1,082 matches
-
sau orașului. Nu era niciodată aglomerație. Farmacistul semăna cu personajele din care descindea în ereditate profesională (care erau odinioară magicieni, în aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul sfințenia, doctrina și zelul neobosit al atîtor prelați și preoți care luptă curajos în războaiele Domnului și conduc neobosit sufletele spre însănătoșire; și a fost departe de inima sa dorința de a le nesocoti meritele, căci însuși Domnul ne cheamă să fim martorii încununării lor. Descriind actualele suferințe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras suspiciunile înalților prelați catolici și datorită unei conjuncturi politice nefavorabile în acel moment. Poate mai mult, ideile sale din Constituția potrivit justiției sociale s-au răsfrînt și asupra cărții Cele cinci plăgi ale sfintei biserici. În orice caz, un rosminian de prestigiu din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mari oameni pe care îi avea Biserica. Prin opoziție, trebuie să repetăm a doua cauză a insuficientei pregătiri a preoților din ziua de azi. În primele secole, casa Episcopului era Seminarul pentru preoți și diaconi; prezența și sfînta conversație a Prelatului lor era o lecție vie, continuă, sublimă, prin care teoria cuvintelor sale docte și practica asiduelor sale preocupări pastorale se învățau împreună. În acest fel, pe lîngă alexandriți îi puteai vedea ce frumos cresc tinerii atanasii; Pe lîngă familia Sixtușilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa, asemenea apelor mării care pătrund într-o deschidere a pă-mîntului în spatele căreia s-a retras continentul. 31. Această nouă ocupație, pe care a căpătat-o Clerul începînd cu secolul al VI-lea, era deosebit de neplăcută și supărătoare pentru acei Prelați prea sfinți, care vedeau cum în acele vremuri Biserica era împovărată de bunurile pămîn-tești, pierzîndu-și acea prețioasă pauperitate pe care vechii Părinții au propovăduit-o63 și fiindcă ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau sufletele să contemple cele dumnezeiești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
duceau primii Episcopi. Dar odată ce au fost înconjurați și anihilați de puterea temporară, accesul la ei a devenit dificil; ambiția seculară a inventat titluri fixe și a determinat un ceremonial material, cerînd oamenilor, ca preț pentru ca ei să intre în legătură cu Prelații lor, bogate sacrificii pentru satisfacerea amorului propriu, așa încît adesea era o ofrandă adusă degradării umane, fiind plină de închipuiri și de minciună. Prin aceste cerințe din ce în ce mai mari s-a ajuns la punctul în care preliminariile de discuție dintre creștini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și capătă numele de la ministrul care l-a văzut pentru prima dată în termeni clari și l-a desăvîrșit cu asiduitate. Cine ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
numele de la ministrul care l-a văzut pentru prima dată în termeni clari și l-a desăvîrșit cu asiduitate. Cine ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se servească de plebea creștină în alegerea Episcopilor, căci numai cunoașterea și caritatea stăpîneau exercitarea dreptului pe care guvernatorii Bisericii îl primiseră de la Cristos și îl temperau, îndulcind orice duritate; de aceea nu hotărau nimic la voia întîmplării acei cunoscători prelați, nimic în taină, nimic de unii singuri; țineau seama de învățătura lui Cristos însuși, de mărturiile și sfaturile celorlalți și considerau că sfatul cel mai bun, sfatul cel mai puțin înșelător era exact acela al întregului corp de credincioși. Astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca ei să apere credința acordată lor și, astfel, să evite să fie condamnați de Cristos, judecătorul, care într-o bună zi le va cere să dea seama despre lucrurile ce le-au fost încredințate. 80. Unul dintre acești generoși Prelați ai Bisericii, care spre sfîrșitul celui de-al IX-lea secol a apărat în Franța cu noblețe și corectitudine episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a demnității regale. Sub acest aspect a fost descrisă în ochii lui Luis al III-lea de către miniștrii săi demnul și loialul răspuns al lui Hincmar; și în timp ce în tînărul prinț ar fi trebuit să-și sporească venerația pentru înțeleptul prelat și gratitudinea, nu a făcut altceva decît să îl mortifice pe generosul bătrîn cu următorul răspuns: "Dacă Domnia Voastră nu este de acord cu alegerea lui Odoacru, eu am atunci certitudinea că nu îmi acordați respectul datorat 171, nici nu îmi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale, obișnuiau să o facă prin cuvinte care să învăluie nedreptatea pe care o comiteau, mai aveau o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă fermi după norma canoanelor și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a Episcopilor a fost aproape total pierdută pe la începutul secolului al XI-lea. Abatele Ingulf, contemporan al lui Wilhelm Cuceritorul, descrie în felul următor situația din Anglia: "De ani de zile n-a mai fost libertate în alegerea canonică a prelaților; slujbele episcopale și abațiale au fost conferite după bunul plac al Curții regale prin învestirea cu inel și bunuri pastorale"204. Papa s-a plîns de Franța lui Filip I într-o scrisoare adresată lui Procleus, Episcop de Chalons: "Printre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altceva în afară de încetarea vînzării scaunelor episcopale și prostituarea acestora