873 matches
-
încă) de regulă asociat cu un factor infecțios (viral sau bacterian); b) În unele cazuri, relația parotidită epidemică - diabet sugera un caracter cauzal, infecția urliană precedând instalarea diabetului cu 1-2 luni; c) Caracterul sezonier al DZ de tip 1 (cu predominanță în anotimpul rece) a sugerat intervenția unui factor infecțios viral, știut fiind că bolile cu vârf sezonier de incidență sunt asociate virozelor; d) Au existat menționări anecdotice privind izolarea virusurilor din pancreasul pacienților decedați în comă diabetică inaugurală [13, 88
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
se întinde pe durata celei de-a doua jumătăți a primului an de viață și al cărei început este marcat de identificarea cu mama ca obiect total) și caracterizată printr-o relație cu obiecte percepute în totalitatea lor și prin predominanța integrării, a ambivalenței, a angoasei depresive și a culpabilității. Controlul omnipotent asupra obiectului se dezvoltă ca apărare împotriva angoasei depresive, a culpabilității și a pierderii, apărare ce se sprijină pe o relație cu obiectele caracterizată prin dominare, control și dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al. (1973) nu au identificat nici o relație între utilizarea anumitor apărări și stadiile de dezvoltare morală menționate de Kohlberg (1969). Pe baza informațiilor disponibile, Cramer (1991) propune un model ipotetic de dezvoltare a trei apărări, alese pe criteriul specificității sau predominanței în diferite perioade ale dezvoltării psihice. Cea dintâi, refuzul, s-ar afla la zenitul frecvenței sale de apariție în cursul primei copilării (între 2 și 3 ani), pe când celelalte două apărări ar corespunde unor etape ulterioare. Astfel, proiecția ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
revrăjirii lumii. Toate astea pot părea, a priori, destul de abstracte. Și totuși, este cum nu se poate mai concret. Având în minte această "reluare-distorsionare", putem înțelege revenirea tuturor acestor arhaisme care punctează viața cotidiană. Triburile juvenile, importanța nomadismului, exacerbarea religiozităților, predominanța animalității în spectacolele de toate tipurile, dezvoltarea festivă, cultul corpului. Toate acestea se regăsesc în magazinele specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mentală (interioară); • cunoaștere-recunoaștere-denumire-părți segmente corporale; • atitudinea corpoală condusă voluntar în raport cu parametrii spațiali. Lateralitatea aduce aportul la definirea schemei corporale și are influență asupra propriei imagini și în definirea sinelui la copii. Îndeplinește un rol important în evoluția mentală și reprezintă "predominanța funcțională" pentru dreptaci, stîngaci sau ambidextrie. Structura spațială. Bazele orientării spațiale sînt puse atunci cînd putem aprecia: direcție, distanțe, forme, obiecte în mișcare, viteză de deplasare și putem poziționa corpul fizic față de aceste repere. Un copil cu o orientare spațială
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
3 au patogenitate umană: B. burgdorferi, B. Garinii și B. Afzelii. Variațiile genotipice și fenotipice ale speciilor patogene umane explică variabilitatea manifestărilor clinice. Epidemiologie Răspândirea speciilor de borrelii variază în funcție de zona geografică. Boala Lyme se întâlnește pe toate continentele, cu predominanță în emisfera nordică. Rezervorul natural poate fi reprezentat de mamifere (căprioare, rozătoare, câini, etc.) și păsări, dar transmiterea umană se face prin înțepătura de căpușă. Au fost identificate 14 specii diferite de căpușe hematofage care pot transmite borreliile la om
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
dezvoltare completă a formațiunilor embriologice care dau naștere acestui sept. Această comunicare realizează un shunt între circulația sistemică și cea pulmonară [10, 20]. Este o malformație cardiacă relativ frecventă care permite supraviețuiri îndelungate comparativ cu alte cardiopatii congenitale. Are o predominanță netă la sexul feminin, alte boli asociate cu DSA fiind: trisomia 21, sindromul Ellis, sindromul Holt-Oram etc. SIMPTOMATOLOGIE Bolnavii sunt de obicei asimptomatici. Dacă există un shunt important stânga-dreapta pot apărea: fatigabilitate, dispnee de efort (30-70% din cazuri), hipertensiune pulmonară
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
constată, de asemenea, și alungirea moderată a intervalului PR. Prezența undelor P negative în derivațiile inferioare indică un pacemaker atrial inferior, și sunt frecvent întâlnite în defectele de tip sinus venos. 2. Examen radiologic pulmonar. Volumul cordului moderat crescut, cu predominanța cavităților drepte, arc mijlociu stâng proeminent și hiperpulsatil, artere pulmonare dilatate și expansive, plămâni hipervascularizați, buton aortic mic. 3. Ecocardiografia pune în evidență DSA, cuantifică mărimea și direcția shunt-ului, precum și importanța acestuia asupra cavităților inimii; prezența sau absența drenajului venos
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
