1,561 matches
-
mâna înăuntru și scoase două suluri de pânză. Îl desfăcu pe primul fluierând subțire. O femeie cu broboadă de dantelă le zâmbea din spatele evantaiului. CAPITOLUL II CIANURĂ PENTRU UN SURÎS Pe buzele Melaniei Lupu surâsul încremenise. Simțea în ceafa răsuflarea precipitată a lui Panaitescu. Bărbatul gâfâia cu gura căscată. Nu-și putea desprinde privirea încinsă de la silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din bucătărie și intră în hol cu o farfurie de minciunele. Motanul i se încurca printre picioare. Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete. Locotenentul refuză încurcat. Pretextă ceva în legătură cu silueta. În fond, nu suporta prăjiturile preparate pe bază de untdelemn: gogoși, minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei noi aventuri. Privirile lui Milou și ale lui Haddock se întâlniră pentru o clipă. Amândoi știau că armistițiul ajunsese la capăt și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase și hărți. Ocolind cu iscusință acest tir de erudiție ce risca să îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de unghie, o ducea la nări și aspira mirosul tutunului, apoi, ca și cum ar fi fost nemulțumit de expertiza făcută, lua alta. Și repeta aceleași mișcări de cinci, șase ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de somnul bun de dimineață care, poate pentru că n-avem despre el decât o conștiință vagă, este, din toate, cel mai reparator, însă excitația provocată de ideea care îi venise, amintirea statuetelor sub cenușa caldă, și, de ce să nu mărturisim, precipitata informație anterioară că n-adormise din nou, toate astea la un loc l-au făcut să dea la o parte așternuturile și să alunece repede pe podea, la fel de proaspăt și de agil ca și în anii tinereții. Se îmbrăcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de unghie, o ducea la nări și aspira mirosul tutunului, apoi, ca și cum ar fi fost nemulțumit de expertiza făcută, lua alta. Și repeta aceleași mișcări de cinci, șase ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și-l rostogolesc cînd crispez piciorul pe el./ De un cui sînt atîrnate foi/ Ilustrierte Zeitung/ Bukarester Tagblat (...)/ În jurul meu roiesc tot felul de muște/ Cele mai multe din ele sînt verzi./ Nesuferit cînd cineva dă busna acilea/ Și trebuie să strig precipitat Pardon/ Căci ușa se încuie rău/ Și toate aromele ies afară./ Am cîștigat — cum spuneam — două kgr. 3000/ Socot însă că m-am înșelat/ Căci la ieșirea de aci sînt cu mult mai ușor”. Sub titlul „Greșeli mărunte”, „Jurnalul...“ strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstractizare. Alături de natura dată, ar fi creat natura nouă, vis lucid, elan constructiv al minții omului care descompune și alcătuiește după legi înnăscute natura... Războaie și cuceriri au oprit popoarele puse sub scutul acelei porunci fecunde, la jumătatea drumului”. Un precipitat al tuturor acestor idei întîlnim și în „Manifest activist către tinerime...“ Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei „Complexul periferiei” se suprapune, în cazul lui Vinea, peste un complex (aristocratic, estetizant...) al „Centrului”, destul de curent în epocă: articolul „Pentru egalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se răsucea mînerul ușii, toată lumea Încetă să mai respire. Apoi, ne-am trezit față În față cu ea. Voia să discute puțin cu doamna Packer, profesoara de istorie. Au ieșit amîndouă pe hol și toți colegii mei izbucniră, șoaptele lor precipitate zburînd de colo-colo prin Încăpere. — Crezi că a dat cineva de belea? — Are de gînd să ne pedepsească? Ce crezi c-o fi vrînd? — Poate i-o fi greșit cu ceva doamna Packer? Apoi, ușa se deschise și cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că nu m-am gîndit. Eram atît de entuziasmată de toate minunățiile alea, dar acum Îmi dau seama cît de lipsită de considerație am fost... Nu pot să-mi cred ochilor. Linda Începe să plîngă. Se așază și suspină, respiră precipitat și adînc, iar asta mă derutează complet, pentru că sînt pregătită să mă cert, să țip și să urlu, dacă e nevoie, să-i spun Lindei exact ce cred despre ea, iar ultimul lucru la care mă așteptam era să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trecute. Zilele și nopțile se scurgeau unele după celelalte fără neplăceri sau regrete. Și vremea a fost de partea fetei cu nume primăvăratic. A nins mult. Zăpada a acoperit pomi, copaci, grădini, trotuare. Deafară răzbăteau din când în când vocile precipitate ale unor copii încântați de anotimpul alb. În rest, tăcere. Nepoată și bunică păreau a fi intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul tăios, precipitat. Spuneau ce trebuia să fie spus pentru a se încuraja, însă, vai, gândeau ce nu puteau ocoli, posibilitatea ca cei dragi lor să fi pățit ceva rău. Orele păreau a trece fără rost. Nici bunică, nici fată nu făceau nimic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi m-am mai adunat și i-am spus mamei să nu-i fie frică, acum c-a venit tata n-o