1,676 matches
-
soprana); Contele Monterone, (bariton); Giovanna, doica Gildei (mezzo-soprana); Marullo, (bariton); Contele Ceprano, (baș); Contesă Ceprano, (soprana); Matteo Borsa, (tenor); Un paj, (mezzo-soprana); curteni, halebardieri, cavaleri Actul 1 Tabloul 1. Marea sala de bal a castelului ducelui de Mantua. După un preludiu de o mare forță dramatică, cortina se ridică introducăndu-ne în marea sală a castelului Ducelui de Mantua unde acesta a organizat un bal. Ducele intra în scenă împreună cu unul din curteni săi, Borsa. El îi mărturisește că a văzut la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ale lui Francisc I, astfel că în final, modificare nu a avut un impact major asupra ideii centrale a operei. Revenind la acțiunea operei Rigoletto s-ar cuveni a fi menționată că atmosfera sumbră, apăsătoare care se degajă din audierea preludiului la actul I se datorează în parte faptului că Verdi la momentul compunerii operei se gândea intens la piesa lui Shakespeare, Regele Lear. Verdi încerca de mult timp să compună o operă pe acest subiect, încercare rămasă din păcate nefinalizata
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a fost realizată de către Franco Zeffirelli în anul 1983, cu Teresa Stratas (Violetta), Plácido Domingo (Alfredo), si Cornell MacNeil (Giorgio Germont). Compozitorul spaniol Francisco Tárrega (1852-1909) a compus "Fantasía sobre motivos de La traviata." Aranjamentul se deschide cu parafraze pe muzica Preludiului operei. Restul lucrării constă în aranjamente ale celor trei arii ale Violetei pentru chitară. "Addio, del passato bei sogni ridenti" asigura un scurt pasaj tremolo, "A fors' e lui" constitue baza armonica în timp ce aranjamentul pentru "Sempre liberă" sugerează un gen
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sânto libro (actul I, scena 1) sunt rezumate în septetul Colla cenere disperso din același act formând o melodica cu conotații de aspirație religioasă comparabile cu mișcarea „Catedrală“ din cea de a doua simfonie a lui Schumann, Renana, introducerea la Preludiile de Liszt sau celebra simfonie în re minor de César Frank. Ambele aceste pagini au fost eliminate din opera Aroldo, prima fiind înlocuită cu un cor de petrecere. În același fel scenă finală, pe cât de austera pe atât de frumoasă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sugerat să recurgă la serviciile lui Arigo Boito pentru refacerea libretului. Boito a comparat opera cu o masă având picioare rahitice, și mult rumeguș s-a adunat pe podea înainte că el și Verdi să fie satisfăcuți de rezultatul obținut. Preludiul operei care, în prima versiune era un potpuriu, a fost înlocuit cu câteva măsuri ale instrumentelor de coarde joase înainte ca Paolo și Pietro să se angajeze în conversația lor - lucru complet neobișnuit și o idee nouă de debut al
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Luchino Visconti), această versiune va fi preluată peste tot in lume. Au apărut înregistrări ale operei Don Carlo sub baghete celebre precum Georg Solti, Carlo Maria Giulini și Charles Makeras. Această versiune în 5 acte care a fost completată cu Preludiul original scris de Verdi, cu scenă tăietorilor de lemne și cu finalul original, a fost prezentată la English Național Opera în limba engleză (London Coliseum) în anul 1975. Montarea operei în versiunea originală în 5 acte, în limba franceză, a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
iubire. De fapt interesul lui Verdi în materializarea producției cu Aida era atât de intens încât Verdi însuși a ales scenograful. Inițial Verdi nu a intenționat să compună o uvertura pentru opera Aida ci pur 416 și simplu un scurt preludiu orchestral. Ulterior Verdi a înlocuit acest preludiu cu o uvertura cuprinzând un potpourri variat care să înlocuiască preludiul la actul I pentru că în final să revină și să decidă că ea să nu mai fie executată din cauza - sunt propriile cuvinte
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
materializarea producției cu Aida era atât de intens încât Verdi însuși a ales scenograful. Inițial Verdi nu a intenționat să compună o uvertura pentru opera Aida ci pur 416 și simplu un scurt preludiu orchestral. Ulterior Verdi a înlocuit acest preludiu cu o uvertura cuprinzând un potpourri variat care să înlocuiască preludiul la actul I pentru că în final să revină și să decidă că ea să nu mai fie executată din cauza - sunt propriile cuvinte ale lui Verdi - “caracterului insipid și pretențios
