1,518 matches
-
noician al filosofiei sistemice - în fond un subansamblu esențial al dispozitivului retoric prin care L. își construiește identitatea - apare în culegerea de eseuri Cearta cu filosofia (1992). În spațiul unui tablou taxinomic privind „Genurile filosofiei” poate fi identificată definiția registrului predilect al scrierilor lui L.: „Jurnalul, epistola, cuvântarea, dialogul, fragmentul, eseul și epica de idei pot fi numite genuri artistice ale filosofiei nu din cauza stilului, ci pentru că: 1. întrețin un raport mimetic cu gândirea naturală; 2. își primesc unitatea nu numai
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
vezi, de exemplu, capitolul 6). 1.4. Relevanța teoretică și practic-aplicativă a studierii familieitc "1.4. Relevanța teoretică și practic‑aplicativă a studierii familiei" Din punctul de vedere al cercetării fundamentale, familia este în sociologie și disciplinele conexe un subiect predilect din cel puțin trei motive: în primul rând, familia, ca unitate socială bine circumscrisă și relativ stabilă în timp, este un gen de cvasilaborator, prezentând avantajele rigorii apropiate de experiment, având totodată față de experimentul de laborator calitatea de natural, de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aceste ample comentarii critice.” În acest context, Cică niște cronicari... este volumul cel mai important, definitoriu, al lui R. Rolul semnificativ al comentatorului - critic relevant de proză și comentator minor de poezie - a fost jucat în critica criticii; mobilizarea lui predilectă se face nu în calitatea de prim interpret, ci de interpret intermediat, de interpret al interpretărilor. Aici el a combătut, uzând din plin de sarcasm, pe frontul pragmatic al bunului simț. A contribuit la realizarea - în sensul de aplicare la
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Svetlana Russo, Adrian Niculescu ș.a. A fost președinta Societății Culturale Ginta Latină, Filiala București. Debutează în 1936, la revista „Pagini basarabene”, cu poezia O stea, semnată Nirvana Runcu, iar în volum, în 1968, cu placheta Despre suflet, despre cuvânt. Temele predilecte pentru R. sunt aceleași de fiecare dată: nostalgia copilăriei, toamna, Moldova și Ștefan cel Mare, toate versurile ei - prin structură și subiectele abordate - fiind variațiuni pe aceleași teme. Descendentă a lui Alecu Russo („Un străbun/ Mi-a lăsat harul să
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa noastră plăpândă.” Treptat, orizontul peregrinului se lărgește spre cele mai diverse spații geografice
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
deja. 2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadialtc "2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial" Acordarea ajutorului în situațiile de urgență (emergență), cum ar fi accidentele de mașină, atacarea unei persoane pe stradă, furtul dintr-un magazin, a constituit tema predilectă în psihologia socială (cu deosebire în cea americană), întrucât e vorba despre un timp relativ scurt de observat, intervine clar variabila independentă și se pot înregistra cu destul de multă precizie efectele acestei intervenții. Scene precum cele descrise mai sus se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și ispite, o culegere de nuvele căreia, la ediția a doua, din 1930, i se acordă Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române. Tot în 1928 i se tipărește romanul Necazurile părintelui Ghedeon, distins cu Premiul Femina. De pe acum se afirmă direcția predilectă și totodată cea mai interesantă a scrisului său: prezentarea vieții monahale, ecleziastice în general, în lumina ușor ironică a unui râs blând, bonom. Linia aceasta e continuată în numeroase alte volume, proză scurtă sau romane: Duhovnicul maicilor (1929), Pocăința starețului
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
și lucrativă la misterul adânc, insondabil, de la siguranța de sine a înșelătorului la ezitările și tulburările căutătorului unui ideal. Cu Arca bunei speranțe, piesa cu cel mai mare succes de public dintre cele scrise de S., se intră pe terenul predilect al autorului, în însăși formula sa dramaturgică: actualizare a unor motive biblice, mitologice în sens larg; conflict bine conturat, cu personajele dispuse pe axe de opoziție moral-intelectuală; teorii expuse liber, fără constrângeri, în intervențiile unora și în ripostele venite prompt
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
unei crime), plagiat după un autor italian. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1968, 1983) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, 1981). În chip nu tocmai ironic, Ș. ar putea fi socotit o variantă fericită a personajului său predilect, insul superior programat, dar care își vede la un moment dat destinul înscris pe o curbă descendentă. Cultivând o proză în genul lui Al. Ivasiuc și Nicolae Breban, Ș. rămâne o figură de rang secund, neputând specula până la capăt tematica