să mai fie nici o supărare, la care mama iarăși a spus doar, Dumnezeule, și am auzit-o cum respiră precipitat, între timp gardienii l-au dus pe tata până la podium, dar nu de partea noastră, ci pe partea opusă, s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne îmbrățișeze, să mă îmbrățișeze pe mine și s-o îmbrățișeze și pe mama, să nu mai stea acolo așa inert, să-și revină, să-și revină în simțiri, numaidecât, și am auzit-o iar scâncind pe mama și respirând precipitat, și știam că încearcă să-și stăpânească plânsul, să-și țină lacrimile, fiindcă nu vrea ca tata s-o vadă plângând, și știam că acuși o să strig, acuși o să urlu la tata, și atunci nările tatei au început să fremete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acele imagini aveau s-o hărțuiască pînă la capătul zilelor ei. Fără tihnă, Își rememora firul evenimentelor care se succedaseră de la ultimul apel telefonic al lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent. Am să-l fac eu să tacă. Cuvintele căpătaseră sens cînd aflase că Yvonne Încercase să-i pună definitiv căluș Mariei și că fusese plasată În arest preventiv la SRPJ la Brest. Gwen o apărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu singura Întrebare care Îl chinuia cu adevărat. - Ai să mă omori? Ca pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac? Fără să aștepte să-și recapete suflarea, cu un debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obraji. Sunt o persoană de încredere ! O știi foarte bine, Guy. Urmează o tăcere încordată. Între noi există cuvintele nerostite. Ca o condamnare. Am făcut o greșeală. — Guy, nu știu cum de n-am văzut documentația de la Glazerbrooks. Încep să vorbesc din ce în ce mai precipitat. Nu știu cum s-a întâmplat. Nu înțeleg deloc. Știu că pe biroul meu e cam dezordine, dar am sistemele mele, pentru numele lui Dumnezeu. Nu-mi scapă niciodată asemenea lucruri. Pur și simplu nu știu cum... — Samantha, liniștește-te. — Cum să mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
telefonul, cuprinsă de un sentiment ciudat de ușurare. Totul s-a schimbat. Sau poate că nu. Poate că Guy a fost așa întotdeauna, dar eu nu mi-am dat seama. Mă uit în jos la ecranul minuscul al mobilului, respirând precipitat, uitându-mă cum trec secundele. Întrebându-mă ce să fac mai departe. Când mobilul începe brusc să-mi vibreze în mână, aproape îmi sare inima din piept. Tennyson, citesc pe ecran. Mama. Mă străbate un fior de îngrijorare. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mare mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc. Ne oprim la intrarea spre aleea familiei Geiger. Mă privește în tăcere, cu o expresie aproape severă. Îmi simt respirația precipitată ; respir doar din doi în doi. Nu-mi pasă absolut deloc dacă se vede de la o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și simplu la el ? Simt un junghi de mâhnire, adânc îngropată. Visul ăla s-a sfârșit, spun grăbită. Partenerii nu fac greșeli care să provoace pagube de cincizeci de milioane de lire. — Cincizeci de milioane de lire ? — Îhâm. — Iisuse, rostește precipitat, părând de-a dreptul șocată. Habar n-am avut. Nu-mi pot imagina cum ai reușit să faci față unei asemenea... — E în regulă, o întrerup. Am trecut peste asta. Serios. Freya oftează. — Știi, am simțit eu că e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
obișnuit. Ce rost are ? Cuvintele îmi scapă fără să vreau. Serios, ce rost are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-a dus. Mă opresc brusc, neștiind nici eu ce m-a apucat. Am respirația precipitată și sacadată. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau să obțin totul acum. — Îhâm. Suntem la doar câțiva centimetri unul de altul. Și, când mă uit la el, cu respirația precipitată, toate frustrările și șocurile ultimelor două săptămâni mi se adună în suflet. Sunt atât de încordată încât pur și simplu nu mai pot suporta. Trebuie să mă eliberez de toată această presiune. Fără să mă mai pot controla, mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-aș observa-o. Când deschid ochii și ne îndepărtăm unul de celălalt, parc-au trecut ore întregi. Îmi simt buzele umflate, și mă clatin pe picioare. Nathaniel pare la fel de tulburat ca și mine. Are privirea opacă și respiră mai precipitat. Îmi dau seama brusc că pâinea s-a storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă ca pe un obiect de ceramică deformat, cât îmi trag eu răsuflarea. — N-am prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zvâcnetul a devenit un bubuit ; și că nu mai pot suporta multă vreme. Când ajung la capătul ultimului rând, las lădița jos și rămân cu fața spre el, incapabilă să mai ascund cât de disperată sunt. — Am terminat ? Am respirația precipitată și fierbinte. Trebuie neapărat să fie al meu. Nu se poate să nu-și dea seama. Nu știu ce altceva aș mai putea face. — Ne-am descurcat destul de bine. Privirea i se fixează asupra celorlalte cuști de zmeură. Mai avem ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]