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a ales scenograful. Inițial Verdi nu a intenționat să compună o uvertura pentru opera Aida ci pur 416 și simplu un scurt preludiu orchestral. Ulterior Verdi a înlocuit acest preludiu cu o uvertura cuprinzând un potpourri variat care să înlocuiască preludiul la actul I pentru că în final să revină și să decidă că ea să nu mai fie executată din cauza - sunt propriile cuvinte ale lui Verdi - “caracterului insipid și pretențios”. Această uvertura, în prezent neutilizata, a figurat doar în spectacolul realizat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ale subordonaților pot și trebuie să coincidă. În această situație rolul cheie revine culturii organizaționale, prin care se promovează asumarea responsabilităților colective și încrederea între oameni. Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a reprezentat, cu certitudine, în întreaga lume, preludiul unui val de schimbări în domeniul resurselor umane. Perioada respectivă a fost martora manifestării unor aspecte, tendințe care au repercusiuni asupra dezvoltării actuale a unităților economice. Creșterea competiției și fluctuațiile mediului economic, diversitatea și evoluția rapidă a forței de muncă
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
R.F.G., apărea obstacolul pe care îl constituia clauza Berlinului de Vest. 3. Fazele parcurse până la perfectarea relațiilor diplomatice În stabilirea relațiilor diplomatice între România și R.F. a Germaniei, au fost parcurse trei faze : a) faza prealabilă contactele și negocierile prealabile (preludiile la procesul de negociere); b) faza negocierilor oficiale confidențiale la nivelul experților ministerelor de externe din cele două state pentru convenirea actului ca atare, precum și a documentelor în acest scop; c) faza oficializării acordului realizat în acest scop. a. Faza
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1966 (în colaborare cu Dumitru Alistar). Repere bibliografice: Micu-Manolescu, Literatura, 282; I. Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 163-168; Dimisianu, Schițe, 46-50; Stănescu, Cronici, 239-243; Radu Popescu, Cronici dramatice, București, 1972, 188-193; Nicolae Manolescu, Reportaj și cultură, RL, 1972, 21; Ștefănescu, Preludiu, 116-117; Ștefănescu, Jurnal, 191-194; Mircea Muthu, La marginea geometriei, București, 1979, 34-35; Mihai Ungheanu, Paul Anghel, „Fluviile” LCF, 1980, 43; Edgar Papu, „Fluviile”, LCF, 1980, 51; Hristu Cândroveanu, Proza ca filosofie a istoriei, LCF, 1980, 51; Mihail Diaconescu, Rigoarea construcției
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Al. Macedonski, G. Bacovia), păstrând însă viu interesul pentru literele contemporane (în studii dedicate lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Caraion, Mircea Dinescu). În același timp, cartea schițează evoluția viitoare a scrisului lui D.: astfel, istoria receptării operei lui Bacovia reprezintă preludiul celor mai însemnate contribuții critice ale autorului ieșean - Bacovia (1981) și Bacovia după Bacovia (1998) -, iar un alt articol anunță volumul Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski (1988). Monografia din 1981 dedicată lui Bacovia abordează opera poetului din perspectiva teoriilor
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
238-246; Simion, Orientări, 353-363; Vlad, Convergențe, 48-53; Piru, Varia, I, 384-387, II, 453-459; Tomuș, Răsfrângeri, 197-202; Petrescu, Scriitori, 61-65; George, Sfârșitul, I, 201-208, 268-271; Nițescu, Repere, 58-63; Ciobanu, Critica, 268-271; Bălan, Artă, 208-212; Cristea, Domeniul, 365-367; Regman, Colocvial, 101-111; Ștefănescu, Preludiu, 233-238; Vlad, Lectura, 108-115; Ungheanu, Lecturi, 239-244; Pillat, Itinerarii, 348-351; Dimisianu, Opinii, 194-205; Mihăilescu, Conceptul, II, 120-126; Șerban, Ispita, 134-138; Paleologu, Ipoteze, 201-209; Grigurcu, Critici, 70-80; Felea, Prezența, 132-139; Simion, Scriitori, III, 583-599; Raicu, Fragmente, 437-446; Marcea, Atitudini, 170-174; Cristea
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
C., tot el denunțând, în 1944, „obscurantismul” de acolo), criterioniștii devin indezirabili pentru autorități; e găsit un pretext pentru a-i marginaliza și, în cele din urmă, pentru a-i interzice. În februarie 1933, din cauza grevei ceferiștilor de la Grivița, crezută preludiul unei revoluții bolșevice, în țară a fost instituită starea de asediu. Întrunirile publice sunt interzise, inclusiv conferințele de la Fundație (seria „Tendințe”, anunțată în program). S-a îngăduit totuși a se da curs cvasiconfidențial unor reuniuni în sediul Academiei Comerciale, dar
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
cu Simple fantezii pentru toamnă. Cuvintele înscrise pe frontispiciul „Sărbătorii eroilor” sunt emblematice, cu unele nuanțe, și pentru poezia lui C.: „Viață intensă, clocotitoare, energie, iubire de realitate și de lumină”, după cum versul final din poemul ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi definește universul și starea lirică: „Nestinsă serbare-i ființa-mi și sufletul viața își cântă”. Versurile lui C. sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
de până la data apariției ei (1943), conține, pe lângă antume, și postumele deja publicate, precum și șapte titluri inedite. În ambele ediții, textele sunt precedate de ample și erudite studii, putând alcătui - însumate - o carte. SCRIERI: Simple fantezii pentru toamnă, București, 1926; Preludii în zori, București, 1928; 1917. Poeme de război urmate de „Basmul vieții”, București, 1936; Exil, București, 1937; Inscripții pentru Balcic, București, 1937; Stampe italice, București, 1939; Poema eternă. Basmul copilăriei. Basmul iubirii. Basmul morții, București, 1941; Poeme alese, București, 1942
