1,078 matches
-
Această polarizare este doar sociologică, exterioară. Promotorul operațiunilor estetice dintr-o epocă reglează natura operelor produse, fie și numai ierarhizând, odinioară, valoarea relativă a genurilor. Cine vrea să intre în grațiile cuiva trebuie să răspundă la nevoile lui, iar un prelat, un senior, un monarh, un om de gust sau un mare afacerist nu au aceleași cerințe. Pictura sacră a intrat în declin odată cu puterea temporală a Bisericii; marea pictură istorică și mitologică, odată cu cea a monarhiei absolută; portretele și scenele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bisericii. „Este interesant, spune Hasdeu, că și domnii Moldovei începuseră într-un timp a-și forma un titlu analog cu Ungro-Vlahia” (Icr, 78). Implicarea populației de limbă maghiară în sensul acestor cuvinte a creat cărturarilor români convingerea că domnitorii și prelații bisericii ar fi putut face o alegere mai bună pentru titlul lor. Regretul în această privință a fost exprimat de Dimitrie Cantemir în felul următor: „Jéle că unii scriitori, în diplomatele domnilor săi, și în alte cărți, nesocotind ce cinste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă pașii spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cert este cel care stătea vizavi de mine, Ludwig Gabriel Schrieber, cel pe care mai târziu, când ne-am împrietenit mai întâi prudent, apoi de nedespărțit, l-am numit Lud. Și, astfel prescurtat, dar și dezvoltat în Ludkowski, Ludström, în prelatul Ludewik și tovarășul de beție al acestuia, Ludrichkait, apoi în călăul Ladewik sau cioplitorul în lemn Ludwig Skriever și transformat de la un secol la altul, el a fost țesut în povestea istorisită și totodată copărtaș la romanul meu Calcanul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
razele dimineții, Însă atragem atenția că sfinții, fie ei și comuniști, nu zboară. Cu această activitate se ocupă Îngerii, chiar dacă Într-un mod destul de primitiv și intermitent. CÎți Îngeri pot Încăpea pe vîrful unui ac? Doi, veni rapid răspunsul unui prelat de modă veche, Îmbrăcat auster. Cinci, șopti altcineva. Trei, strigă Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dr. în științe medicale, conferențiar universitar USMFN „N. Testemițanu” Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Asociației Epigramiștilor din Republica Moldova și România. Are 4 volume proprii de epigrame și este inclus în peste 20 de culegeri/antologii. Unui prelat Oferind blagoslovire Pentru infertilitate, Primi-n nouă luni o știre... Scrisă din maternitate. Pacifism Satu-ntreg o duce-n pace Și-i pe voia tuturor: Ea, bărbaților le place, Ei , îi plac toți cei ce-o vor. G.L.U.P.I.- „Fidelitate
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul sfințenia, doctrina și zelul neobosit al atîtor prelați și preoți care luptă curajos în războaiele Domnului și conduc neobosit sufletele spre însănătoșire; și a fost departe de inima sa dorința de a le nesocoti meritele, căci însuși Domnul ne cheamă să fim martorii încununării lor. Descriind actualele suferințe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras suspiciunile înalților prelați catolici și datorită unei conjuncturi politice nefavorabile în acel moment. Poate mai mult, ideile sale din Constituția potrivit justiției sociale s-au răsfrînt și asupra cărții Cele cinci plăgi ale sfintei biserici. În orice caz, un rosminian de prestigiu din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mari oameni pe care îi avea Biserica. Prin opoziție, trebuie să repetăm a doua cauză a insuficientei pregătiri a preoților din ziua de azi. În primele secole, casa Episcopului era Seminarul pentru preoți și diaconi; prezența și sfînta conversație a Prelatului lor era o lecție vie, continuă, sublimă, prin care teoria cuvintelor sale docte și practica asiduelor sale preocupări pastorale se învățau împreună. În acest fel, pe lîngă alexandriți îi puteai vedea ce frumos cresc tinerii atanasii; Pe lîngă familia Sixtușilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sa, asemenea apelor mării care pătrund într-o deschidere a pă-mîntului în spatele căreia s-a retras continentul. 31. Această nouă ocupație, pe care a căpătat-o Clerul începînd cu secolul al VI-lea, era deosebit de neplăcută și supărătoare pentru acei Prelați prea sfinți, care vedeau cum în acele vremuri Biserica era împovărată de bunurile pămîn-tești, pierzîndu-și acea prețioasă pauperitate pe care vechii Părinții au propovăduit-o63 și fiindcă ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau sufletele să contemple cele dumnezeiești
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
duceau primii Episcopi. Dar odată ce au fost înconjurați și anihilați de puterea temporară, accesul la ei a devenit dificil; ambiția seculară a inventat titluri fixe și a determinat un ceremonial material, cerînd oamenilor, ca preț pentru ca ei să intre în legătură cu Prelații lor, bogate sacrificii pentru satisfacerea amorului propriu, așa încît adesea era o ofrandă adusă degradării umane, fiind plină de închipuiri și de minciună. Prin aceste cerințe din ce în ce mai mari s-a ajuns la punctul în care preliminariile de discuție dintre creștini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe această piatră voi zidi Biserica Mea, iar porțile Iadului nu o vor birui"129. 72. Un alt efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și capătă numele de la ministrul care l-a văzut pentru prima dată în termeni clari și l-a desăvîrșit cu asiduitate. Cine ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
