8,040 matches
-
fii la margine de drum, copac singur, că singură și eu am trăit pentru tine, iar oamenii să treacă mereu pe lângă tine și mereu să rupă nuiele, și să te doară cu mă doare pe mine acum! Îndată feciorul se prefăcu În copacul ce-i zicem alun.
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
știu exact de unde, dar oricum dintr-o țară îndepărtată. Cu două-trei luni în urmă, au fost transplantați aici din grădina noastră de pe strada Nishikata. Am observat de dimineață că unul dintre ei înflorise, dar ca să-mi ascund stânjeneala, m-am prefăcut, cu entuziasm exagerat, că abia-l descoperisem. Florile de un roșu purpuriu păreau semețe și puternice. Da, știam, spuse mama, blând. Asemenea lucruri ți se par ție foarte importante, nu? — Poate. Ți-e milă de mine? — Nu. Voiam doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fie respectați. Numai că astfel de oameni cumsecade n-o să-și piardă timpul cu mine. (rând liberă Când mă pretindeam precoce, lumea a răspândit zvonul că sunt precoce. Când făceam pe trândavul, s-a zis că sunt trândav. Când mă prefăceam că nu sunt în stare să scriu un roman, lumea zicea că habar n-am să scriu. Când făceam pe mincinosul, îmi spuneau mincinos. Când făceam pe bogatul, au zvonit că sunt bogat. Când am simulat indiferență, m-au catalogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spuneau mincinos. Când făceam pe bogatul, au zvonit că sunt bogat. Când am simulat indiferență, m-au catalogat un tip indiferent. Dar când, fără să vreau, am început să mă vait că sufăr, s-a răspândit zvonul că doar mă prefac. De fapt, n-am nimic. Lumea s-a scrântit. (rând liberă Asta nu înseamnă oare că mi-a rămas doar sinuciderea? În ciuda suferinței, la gândul că-mi voi pune capăt zilelor, m-am trezit țipând și am izbucnit în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sigur însă de un lucru: pentru a supraviețui, omul trebuie să trișeze. (rând liberă Scrisoare prin care solicit un împrumut. „Răspunsul tău. Te rog, răspunde. Însă vreau vești bune. Mă tângui, așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit umilințe. Aud un râs înăbușit dinspre ziduri. Mă zvârcolesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
revoluția, însă vechea noastră morală rămâne neschimbată în lumea care ne înconjoară și ni se pune de-a curmezișul. Oricât ar vui valurile de la suprafața mării, apa de la fund, departe de a suferi vreo revoluție, rămâne aceeași, liniștită, trează, însă prefăcându-se că doarme. Cred că, în această primă confruntare, eu am fost capabilă să fac abstracție de vechea etică. Măcar un pic. Și am de gând să lupt și a doua, și a treia oară, împreună cu copilul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și mai mare milă de el. Dacă nu dispune de posibilități financiare, o să o cresc eu pe Irina, fără nici un ajutor din partea lui. Concluzia este că el are nevoie de ajutorul meu. Trebuia să spună de la început, nu să se prefacă. Sunt dispusă să fac totul pentru fetița mea. Am renunțat la toate procesele pentru Irina, pentru a nu mai fi terorizată, pentru că știu cât de rău îi faci unui copil cu aceste acțiuni. M-am oferit eu să-i plătesc
Ce mesaj i-a transmis Monica Gabor lui Irinel by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72257_a_73582]
-
întinzându-mi o napolitană. Unele se făceau că nu, dar intrau în corăbii, să vadă stofele, să miroasă parfumurile, și corabia încet-încet se desprindea de chei și ele se lăsau duse în larg... în largul lumii... pe urmă țipau ele, prefăcându-se disperate,... dar țipetele astea, dragă Babis, nu erau niște țipete de groază, erau făcute, prefăcute... Babis mai puse mâna pe o napolitană, mi-o întinde zâmbind încântat, duce cealaltă mână la piept, la frunte, la buzele negre, unsuroase, schițând
