1,017 matches
-
numărul de paisprezece nume între David și exil. Cercetătorii moderni (numiți mai jos) tind să vadă genealogiile lui Isus drept invenții teologice mai degrabă decât istorie reală: arborii genealogici n-ar fi fost în mod normal disponibili decât pentru familiile preoțești, iar contradicțiile dintre cele două liste sunt văzute drept dovezi clare că ele nu se bazau pe date genealogice. În plus, folosirea unor titluri ca „Fiul lui Dumnezeu” și „Fiul lui David” sunt văzute drept dovezi că ele nu provin
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
a avut coleg pe Joseph Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea. După ce a primit hirotonirea la 29 iunie 1947, a slujit ca preot la Grafing bei München și Traunwalchen. Din 1948 este, timp de 2 ani, vicerector al Seminarului preoțesc "Albert cel Mare" din Königstein im Taunus. În 1952, devine profesor la Facultatea de filozofie și teologie din Königstein im Taunus, unde a lucrat timp de 7 ani. Își scrie lucrarea de doctorat cu Prof. Franz Xaver Seppelt, pe tema
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
țară, Vasile Conta va practica avocatura și va obține, prin concurs, Catedra de Drept Civil a Universității din Iași. A fost și un mare iubitor și apărător al Basarabiei. Tatăl său, preot de meserie, a început să-și desfășoare cariera preoțească în satul Ghindăoani din județul Neamț. Între anii 1865-1869, pe când era elev în ultimele clase ale Liceului Național din Iași, și-a petrecut vacanțele pe pământul Basarabiei, la Cahul, unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu, (aici a ajuns
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
vacanțele pe pământul Basarabiei, la Cahul, unde tatăl său, preotul Grigore Conta, era protoiereu, (aici a ajuns dupa ce a plecat de la Ghindăoani - Neamț). La vremea respectivă, sud-vestul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) aparținea României. Părintele Grigore își începuse cariera preoțească în satul Ghindăoani (com. Balțătești) din județul Neamț. Dar pentru că îi îndemnase pe țărani să-l dea în judecată pe arendașul moșiei la Divanul din Iași, acesta, uzând de prevederile Regulamentului Organic, pe atunci în vigoare în Țările Române, l-
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
este cu nimic mai prejos decât marile colecții din Danzig, Halberstadt, Brandenburg și Stralsund. Biserica Neagră din Brașov adăpostește și un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor. După Reformă ele au fost purtate în slujbele evanghelice din Brașov până în sec. XIX, motivul fiind legătura cu moștenirea bogată și ca o mărturisire a
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
1933, dat în urma unui caz de abatere de la hotărâre, s-a făcut precizarea că „pentru orice abatere de la hotărârea luată de Sfântul Sinod, în respectul doctrinei și practicii Sfintei noastre Biserici Creștine Ortodoxe, preoții vor fi opriți de la toată lucrarea preoțească și trimiși în judecata Consistoriului Spiritual Eparhial, spre aspră sancționare”. Crematoriul Cenușa a fost încă de la crearea lui un obiectiv militar pentru că maschează intrarea într-o veche rețea de galerii subterane, în care se poate merge cu mașina, galerii în
Crematoriul Cenușa () [Corola-website/Science/326674_a_328003]
-
la Liceul de matematică-fizică din Constanța după care s-a transferat la Liceul de Metrologie din București de unde a obținut bacalaureatul în 1985. După absolvirea Liceului a trecut prin stagiul militar obligatoriu în anii 1985-1986. Simțind tot mai mult chemarea preoțească și vocația monahală s-a decis să răspundă acestei chemări și să urmeze acestei vocații.. În anul 1988 a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Andrei Șaguna" din Sibiu, singura de atunci care admitea absolvenți de Liceu. În urma terminării
Nicolae Condrea () [Corola-website/Science/308644_a_309973]
-
la aceeași Facultate unde la 10 noiembrie 2001 își susține teza de doctorat cu subiectul "Probleme de psihologie la Evagrie Ponticul" obținând titlul de doctor în teologie. În timpul anilor de studii, pentru a combina teoria cu practica, studiul cu slujirea preoțească, s-a hotărât să intre în rândul clerului fiind hirotonit în primăvara anului 1997 diacon și apoi preot celib de către mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei și Europei Centrale, cu binecuvântarea căruia a înființat și a slujit la parohia "Nașterea Domnului