numele de la ministrul care l-a văzut pentru prima dată în termeni clari și l-a desăvîrșit cu asiduitate. Cine ar fi crezut că un sistem politic atît de ostil libertății și existenței Bisericii s-ar datora unui Prelat? Unui Prelat care era înveșmîntat în toate aparențele pietății, dar ministru al Principelui? Dar nici Richelieu nu știa, atunci cînd cobora nobilimea pentru a nu periclita puterea supremă pe care o deținea, că el reprezenta atunci monarhia tronurilor moderne, cea care este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se servească de plebea creștină în alegerea Episcopilor, căci numai cunoașterea și caritatea stăpîneau exercitarea dreptului pe care guvernatorii Bisericii îl primiseră de la Cristos și îl temperau, îndulcind orice duritate; de aceea nu hotărau nimic la voia întîmplării acei cunoscători prelați, nimic în taină, nimic de unii singuri; țineau seama de învățătura lui Cristos însuși, de mărturiile și sfaturile celorlalți și considerau că sfatul cel mai bun, sfatul cel mai puțin înșelător era exact acela al întregului corp de credincioși. Astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca ei să apere credința acordată lor și, astfel, să evite să fie condamnați de Cristos, judecătorul, care într-o bună zi le va cere să dea seama despre lucrurile ce le-au fost încredințate. 80. Unul dintre acești generoși Prelați ai Bisericii, care spre sfîrșitul celui de-al IX-lea secol a apărat în Franța cu noblețe și corectitudine episcopală libertatea alegerilor episcopale, a fost renumitul Arhiepiscop de Reims, Hincmar. Este de ajuns să povestim aici ceea ce a făcut în privința
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a demnității regale. Sub acest aspect a fost descrisă în ochii lui Luis al III-lea de către miniștrii săi demnul și loialul răspuns al lui Hincmar; și în timp ce în tînărul prinț ar fi trebuit să-și sporească venerația pentru înțeleptul prelat și gratitudinea, nu a făcut altceva decît să îl mortifice pe generosul bătrîn cu următorul răspuns: "Dacă Domnia Voastră nu este de acord cu alegerea lui Odoacru, eu am atunci certitudinea că nu îmi acordați respectul datorat 171, nici nu îmi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atunci cînd confereau după voia lor scaunele episcopale, obișnuiau să o facă prin cuvinte care să învăluie nedreptatea pe care o comiteau, mai aveau o oarecare pietate care îi ajuta să fie precauți în a nu ofensa prea brutal opinia Prelaților și a poporului, care se țineau încă fermi după norma canoanelor și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a Episcopilor a fost aproape total pierdută pe la începutul secolului al XI-lea. Abatele Ingulf, contemporan al lui Wilhelm Cuceritorul, descrie în felul următor situația din Anglia: "De ani de zile n-a mai fost libertate în alegerea canonică a prelaților; slujbele episcopale și abațiale au fost conferite după bunul plac al Curții regale prin învestirea cu inel și bunuri pastorale"204. Papa s-a plîns de Franța lui Filip I într-o scrisoare adresată lui Procleus, Episcop de Chalons: "Printre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
altceva în afară de încetarea vînzării scaunelor episcopale și prostituarea acestora cu persoane infame? Totul a fost pentru încetarea totalei și iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația s-a înrăutățit, și a trebuit să fie excomunicat. Dar nu numai Clerul corupt l-a atras pe Henric în prăpastia atîtor rele220, ci el voia să le mențină încă și a împiedicat încetarea luptei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Dumnezeu din acea adormire de care se lăsase cuprinsă; se pare că acest strigăt nou a fost binevenit și util: credința, dreptatea, demnitatea Bisericii, care se stinseseră precum o lumînare, s-au reaprins în toate inimile; iar diferitele Biserici și prelații care mai rămăseseră sfinți în cadrul Bisericii au răspuns apelului 231, au făcut front comun pentru o cauză comună, au reluat străvechile declarații, în scris și în canoane, și protestele împotriva uzurpărilor seculare care abia dacă apăreau în veacurile de dinainte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
diplomatică, dacă îmi îngăduiți să spun așa? Mă îndoiesc puternic. Să vedem care era maniera de gîndire a Bisericii în privința alegerilor înainte de acest ultim stadiu al disciplinei și să încercăm să înțelegem judecata pe care ar fi întreprins-o vechii Prelați, față de numirea Episcopilor de către puterea laică. În acele vremuri, în care puterea laică era în creștere în constanta sa acaparare a alegerilor și prin aceasta a libertății Bisericii, deci în secolul al IX-lea (și în cel următor, uzurparea a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
văzut. S-ar fi putut spune, vorbind diplomatic, că nu li se aducea atingere alegerilor libere. Totuși, cum percepea Biserica de atunci? Biserica de atunci a considerat această pretenție regală ca o încălcare a libertății sale. Arhiepiscopul Hincmar și alți Prelați din acea vreme, vom vedea cu ce tărie, s-au opus unei astfel de piedici puse Bisericii, declarînd cu acea ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să aleagă candidatul acestuia". Astfel ar fi fost văzută pe atunci o încercare de acest gen. Or, ce ar fi spus Prelații din acea epocă, dacă în loc să ceară pur și simplu permisiunea de alegere ar fi numit chiar principele de-a dreptul persoana care trebuia aleasă? Nu s-ar fi temut și mai mult că s-ar fi ajuns la impunerea în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Sf. Yves din Chartres, acel Episcop iubitor de armonie între Stat și Biserică și atît de conciliant 242, considera petiția regală o nimicire a libertății ecleziastice 243, și alături de el protestau puternic împotriva acelor petiții cei mai inteligenți și sfinți Prelați ai secolului al IX-lea. Dar să analizăm acum: este aceasta singura manifestare a dorinței sale, cum proceda pe atunci principele cu electorii pentru a favoriza o persoană anume ori numea de-a dreptul o persoană după bunul său plac
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]