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
lirice, pref. Dumitru Micu, București, 1968. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii, introd. edit., București, 1940, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Al. Iacobescu), Proză literară, București, 1943. Antologii: Poeți de la „Vieața nouă”, introd. D. Micu, București, 1968. Repere bibliografice: Perpessicius, „Preludii în zori”, CU, 1928, 1304; Romulus Dianu, „Preludii în zori”, RP, 1929, 3297; Al. Iacobescu, „Inscripții pentru Balcic”, CRE, 1937, 3545; N. Sorin, „Inscripții pentru Balcic”, ADV, 1937, 16443; Predescu, Encicl., 208; Șerban Cioculescu, O nouă ediție a poeziilor postume
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
Eminescu, Poezii, introd. edit., București, 1940, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Al. Iacobescu), Proză literară, București, 1943. Antologii: Poeți de la „Vieața nouă”, introd. D. Micu, București, 1968. Repere bibliografice: Perpessicius, „Preludii în zori”, CU, 1928, 1304; Romulus Dianu, „Preludii în zori”, RP, 1929, 3297; Al. Iacobescu, „Inscripții pentru Balcic”, CRE, 1937, 3545; N. Sorin, „Inscripții pentru Balcic”, ADV, 1937, 16443; Predescu, Encicl., 208; Șerban Cioculescu, O nouă ediție a poeziilor postume eminesciene, RFR, 1940, 12; D. Caracostea, „Poeme alese
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
colaborare cu Sergiu Coloșenco), Politica istorică a României, București, 2002; Nichita Stănescu, Opere, I-V, introd. Eugen Simion, București, 2002-2003; G. Bacovia, Opere, introd. Eugen Simion, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Documente Ion Barbu, RL, 1990, 10; Florin Faifer, Preludiu la o exegeză, CRC, 1990, 20; Liviu Grăsoiu, Încă se poate, L, 1999, 43; Marin Mincu, Barbiana, RL, 2000, 13; Gellu Dorian, Mircea Coloșenco, „Climate”, CL, 2003, 5. N.M.
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
prefigurează de pe acum motivul recurent al oglinzii, în timp ce glisarea livrescă dinspre realitate spre imaginar se realizează printr-o spectaculoasă trecere „prin flăcări”, iar sentimentalismul elegiac alternează cu cel grav, solemn, aflat sub controlul lucidității. Constituindu-se ca motiv central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție imperfect și fragmentar, constrâns la fetișism pentru a putea încropi o presupusă armonie. Solitudinea devine o
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru trompetă și patru pereți, Piatra Neamț, 1992; Documentele haosului, Piatra Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Piatra Neamț, 1995; Cântece de amăgit întunericul, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic, Piatra Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Botoșani, 1998; Generația poetică ‘80. Portrete critice, Iași, 2000; Anecdote
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
realizare. Poezia lui C. completează în ritmuri ample reportajele, înscriindu-se de asemenea pe linia sentimentelor grandioase, dublate de reverie în fața naturii. SCRIERI: La Taliane, București, 1950; Prietenie, București, 1951; Împărăția vânturilor, București, 1954; Sub cerul liber, București, 1954; Uriașul preludiu, București, 1955; Farmecul genezei, București, 1956; Dimensiuni. Peisaj sovietic, București, 1957; Dobrogea de aur, București, 1958; Cântec să crească băiatul, București, 1959; Semnul din larg, București, 1960; Oceanul, București, 1962; Râul porni mai departe, București, 1962; Stelele dimineții, București, 1964
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
1977; Dobrogea de aur, București, 1978; Farmecul genezei, București, 1979; Tropaeum Traiani, București, 1982; Banchetul toamnei, București, 1984; Când cerul se schimbă, București, 1987. Repere bibliografice: Aurel Martin, Traian Coșovei, reporter, „Tânărul scriitor”, 1956, 7; H. Zalis, Traian Coșovei, „Uriașul preludiu”, GL, 1956, 19 aprilie; Al. Andriescu, „Farmecul genezei”, IL, 1957, 3; Savin Bratu, „Farmecul genezei”, GL, 1957, 6; Valeriu Râpeanu, Reportaje despre patria socialistă, VR, 1958, 9; Constantin Cubleșan, „Semnul din larg”, TR, 1961, 4; Eugen Simion, Imagine și convenție
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
cu Dragoș Vacariuc). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 292-297; Piru, Panorama, 458-460; Râpeanu, Interferențe, 197-208; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 139-145; Barbu, O ist., 68-70; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 117-139; Ștefănescu, Preludiu, 221-226; Raicu, Practica scrisului, 296-299; Ștefănescu, Jurnal, 169-170; Felea, Aspecte, II, 47-50; Aurel Baranga, interpretat de..., îngr. și pref. Mihaela Cristea, București, 1981; Brădățeanu, Istoria, III, 200-208; Vartic, Modelul, 266-275; Cocora, Privitor, III, 56-62; Diaconescu, Dramaturgi, 18-44; Faifer, Dramaturgia, 14-18
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]