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
române în Occident”. A mai semnat George Poenaru, Michel Steriade-Boissenot. Critica a fost tentată să eticheteze poezia lui S. ca tradiționalistă, versul fiind, așa cum se scria pe la 1900, sub zodia epigonismului eminescian. Într-adevăr, în lirica de început sunt invocate predilect plaiurile natale, cu un patetism demn de pana lui Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul face parte din generația de după Arghezi și Blaga. De aceea, poezia sa de factură clasică este traversată de întrebări asupra
STERIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
propusă de autor este aducerea, în stare brută, a documentelor în textul epic. Alături de mulțimea scrierilor „de frontieră” ale lui S. există și un mic roman veritabil: Nimeni nu se naște erou (1962), care reunește, într-o structură clasică, teme predilecte ale modernității: angoasa vinovăției, obsesia ratării vieții, ca urmare a unei infirmități fizice. Chiar dacă poartă mărci evidente ale literaturii vremii (cadru sătesc contemporan, iubita personajului principal - șoferiță de autocamion etc.), cartea scapă în bună parte ideologizării conjuncturale. SCRIERI: Eu, Tică
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
bivalent (S și V) prevalează valoarea verbală (semnificativ: "șîndemnul laț acțiune", "mobilizarea", "lupta" etc. specifice dictaturii comuniste): înflorirea< a înflori sporirea< a spori - căci să remarcăm și faptul că sunt precedate de pentru). Întâlnim - cum altfel! - și unul dintre cuvintele predilecte ale lui NC și care ar putea fi luat drept prototip, sau mostră sau stindard al Ll a "Epocii", în care lipsea totul, dar se afirma că (avem) totul. Cuvântul folosit frecvent de NC, ca și de acoliți, cu specialul
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
potențial ADHD și orice părinte și educator responsabil trebuie să caute și să aplice activ 204 soluțiile pe care le are la Îndemână pentru prevenirea și controlul simptomelor de acest tip atunci cand ele apar. Acest tip de afecțiune se manifestă predilect prin hiperactivitate (agitație evidentă), comportamente impulsive, “distractibilitate” (deficiență de atenție și concentrare), fiind evidente În cazurile copiilor “neastâmpărați” care dezvoltă În timp probleme de adaptare la cultura și regulile școlii. ADHD este o afecțiune de tip neurobiologică prin care este
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI CU HIPERACTIVITATE ŞI DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD). In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna” și i se editează volumul de proză Idoli cu mască (1982). Versurile lui S., incluse în Oglinzi de vis și în Mări de fum (1938), trec de la note suprarealiste spre clasicism, având ca teme predilecte viața în uzină, acceptată cu resemnare, nostalgia vremii aurorale, desprinderea de copilărie și de locurile natale, atmosfera melancolică a peisajului citadin etc. De asemenea, în nuvele și povestiri acțiunea e plasată, cu implicații constante în psihologia eroilor, în medii muncitorești
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
cu Premiul Asociației Scriitorilor din București și cu Premiul Concursului Național „Al. Odobescu”, ambele în 2000. Volumul Boare de Waterloo cuprinde opt proze încadrate de o prefață a autorului și un epilog, scrise într-un stil constatativ și concis. Mediul predilect al lui S. este cel rural sau cel al închisorii. Se remarcă pasiunea pentru faptul brut, caracterul documentar, privirea întâmplărilor dintr-o perspectivă detașată, exterioară. Povestirea Un taifas obișnuit, dedicată lui Marin Preda, are ceva din atmosfera stranie a nuvelelor
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
credem noi, nici schimbarea contextului în care sunt invocate sursele păgâne: Hystaspe, Oracolele sibiline și Hermes Trismegistul. În versiunea dezvoltată a Inst. pasajele diferitelor scrieri se regăsesc la tot pasul însă cu precădere în contextele antiromane. Distrugerea Romei constituie tema predilectă pentru evocarea literaturii de propagandă. În Epitomă lucrurile se schimbă de așa manieră încât cele trei autorități par a nu mai fi la locul lor. Lactanțiu nu poate îndepărta definitiv o serie de mărturii foarte prezente totuși în opera originală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a recupera o lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu „oameni (sau gânduri) vechi”, noii activiști, personaje predilecte ale prozatorului, chinuiți de dileme și zbucium interior, se văd obligați să se redefinească moral. Ioan Micle, protagonistul din Blocul de marmură, deține arta de a se plia condițiilor de moment, în dorința acerbă de a schimba totul, o ceartă
