze fum ca să-și ia zborul. În clipa următoare, Antonius începu din nou să vorbească pe un ton precaut, temându-se parcă de cuvintele pe care le rostea: — Dar ce am simțit astăzi era diferit, cu totul diferit. La un moment dat, nimic nu mai conta: barbarii, Imperiul, cariera, viața mea, chiar victoria... Mă devora o foame cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din nou la fugă spre Palatinus. Se opri să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede, băiete! zise Marcus. — E prietenul tău? întrebă Listarius arătând spre Marcus. — Da, spuse el. Listarius îl luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avansase jignitor de mult, returul lui a fost doar un voleu nereușit Mingea galbenă a picat în centrul terenului meu ca o invitație. Am lovit-o jos, cu forță și îndesat, spre reverul lui Fielding, după care m-am împleticit precaut până la fileu. Mare greșeală. A fost momentul ales de Fielding pentru a lansa o lovitură trasă cu ambele mâini. Mingea a trecut fremătând peste fileu, s-a înălțat ușor, apoi și-a reluat traiectoria curbă și impulsul - și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]