O2 este redus, vasoconstricția renală este diminuată și crește formarea de urină. Simptome cerebrale: în special la cei cu ASC avansată apare confuzie, tulburări de memorie, anxietate, cefalee, insomnie, coșmaruri, rareori psihoze cu dezorientare, delir și halucinații. Simptome legate de predominanța insuficienței cardiace drepte: - dispneea nu este la fel de accentuată ca în IVS, dar când debitul cardiac se reduce foarte mult la pacienții cu insuficiență cardiacă dreaptă terminală (infarct de VD, stadii târzii ale HTP primitive și ale tromboembolismului pulmonar) poate apărea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Noica, Jurnal de idei, București, Editura Humanitas, 1990, p. 368). Dar cele trei "demersuri" ale sufletului (care constituie și pentru Dilthey punctul de plecare în "construcția lumii istorice în științele spiritului") sunt tocmai cele trei componente ale naturii umane, în funcție de predominanța cărora filozoful german stabilește tipurile de Weltanschauungen (vezi supra nota 55). De aceea credem că este oportun să extindem analiza privitoare la Dilthey pe baza sugestiilor oferite de reflecțiile lui Noica. Mai întâi observăm că pornind de la cele citate mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai departe, observăm că această triadă pare să-i slujească lui Dilthey drept criteriu pentru celebra delimitare a celor trei tipuri de Weltanschauungen 112, cu toate că el n-o recunoaște în mod explicit. Așa cum am mai arătat (vezi II, 2Bg), tocmai predominanța uneia sau alteia dintre "cele trei facultăți principale" ale naturii umane (intelectul, sentimentul și voința) stă la baza diferențierii între materialism (pozitivism sau naturalism), idealismul obiectiv (panteism) și, respectiv, idealismul libertății 113, oricâte semne de îndoială ar ridica într-un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de esență În cadrul acestei patogenii, tulburările de vorbire au atras atenția încă din 1877, odată cu cea dintâi monografie modernă „Defectele de vorbire” a lui Adolf Kussmaul (1884) și Albert și Herman Gutzman (1924). Toți au semnalat fenomenele tipice rhinolaliei arătând predominanța lor în despicăturile congenitale de văl palatin. În tratatele de Foniatrie și Logopedie care au continuat, R. West, L. Kennedy și A. Carr, 1947; Seeman, 1955; Sovak și Burian 1956; Arnold și Luchsinger, 1957; Hvattev, 1959; V. Edelsberger, 1959; J.
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
automobilului: pornirea de pe loc se face totdeauna cu aceleași mișcări, dar, odată ieșit în stradă, mânuirea volanului, accelerarea, frânarea depind de forma traseului și de obstacolele întâlnite. În unele activități predomină monotonia, stereotipia, pe când în altele găsim multă variabilitate. În funcție de predominanță vom vorbi de pricepere sau deprindere. Numim deprinderi acele acte învățate în care predomină reacțiile relativ constante, în raport cu condițiile constante. Astfel, sunt deprinderi: mersul, îmbrăcatul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla înmulțirii). Vom desemna prin priceperi acele acte învățate în care
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de citire și în stăpânirea raționamentului matematic este dată neurologi, care au constatat că activitatea rețelelor neuronale din emisfera stângă este subminată pe parcursul vizionării, ducând în timp la lipsa dezvoltării normale a creierului. În mai multe cercetări se arată că predominanța pe micul ecran a mesajului violent și a celui erotic, a comportamentului răzvrătit și a celui de consumator au efecte deosebit de puternice în modelarea orizontului de conștiință și comportament al tinerilor. Toate studiile sociologice dovedesc că violența de pe micul ecran
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
de a se comporta în situațiile sociale. Încercarea de a explica personalitatea (sau caracterul) datează din Antichitate. Astfel, în viziunea medicului grec Hippocrate (sec. V î.Hr.), reluată de Galen, un medic grec din secolul II d.Hr., caracterul rezultă din predominanța uneia dintre cele patru umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
grosimea peretelui/diametrul lumenului arterial. Prin contrast, arterele mai mici, de tip muscular, sunt caracterizate în principal prin hipertrofia peretelui și, ca urmare, creșterea raportului grosime a peretelui/diametrul lumenului arterial. Această diferență în tipul de remodelare este legată de predominanța remodelării arteriale legate de creșterea fluxului sangvin sub acțiunea combinată a creșterii sarcinii presionale și de debit atât în modele experimentale, cât și la pacientul uremic [Kassab et al., 2002]. Conform legii lui Laplace, hipertrofia peretelui arterial poate fi considerată
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
dentare profunde sunt deseori polimicrobiene, cu un număr mediu de 4-6 specii de germeni. Germenii anaerobi constituie 75% dintre specii, reprezentate mai ales de Peptostreptococi, Veillonella, Bacteroides, Prevotella, Fusobacterium nucleatum. Aerobii au o pondere de 25% în infecțiile odontogene, cu predominanța streptococilor α hemolitici. Lactobacilii nu sunt implicați direct în etiologia cariilor dentare dar constituie factori favorizanți ai cariilor, prin inducerea unui mediu acid în cavitatea orală. b. O altă cale de apariție a infecțiilor odontogene o reprezintă afectarea țesuturilor parodontale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