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Marin Sorescu și Nina Cassian. Prefațând cartea, Gheorghe Tomozei crede că autorul ei „vizează o poezie în Lucrare, ferment de mișcări cosmice, o poezie nemăsluită, cu versuri rezistente în timp”. Matematician cu ambiții poetice, S. face trimiteri frecvente spre domeniul predilect: „O, matematică, tu, expresia esteticului din natură” este „motoul final” al versurilor din Lingvistică matematică, dedicat lui Solomon Marcus. Poezia Știință și artă (publicată în 1984 în revista „Convergențe românești” din Londra) lasă mai mult loc expresiei poetice: „Ne compunem
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
au purtat cu acéia mănăstire” (Miron Costin). îi întrec în performanțe pe păgâni și ostașii lui Gabriel Báthori pătrunși în Sibiu. Au avut de suferit iarăși femeile (femeile, indiferent de vârstă, condiție socială ori „stare civilă”, și copiii reprezentau victimele predilecte - și inocente - ale conflictelor armate): „femeile care rămăseseră în oraș pentru a se mai îngriji de câte ceva, au fost siluite și necinstite de acești câini sângeroși”; „matroanele și femeile cele mai nobile și cinstite din oraș au fost de asemenea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cei lipsiți temporar de angajament, scăpați adică de rigorile disciplinei ori aflați la „iernatic” sau în marș între campanente -, purtători de arme profesioniști, deveneau extrem de periculoși pentru comunitățile „civile” și pentru autorități. Insubordonarea era proclamată manifest ca stare de predilectă, violența (manifestată într-o criminalitate a răzbunării și a compensării) fiind singurul mod de exprimare practicat. întinzându-și acțiunea în toată țara Românească, răsculații au instaurat o atmosferă în care crima devenea un fapt obișnuit (pe „boiari” îi „ucidea ca pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în urmărirea uneia din temele „lirice tragice” predilecte în poezia română, și anume întâlnirea dintre Hypnos și Thanatos, autoarea vede „suspendarea antinomiilor” și, poate, cel mai provocator capitol este o hermeneutică a „spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
antinomiilor” și, poate, cel mai provocator capitol este o hermeneutică a „spiritului” poeziei argheziene, înțeles ca unul daimonic (în sens goethean) și dedublat, sfâșiat de tragicul unei tensiuni (așteptare ori fugă) „fără deznodământ”. În Lumea, repovestită (2000) sunt reluate temele predilecte de cercetare, într-o scriitură critică alertă, mobilă, pe alocuri iconoclastă, care implică și cititorul, uneori prin ironie sau prin trimiterea la realități social-politice contemporane, cum se întâmplă în eseul Politica burții sau Un scenariu arhetipal, interpretare a Soacrei cu
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
Uniunii Scriitorilor, când editează și un „Caiet literar”. S. este autorul a două volume de versuri: Ibis (1942) și Ion ăl Mare (1946). Poemul Ibis evidențiază o formație livrescă și tentația pentru structuri prozodice de factură clasicistă, sonetul fiind cultivat predilect. Conceput sub forma unui lung colocviu cu sinele, Ibis devine reprezentarea metaforică a unei încăperi sufletești, mobilată conform gustului propriu și confortului (intelectual) personal. Sunt prelucrate, artizanal, numeroase motive livrești, reintegrate în tiparul afectiv al discursului liric propriu. Influența simbolismului
SCHINTEE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289555_a_290884]
-
implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.). În general, sporește intensitatea discursului propagandistic-mobilizator. Cât despre preocupările literar-artistice și, în general, culturale, se observă o modificare treptată, dar rapidă, a orientării generale, manifestă la nivelul obiectivelor și temelor predilecte, dar și la cel al vârstei și componenței echipei de colaboratori. Astfel, vârsta medie a colaboratorilor - dar și, mai ales, a celor invitați sau promovați - crește cam cu un deceniu-un deceniu și jumătate. Interesul pentru tinerii creatori scade în favoarea
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
imaturitatea de concepție și de tehnică -, anunță totuși linia scrierilor semnate în următorul deceniu de către prozator. E prelucrat aici, într-o formulă tipică pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic și parabolic; totodată, psihologismul insistent (metoda predilectă de despicare în patru a anecdoticului și de reînnodare a lui) e asociat cu momirea unui plan fantastic, ce amplifică lansarea în simbolic-parabolic. Altfel, teza, aceea a „trezirii”, e simplă, fiind reductibilă la „procesul prin care un «martor» indiferent se
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]