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
să miroasă parfumurile, și corabia încet-încet se desprindea de chei și ele se lăsau duse în larg... în largul lumii... pe urmă țipau ele, prefăcându-se disperate,... dar țipetele astea, dragă Babis, nu erau niște țipete de groază, erau făcute, prefăcute... Babis mai puse mâna pe o napolitană, mi-o întinde zâmbind încântat, duce cealaltă mână la piept, la frunte, la buzele negre, unsuroase, schițând salutul oriental. Mi-am luat rămas bun și am ieșit afară. Catedrala nu era departe. O
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Fusese de fapt un proces, iar finalitatea procedeului nu era literară, ci politică. Obiectivul său nedeclarat, însă lipsit de orice echivoc, era scoaterea autorului din viața publică. Totul era o mascaradă, toată lumea știa că este o mascaradă și toată lumea se prefăcea că nu știe că este o mascaradă . Era o punere în scenă cu figuranți (indignații cititori nu cunoșteau cartea, ei erau obligați să participe la "dezbatere", iar unora li se cerea să intervină, aceștia fiind în prealabil instruiți și ce
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
a fost suspendată. S-a dat un telefon. Era, această cedare a autorităților vremii, încă un semn că se schimbase ceva în funcționarea sistemului, o schimbare ce nu ar fi fost posibilă în absența unei certe rezistențe opuse de scriitori. Prefăcută într-o "temă", această rezistență avea să fie pasional și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
explicație. Ce-a căutat dl Orescu în ciorba râncedă servită pe post de trufanda la ziarul "Ziua"? Câtă vreme s-a menținut în zona comentariului tehnic, n-am putut să-i vedem găunoșenia. Ani în șir, dl Orescu s-a prefăcut că stoarce o pastă substanțială dintr-un tub despre care știam cu toții că e gol. Și totuși, în ciuda avertismentelor, dl Orescu o ținea înainte cu politichia fină, care duhnea de la o poștă a comandă politică. Iar dacă n-a fost
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
acest Copac: "Cenușie, zgrunțuroasă și aspră e coaja copacului meu. Și sub coajă, miezul moale, de catifea. Oricine, dintr-însul face ce vrea. Prin foc, și coaja și miezul cenușă se fac. Dar inima copacului e tare. în foc se preface în jar. Și jaru-n cărbune mocnește, și vântu-n flacără-l face/ iar și iar". (A. M. Slăvoiu, Pitești) * "La sfârșitul anului trecut, într-un moment de netemeinică îndrăzneală, lăsând la o parte obsedanta teamă de ridicol ce mă marcase atâta amar
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
o persoană la alta. Studiind atent existența, el o face să se oprească..., o imobilizează... Fiind prea reale, personajele devin, astfel, simbolice. Parcă nici nu ar fi. Astfel se-ntâmplă când ești prea real... Prea real, față de ceilalți care se prefac numai că trăiesc... n Căruță trasă de un cal bătrân, înăuntru un fel de coșciug triplu o ladă paralelipipedă lată, vopsită în verde și pe care scrie cu litere nu prea sigure, Pâine. O foaie de tablă acoperă fundul căruței
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
o persoană la alta. Studiind atent existența, el o face să se oprească..., o imobilizează... Fiind prea reale, personajele devin, astfel, simbolice. Parcă nici nu ar fi. Astfel se-ntâmplă când ești prea real... Prea real, față de ceilalți care se prefac numai că trăiesc...