Nicolae Condrea () [Corola-website/Science/308644_a_309973]
-
august 1899. Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu este amplasat în curtea Catedralei Evanghelice din Piața Huet. Statuia este realizată din bronz și are o înălțime de 3,5 m. Episcopul este reprezentat în picioare, îmbrăcat într-o robă preoțească, ținând în mâna stângă Biblia, iar mâna dreaptă este sprijinită pe o colonetă pe care sunt așezate un vraf de documente ce simbolizează libertățile medievale ale sașilor. De unul din documente atârnă sigiliul regal al Ungariei. Pe colonetă este aplicat
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au slujit biserica din Boașca și Frâncești, se pot preciza cronologia și preoții parohi care au slujit în aceasta. Astfel, în jurul anului 1808, preot în bisericuța de lemn din Boașca a fost Ion Popescu, supranumit „Moșu Popa Bătrânul” care
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
1823 biserica Sf.Gheorghe, realizată prin străduința lui și a locuitorilor satului Boașca. După moartea preotului Ion Popescu, locul la biserică a fost luat de fiul său preotul Gheorghe Popescu care și acesta la rândul său a trimis la învățătură preoțească pe fiul său Simeon Popescu. Popa Simeon Popescu a fost numit în sat „Milostivul” , dar din nefericire a decedat în anul 1896 la vârsta de numai 32 de ani. După anul 1896 biserica din cătunul Boașca a fost păstorită de
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
De aici se vor inspira bizantinii, introduind dalmatica de orice culoare. Latinii vor păstra și stiharul alb, căreia vor adăuga dalmatica bizantină colorată, pentru arhidiaconi, păstrând stiharul intact pentru toți ceilalți clerici. Slavii au mers mai departe, colorând chiar stiharul preoțesc, dar această folosință rămâne străină tuturor celorlalte rituri. Un număr însemnat de comunități occidentale conferă stiharul chiar și membrilor unui cor bisericesc.
Stihar () [Corola-website/Science/299621_a_300950]
-
vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara anului 1963, s-au efectuat diferite lucrări de consolidare și renovare a Palatului Mitropolitan. S-a recompartimentat spațiul interior, s-au montat pardoseli cu marmură și parchet și s-au restaurat picturile din paraclis
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
glasul. În lumina verde care pătrundea din grădina interioară se vedea cineva zăbovind la intrarea coridorului dinăuntru. Trupul omului era ascuns pe jumătate în umbra peretelui. Nu-și dădeau seama cine era dar, la prima vedere, părea să poarte robe preoțești. — A, Domnul Ekei, nu-i așa? întrebă Koroku. — Așa e. Am fost necuviincios să strig de-afară, dar eram îngrijorat că vă certați atât de zgomotos, spuse Ekei, continuând să stea pe loc, cu un zâmbet vag pe chip. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
când, într-o dimineață, gîndindu-se ca amar la starea lui în mijlocul bisericuței aproape ruinată [î]i vine deodată ca o inspirație de sus: el începe a munci însuși, se pune pe lucru cu propriile sale brațe, [î]și reparează casa preoțească, [î]și așează un gard în jurul curții, [î]și lucrează ogorul, [î]și sădește o grădină. Poporenii la început dau din cap și zic că e al dracului popa, dar încetul cu încetul se pun pe gânduri și în scurt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pregătește o insuportabilă la citit Carte a foametei, basarabeanca Larisa Tulea 3. Nu aveam personal cunoștință nici de primejdia, sau zvonul că România ar fi putut deveni o republică unională, din anii de după ocuparea de către armata sovietică, sau despre blasfemia preoțească de a-i picta pe părinții lui Ceaușescu pe pereții bisericii din Scornicești, unde pe tată, cel puțin, îl cunoștea toată lumea ca scandalagiu și bețiv. Mai departe, nu aveam cunoștință de amestectul lui Ceaușescu în arestarea lui Imre Nagy, după