cu persoane infame? Totul a fost pentru încetarea totalei și iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația s-a înrăutățit, și a trebuit să fie excomunicat. Dar nu numai Clerul corupt l-a atras pe Henric în prăpastia atîtor rele220, ci el voia să le mențină încă și a împiedicat încetarea luptei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Dumnezeu din acea adormire de care se lăsase cuprinsă; se pare că acest strigăt nou a fost binevenit și util: credința, dreptatea, demnitatea Bisericii, care se stinseseră precum o lumînare, s-au reaprins în toate inimile; iar diferitele Biserici și prelații care mai rămăseseră sfinți în cadrul Bisericii au răspuns apelului 231, au făcut front comun pentru o cauză comună, au reluat străvechile declarații, în scris și în canoane, și protestele împotriva uzurpărilor seculare care abia dacă apăreau în veacurile de dinainte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
diplomatică, dacă îmi îngăduiți să spun așa? Mă îndoiesc puternic. Să vedem care era maniera de gîndire a Bisericii în privința alegerilor înainte de acest ultim stadiu al disciplinei și să încercăm să înțelegem judecata pe care ar fi întreprins-o vechii Prelați, față de numirea Episcopilor de către puterea laică. În acele vremuri, în care puterea laică era în creștere în constanta sa acaparare a alegerilor și prin aceasta a libertății Bisericii, deci în secolul al IX-lea (și în cel următor, uzurparea a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
văzut. S-ar fi putut spune, vorbind diplomatic, că nu li se aducea atingere alegerilor libere. Totuși, cum percepea Biserica de atunci? Biserica de atunci a considerat această pretenție regală ca o încălcare a libertății sale. Arhiepiscopul Hincmar și alți Prelați din acea vreme, vom vedea cu ce tărie, s-au opus unei astfel de piedici puse Bisericii, declarînd cu acea ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să aleagă candidatul acestuia". Astfel ar fi fost văzută pe atunci o încercare de acest gen. Or, ce ar fi spus Prelații din acea epocă, dacă în loc să ceară pur și simplu permisiunea de alegere ar fi numit chiar principele de-a dreptul persoana care trebuia aleasă? Nu s-ar fi temut și mai mult că s-ar fi ajuns la impunerea în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Sf. Yves din Chartres, acel Episcop iubitor de armonie între Stat și Biserică și atît de conciliant 242, considera petiția regală o nimicire a libertății ecleziastice 243, și alături de el protestau puternic împotriva acelor petiții cei mai inteligenți și sfinți Prelați ai secolului al IX-lea. Dar să analizăm acum: este aceasta singura manifestare a dorinței sale, cum proceda pe atunci principele cu electorii pentru a favoriza o persoană anume ori numea de-a dreptul o persoană după bunul său plac
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de stare a Bisericii străvechii ecleziaști? 111. Se pare, că eu nu măsor libertatea care a mai rămas în aceste vremuri ale Bisericii cu măsura primelor veacuri; mă mulțumesc de a face o comparație între modul de gîndire al primilor Prelați din secolul al IX-lea, secol de adormire, ca să zicem așa, în care Clerul lipsit de vigoare era aproape sufocat de servitutea față de suverani. Și, totuși, în acel secol, libertatea era cunoscută încă și era consistentă. Vom vedea acum care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat simboluri a ceva ce însemna mai mult, iar învestitura implica necesitatea consimțămîntului principelui, pentru ca alesul să devină Episcop; de aceea se organizau multe Concilii, Prelații erau în permanentă mișcare, se făceau adunări de Cardinali împotriva concesiunii smulse Papei, ca în final să amenințe că nu vor mai da ascultare acelui preasfînt Pontif. Pentru a liniști atîtea suflete în fierbere era nevoie de eroica smerenie a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
asupra numirilor regale poate fi dedusă dintr-un alt fapt care s-a petrecut sub Inocențiu al II-lea. Odată mort Arhiepiscopul de Bourges, Luis al VII-lea lăsa deplină libertate Clerului și poporului din acea Biserică să-și aleagă Prelatul; singura condiție pe care o punea era de a nu-l alege pe Pietro di Castra și jurase că nu-l dorește ca Episcop. Alegerea s-a îndreptat chiar asupra acestuia. Cel ales s-a dus la Roma, l-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu exista nici o acuzație clară împotriva lui. O astfel de bunătate negativă nu este de ajuns ca să fii un bun creștin, ce să mai zicem despre un bun Episcop!? 114. Un alt principiu de neîncălcat al Bisericii referitor la alegerea Prelaților a fost ca întotdeauna "să fie ales un Sacerdot cunoscut, iubit și dorit de toți cei pe care va trebui să-i păstorească"253; deci de Clerul și de populația din dioceza căreia îi este destinat. Poate să fie vorba
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
onoarei Domnului său, trebuie să se ocupe de curte, împărtășește fastul și luxul stăpînului său; este poate necesar să devină și conducător militar. Devenind conte sau baron atît pentru sine cît și pentru domnul său, nu mai este Episcop sau Prelat pentru Biserica sa, pentru poporul său care ar trebui să fie în comuniune cu el. 146. Această mare transformare, împotriva naturii, a oamenilor Bisericii a întipărit în mintea Episcopilor din Evul Mediu conceptul individualității, îndepărtîndu-l pe acela al unității corpului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]