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
iertai mai ușor glumele pe seama popilor decât greșelile. Nu vreau să spun că-ți lipsea fervoarea religioasă, erai totuși mai puțin mâhnită când condamnam biserica decât atunci când maltratam limba. Râdeam, forțat, de câte ori lăsai să-ți scape vreun cuvânt turcesc. Mă prefăceam că nu-l înțeleg. -Ce vrea să-nsemne asta, yavroum (comoara mea) ? Dar hava (adiere muzicală) ce-o mai fi-nsemnând? De fapt, adoram cuvintele-acelea. Le folosesc și astăzi, cu toate că puțini oameni le mai cunosc sensul. Muzica lor, acea unică hava
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
ce pavează nu doar piețele și trotuarele orașelor lusitane, ci și pe acelea ale fostelor colonii - din Brazilia până în Africa, Goa (India), Macau (China), sau chiar Timorul de Est (în arhipelagul indonezian). Strălucirea acestui pavaj conferă o notă de intimitate spațiilor publice, prefăcându-le într'un fel de saloane sub cer deschis. Iar dacă vreți să știți cum îl chema pe arhitectual care a stilizat "casa portugheză ca'n basme" (sau, mai curând, ca în cântecul Amáliei Rodrigues), atunci rețineți numele acestui Ion
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
cazul dat, simularea unei fraude e aproape imposibil de distins de frauda însăși. Dacă senatorul peremist vrea să-l dea în judecată pe Adriean Videanu, cel care ar trebui să dovedească ceva e Tănăsescu însuși. Anume, că o dată s-a prefăcut că votează. Videanu, ca toată lumea, a văzut că senatorul a făcut ceva ce părea o fraudă. Pe bună dreptate a semnalat acest lucru. Dacă senatorul ar fi fost surprins cu mîna vîrîtă în buzunarul cuiva, simulînd o hoție, era mai
Senatorul Tănăsescu nu e Iosefini by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9884_a_11209]
-
a doua sa apariție în dreptul urnelor parlamentarul nu mai încearcă să atragă atenția asupra sa, ci face doar gesturile introducerii bilelor în urne și trece mai departe. Să zicem că medicul-senator a glumit prima oară și că doar s-a prefăcut că a votat. În aceste condiții ar fi trebuit ca Dan Claudiu Tănăsescu, înainte de a trece mai departe, să arate bilele colegilor săi. Să admitem însă că senatorul a fost atît de încîntat de gluma lui, încît a uitat să
Senatorul Tănăsescu nu e Iosefini by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9884_a_11209]
-
inconștient, toți fiind alienați de neputința de a se confrunta cu adevărul istoriei, de neputința de a răspunde cu sinceritate întrebării: Ce s-a întâmplat în realitate? Care au fost adevărații revoluționari? Care sunt vinovații? în loc să răspundă toți se eschivează prefăcându-se că nu știu nimic. Deși toată lumea îi cunoaște pe vinovați, se preferă culpabilitatea neasumată, în locul unei mărturisiri sincere care ar servi mult mai bine decât orice prezentului. De unde apare și bănuiala că totul se falsifică din nou ca în
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
sărbătoarea sfântului cu același nume. Bazându-se pe asemenea fapte, cavalerul Alcides de Carvalho a pus în circulație legenda nașterii mele. Când am mai crescut și am înțeles că se aștepta ceva de la mine, am preferat, din instinct, să mă prefac a nu avea nicio legătură cu asta. Abia mult mai târziu am început să-mi pun întrebări, ca acum, când privesc de aici de sus, de la Penhina (n.Stâncișoara), marea aceasta acoperită de fâșii de ceață. Iau loc în fața acestei
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
care nu se poate ieși alcătuiește tema unei povestiri cu navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe motivul bolero-ului lui Ravel, ducând spre sfărâmarea normelor raționalului, în nuvela Ușile închise eroul comite eroarea de a vizita clădirea în care, cu
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
găseau insuportabil. Normal, cu o producție intelectuală atît de vehementă și de complexă ca a mea... E o formă de infirmitate asta, și eu am simțit-o, că eu am pierdut multe femei, sau unele femei, din cauză că nu mă puteam preface mediocru, sau mediocru fin. D.P.: De ce le vorbeați, totuși, dacă simțeați că nu vă înțeleg? N.B.: Nu, ele stăteau lîngă mine pentru că le atrăgeam. Le atrăgea tînărul frumușel care eram. Eram potent, le satisfăceam, Dumnezeu mi-a dat, între douăzeci
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după noi, tiptil. Iar când priveam în urmă, se prefăceau nemișcați. Într-un târziu, ne-am oprit, pentru că nu se mai vedea nimic în față. Eu merg să investighez pe-aici prin preajmă, m-a anunțat Regele Lup. Bine. El a plecat să se plimbe prin pădure, să cerceteze împrejurimile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
cred că cei mulți au în suflet altceva! Nu sunt învățat să aștept compasiune Și nici singur nu am trăit mai bine. Vreau din nou acel ceva frumos din copilărie Când zâmbeam cu toții, nu aveam nimic dar eram liniștiți. Și prefăcându-mă că nimic nu s-a schimbat Haotic scormonesc într-un viitor rigid. Știu că ți se pare hilar Dar acum, visez... în liniște, alături de tine! Albastru Eu totuși am să vă spun că iubesc. Nu contează că sunt respins
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]