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Zaciu, București, 1956; ed., I-II, pref. Mircea Zaciu, București, 1962; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1986; ed. îngr. și pref. Constantin Mohanu, București, 1998; Datoria, București, 1914; ed. 2, București, 1937; Tușa Oana. În luptă, Sibiu, 1914; Din viața preoțească, Arad, 1916; Din război, Gherla, 1916; O zi însemnată, București, 1916; ed. București, 1921; Cuvinte către oastea țării, București, 1918; Luncușoara în Păresemi, București, 1920; Popa Man, București, 1920; Povestiri, Sibiu, 1920; Chipuri de ceară, București, 1921; Robirea sufletului, Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Marian Barbu, Craiova, 1994; Amintirile, București, 1940; ed. îngr. și introd. Sanda Cordoș, Cluj-Napoca, 1998; Jandarmul, București, 1941; De vorbă cu Ilarie, Sibiu, 1941; Domnișoara Ana, București, 1942; În pragul vieții, București, 1942; Rana deschisă, Sibiu, 1942; Preotul și familia preoțească, Sibiu, 1942; Amintiri, București, 1943; Moștenirea lui Gheorghiță, București, 1943; Fața de lumină a creștinismului, Blaj, 1943; Vremuri și oameni. Lume nouă, București, 1943; Vâltoarea, Sibiu, 1945; Schițe și povestiri, București, 1954; Povestirile lui Mărunțelu, București, 1956; Pagini alese, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
PSB, vol. 12, p. 459460) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și din prima catehizare — și atunci când am primit baia botezului și după cum am învățat din dumnezeieștile Scripturi și cum credem și învățăm și pe alții în însăși activitatea preoțească și episcopală, tot așa crezând și acum, declarăm credința noastră”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată de Hristos și încredințată apostolilor, dreapta credință ar trebui să nu fie socotită
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ușurință decât în tabăra acestor răsculați, unde numai faptul că te afli acolo însemnează un câștig. Astfel, ei au azi un episcop, mâine un altul; azi un diacon, care mâine va fi un credincios oarecare; de aceea, ei dau sarcini preoțești chiar și simplilor credincioși. Ce să mai zic atunci despre folosirea cuvântului, când ei nu-și dau silința să câștige pe păgâni, ci să piardă pe ai noștri? Ei caută nu gloria de a lucra pentru ridicarea celor căzuți, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
albastru, se află o barză pășind spre dreapta flancată de două fire de trestie, având sub picioare 3 pești orientați spre dreapta, dispuși 2: 1, toate de argint. În dreapta, în câmp verde, se află un personaj în picioare purtând straie preoțești, cu barbă și capul descoperit, ținând în mâna dreaptă o pană și în cea stângă o carte deschisă, toate de aur. În stânga, în câmp verde, se află un mănunchi de spice de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261881_a_263210]
-
simbolizează semnele șvabilor bănățeni care au colonizat localitatea. Barza, preluată din altă pecete folosită după anul 1830, și peștii evocă mulțimea de bălți care au existat pe arealul comunei, precum și o veche denumire a acesteia, "Pescărețu Mic". Personajul în straie preoțești evocă faptul că aici s-a născut și este înmormântat preotul învățător Dimitrie Țichindeal. Mănunchiul de spice simbolizează ocupația principală a locuitorilor, agricultura. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Anexa 1.2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/261881_a_263210]
-
urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți care să-i ajute să se lepede de nebunie. Ciuciu îl acuză că grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea lui, ,Dară dă vlădici și popă cu preuteasă/ Nouă }iganilor ce ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! Adică el nu vrea să
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
al academiei militare din Petersburg, general și consilier de stat. Adversarii săi decid atunci să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o barbă mare de profet, două neveste, o fetiță și o asistentă sau amantă, ce i-o fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru Sfintele Vase, din pluș, donator necunoscut, 1945; icoană din lemn, donator necunoscut, 1881; sobă din fontă, stare mediocră, donator necunoscut, 1943; două cădelnițe, din metal alb, donator necunoscut, 1954; Sfântul Epitaf, pânză pictată, stare rea, donator necunoscut, 1901; veșminte preoțești din mătase, stare mediocră, donator necunoscut, 1944; cărțile de slujbă pe care le regăsim la subcapitolul dedicat bibliotecii; două cruci pentru procesiuni, din lemn pictat, donator necunoscut, 1934; un analog, din lemn, donator necunoscut, 1955; strana pentru cântăreții bisericești, din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]