nu a fost în nici un caz predominant. Desigur că, dacă se ține seama numai de numărul partidelor, sistemele cu partid predominant sînt multipartidiste. Însă, dacă se ia în considerare dinamica sistemului de partide, și relevanța / nerelevanța altor partide, caracteristica de predominanță a unui partid se distinge cu claritate. Acel partid va fi capabil să formeze guvernul de unul singur, cu personal numit exclusiv de el, astfel încît să facă parlamentul să funcționeze și să aleagă politicile publice fără a trebui să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Duverger. Direcțiile de evoluție trasate de el [1961, 354-411] nu au fost adoptate de către cercetători, dar rămîn încă semnificative și pot călăuzi multe analize. În concepția lui Duverger, sistemele de partide pot evolua după patru prototipuri generale: alternanța, diviziunea stabilă, predominanța și stîngismul. Alternanța se caracterizează printr-o mișcare de pendulare periodică și ridică puține probleme, cu excepția celei a instalării sale, mult mai probabilă în sistemele cu adevărat bipartidiste. Diviziunea stabilă "se definește prin absența variațiilor impor-tante între partide pe o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
prin absența variațiilor impor-tante între partide pe o perioadă îndelungată", măsurată prin raportarea la două elemente: "insuficienta amploare a devierilor între două ale-geri și raritatea mișcărilor de lungă durată" [ibidem, 357]. Așa cum s-a văzut deja din clasificarea lui Sartori, predominanța se caracterizează prin existența unui partid "care se situează înaintea tuturor și care, pentru o anumită perioadă, se distanțează net de rivalii săi" [ibidem, 363] și nu este afectat dacă, întîmplător pierde o confruntare electorală, pentru că își menține această poziție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
societățile "dificile" cu structură segmentată" [1992, 755]. În concepția lui Lijphart (1998), elementele care caracterizează democrațiile majoritariste, sau așa-zisul model Westminster, sînt: 1.centralizarea puterii executive: guverne monocolore și cu majoritate restrînsă; 2.fuziunea puterii executive și legislative, cu predominanța executivului; 3.bicameralismul asimetric; 4.sistemul bipartidist; 5.sistemul de partide unidimensional; 6.sistemul electoral majoritar; 7.sistemul de guvernare unitar și centralizat; 8.constituția nescrisă și suveranitatea parlamentară; 9.democrația exclusiv reprezentativă (deci cu recurs nul la referendum sau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
opticii, îmbrățișând toate gradele armoniei universale, l-a condus în final la frumusețe, care este divinitatea însăși, ajungând în ultimă analiză la afirmația conform căreia corpul este o creație a sufletului. Ochiul este organul simțului intelectual, filosofic. El deține o predominanță clară în concertul organelor senzoriale. Ochiul este, prin excelență, organul științei, după cum mâna este organul afirmării tehnice. Văzul este un simț estetic, un simț sugestiv. În sensul cel mai larg al cuvântului, frumusețea cuprinde toate proprietățile lucrurilor care excită în
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
de preocupare atent) fâț) de ea. Unii și-au f)cut griji cu privire la faptul c), dup) r)zboiul din Vietnam, America se va debarasa prea rapid de responsabilit)țile globale. Din trei motive, îngrijorarea este neîntemeiat). Mai întâi, interesul puterilor predominanțe fâț) de consumul bunurilor colective este suficient de puternic, pentru a le determina s)-și asume procurarea acelor bunuri, f)r) a fi corespunz)tor pl)tite. Ele au imboldul de a acționa în interesul p)cii generale și al
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în consecință controversată, schizofrenia având debutul dincolo de 40 de ani, a fost definită de M. Bleuler prin următoarele criterii: - debut după 40 de ani (după 45 de ani - Ey), - simptome schizofrenice, - absența semnelor de deteriorare psihică (sindrom amnestic) sau neurologice, - predominanța netă la sexul feminin, - simptomatologie paranoidă, - simptomatologie somatică intricată (în special diminuarea auzului, patologie oculară), - trăsături premorbide de personalitate de tip schizoid sau paranoid, - evoluție cronică îndelungată, - ameliorare notabilă la administrarea de neuroleptice. După același autor, 2/3 din cazuri
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
spre aglutinare în tematica delirantă a conflictelor psihologice prepsihotice. în cadrul acestei forme trebuie adusă în discuție și controversata problemă a apartenenței nosologice a psihozelor halucinatorii cronice în cadrul schizofreniilor. încă Kraepelin consideră parafrenia ca o afecțiune separată din rațiuni semiologice (predominanța tabloului halucinator și delirant asupra dezorganizării psihice) și prognostice (o mai bună conservare și adaptare a pacienților). Cu toate că unii autori (printre care Mayer-Gross, 1969 și Strömgren, 1982) le includ în cadrul schizofreniei cu factori atipici (datorită vârstei tardive de debut), tradiția
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]